Parcul Titan - relaxare de duminica

TIPĂREȘTE

Recunosc faptul ca in acea duminica nu m-am dus in Parcul Titan (Parcul IOR sau Parcul Alexandru Ioan Cuza, cum mai este cunoscut) pentru a-l vizita sau pentru obisnuita plimbare de relaxare. Am fost in Parcul Titan special pentru a vedea Biserica "Pogorarea Sfantului Duh" construita din lemn, in stil maramuresean. Pe lista mea cu Biserici maramuresene in… Bucuresti figura si acest obiectiv, un lacas de cult despre care doar auzisem si pe care voiam neaparat sa-l vad.

Bineinteles, nu vizitasem inca nici Parcul Titan cu lacurile si cu amenajarile lui, de aceea, trebuia sa profit de deplasarea in partea central-estica a capitalei, in sectorul 3, si sa-mi fac macar o idee asupra a ceea ce ofera Parcul Titan ca destinatie de relaxare.

Harta pe care am studiat-o ulterior imi releva faptul ca zona cuprinsa intre strazile Nicolae Grigorescu, Constantin Brancusi, Baba Novac, Campia Libertatii si Liviu Rebreanu, continuand apoi pana mai jos, spre Bulevardul Camil Ressu, constituie astazi unul dintre cele mai mari parcuri din capitala. Tot documentarile ulterioare mi-au spus ca amenajarea parcului a durat cinci ani incepand din 1965 si ca Lacul Titan - traversat de Podul Liviu Rebreanu - este un lac natural, cu cinci insule pitoresti, avand nume la fel de pitoresti: Insula Pensionarilor, Insula Ratelor, Insula Cateilor, Insula Artelor si Insula Pescarilor.

Desigur, pentru a explora intreaga intindere a parcului ai nevoie de timp si de picioare rezistente la drum lung. Nu va asteptati ca acest articol sa fie un minighid al parcului! Nu l-am vizitat pe tot, dar atat cat a fost, a fost suficient pentru a ma convinge ca merita sa revin. Bineinteles, mai bine documentata si neaparat abordand o alta intrare. Probabil pe cea de la intersectia strazilor Baba Novac si Campia Libertatii, cea cu statuia lui Alexandru Ioan Cuza.

De asta data, am intrat in parc prin Strada Liviu Rebreanu, cea mai apropiata intrare de Biserica "Pogorarea Sfantului Duh", obiectivul principal al acelei dimineti de duminica. De fapt, la biserica se poate ajunge trecand pe sub oricare dintre cele doua porti de lemn, amintind de stilul maramuresean, situate relativ aproape una fata de cealalta. Dupa ce am bifat obiectivul religios, pentru ca era devreme si timpul numai bun pentru plimbare, din strada am coborat spre lac. Un panou mare m-a instiintat ca in fiecare weekend, in Parcul IOR, in apropiere de biserica de lemn maramureseana, se organizeaza Piata volanta "Romania Autentica" cu produse traditionale romanesti - mancaruri gatite, dulciuri de casa, fructe si legume de sezon, bauturi traditionale, etc... Am notat si am decis un popas si in piata, la final, inainte de plecare.

Pe langa Patinoarul IOR, acum dezafectat, fireste, si pe langa Piata volanta dinspre care deja razbateau mirosuri de bucatarie, am ajuns la malul lacului. Aleea bine amenajata si marcata, cu piste pentru biciclete si pentru alergare, m-a atras spre stanga, spre Podul Liviu Rebreanu care traverseaza lacul pe la o sugrumare a intinderii de ape. De fapt, aceasta ingustare accentuata a suprafetei apei a facut ca lacul sa fie separat - ipotetic - in doua: Lacul Titan I si Lacul Titan II.

Trec pe langa locuri de joaca pentru copii dotate cu diverse instalatii tipice, apoi pe langa un castel gonflabil cu mai multe topogane viu colorate, plase de sarit, bile de plastic printre care copiii se rostogolesc intr-o mare veselie… Am aflat ca exista si tiroliene, dar pentru ca nu ma interesa aspectul, nu am tinut sa le vad. Remarc totusi mai multe chioscuri cu diverse racoritoare si gustari, un mic debarcader de unde amatorii pot inchiria barci pentru plimbari de agrement, precum si o ambarcatiune mai mare - numita cum altfel decat Alexandru Ioan Cuza? - care pare ca n-a mai ridicat ancora de multa vreme.

Pe luciul apei, in umbra de salcii, un card de rate pluteste agale. In partea dinspre aleea de promenada, atrase de admiratori, doua lebede cu pui venisera la o sedinta foto rasplatita generos cu bucati de paine si cu biscuiti aruncati in apa.

In plimbarea mea pe aleea din jurul lacului, remarc insemnele unor statii cu nume de capitale europene - Paris, Londra, Copenhaga, Berlin - probabil deservind traseul unui trenulet de agrement. Din pacate, nu am vazut si trenuletul. Mi-ar fi placut sa fac si o plimbare cu trenuletul. Ar fi fost un bun prilej de a admira chiar si din goana lui, celelalte zone ale parcului, zone in care eu nu am ajuns. Dar cum n-am avut bilet rezervat pentru calatoria cu trenuletul, a trebuit sa ma multumesc cu plimbarea mea pietonala.

Am vrut neaparat sa ajung pe una dintre insulele Lacului Titan, macar una, celelalte ramanand pentru ocazii viitoare. Prima insula langa care am ajuns in sensul meu de deplasare a fost Insula Pescarilor - cea mai mica si cea mai ingusta dintre cele trei insule ale zonei de sud a lacului. Se spune ca in trecut localnicii o numeau Insula Trandafirilor, dar si acum numele i s-ar potrivi. O multime de trandafiri frumosi, infloriti, colorau peisajul verde al apropierii de apa. Atunci cand am fost eu acolo, nu am vazut nici un pescar incercandu-si norocul la undita. Doar pe banci, la umbra, cateva persoane se relaxau privind spre malul celalalt. Se intelege ca pentru a ajunge pe insula, am traversat apa pe un pod. Din lemn si metal, ingust, din inaltimea lui podul ofera frumoase imagini asupra apei si a imprejurimilor - Insula Artelor in fata si Insula Cateilor in stanga.

Nu era timp si nici forta fizica nu aveam pentru a ajunge si pe celelalte insule, dar, timpul nu-i trecut. Cunosc drumul si imi promit ca voi reveni.

Dincolo de lac, privesc si fotografiez cu un pic de zoom scena de spectacole acoperita cu o structura metalica arcuita. De fapt, prin forma sa, aceasta structura este prima care iti atrage atentia. Acolo au loc periodic spectacole si bineinteles - in acorduri de muzica si multa harmalaie - acolo se serbeaza si trecerea dintre ani. De o parte si de alta a scenei, pe mal, la oarecare distanta, se zaresc alte locuri de promenada si alte puncte de atractie pentru cei mici.

Incet, incet, pe acelasi drum de acum cunoscut, m-am intors la Piata volanta. Amenajata in apropiere de Biserica "Pogorarea Sfantului Duh", lacasul de lemn in stil maramuresean, Piata volanta "Romania Autentica" m-a surprins cu oferta ei bogata.

Mesterii populari expun diferite obiecte lucrate manual - ii si alte lucraturi cu motive traditionale romanesti, obiecte din ceramica pictata, din lemn sculptat, etc… Dulciuri artizanale, miere, gemuri, branzeturi aduse direct de la stana, afumaturi, sucuri naturale si fructe de sezon (cam scumpe), dar si mancaruri calde, gatite atunci. Oferta de placinte muntenesti, "poale-n brau" moldovenesti, placinte dobrogene cu branza, toate preparate dupa vechi retete traditionale, nu au cum sa nu te ademeneasca.

Era cald, plimbarea prin parc, podurile de peste lac si agitatia din jur m-au facut sa-mi doresc un moment de respiro, la umbra. N-am rezistat tentatiei si - pe langa o bautura racoritoare - mi-am cumparat si o placinta buna, atat de buna incat nu o voi uita usor.

Chiar daca vizita mea in Parcul Titan s-a incheiat in acelasi loc in care a inceput, revenind in Strada Liviu Rebreanu, nu m-am indreptat spre casa, ci am continuat pietonal, pe Bulevardul Nicolae Grigorescu sa vad si intrarea in parc de la intersectia cu Strada Constantin Brancusi. In parc, am avansat pana am ajuns din nou la mal de apa. Alte alei, alte locuri de agrement, la fel de bine amenajate si aici.

Parerea mea? Parcul Titan este un parc frumos, mare si bine amenajat, dar ingrijit numai in apropiere de lac. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa mergi pe alei doar betonate, fara nici un panou indicator, fara nimic. Ma refer indeosebi la zona traversata de mine, cea care precede apropierea de lac, dupa intrarea de la intersectia Bulevardului Nicolae Grigorescu cu Strada Constantin Brancusi.

Vegetatia este un hatis strabatut ici si colo de carari tainice, inguste, care nu stii unde duc si pe care nu-ti vine sa te aventurezi. Nici intrarea in parc nu este marcata in vreun fel. Doar statia autobuzelor se numeste Parc Titan.

Una peste alta, plimbarea mea de duminica a insemnat o gura de aer curat in verdele proaspat de sfarsit de mai si un peisaj lacustru care ma indeamna sa revin.

***

P. S. Acest articol a fost scris si astepta de cateva saptamani sa-i vina randul la publicare. Intre timp, asa cum mi-am promis, am revenit in Parcul Titan. Tot solo si tot cu unicul gand de plimbare intru limpezirea gandurilor. De asta data am trecut podul pe Insula Artelor (multe flori, dar si foarte multi oameni care faceau plaja asa incat… mai putine poze pentru a nu deranja pe cineva). Am fost si pe Insula Pensionarilor in mijlocul careia troneaza Muzeul Copiilor. Nu stiu ce era acolo. Pot doar sa spun ca multi copii, insotiti de parinti, dadeau tarcoale muzeului sau se leganau in hamacele din jur.

M-au delectat ratele cu puisorii lor motaind la umbra de salcii, testoasele inotand alene in apa tulbure sau odihnindu-se pe malul lacului, precum si paunii cu capete albastrii si cozi lungi, frumos colorate.

Desi nu am intrat in parc asa cum mi-am propus initial, adica pe la poarta de la intersectia strazilor Baba Novac si Campia Libertatii, acolo unde vegheaza gigantica statuie a lui Alexandru Ioan Cuza - lucrare a sculptorului Ioan Bolborea (2011) - am fost acolo si am vazut-o. Am vazut si artezienele din acea parte a parcului, precum si Fantana Rosarium cu spectaculoasele ei jeturi de apa. Am fotografiat de la distanta Insula Ratelor, habitatul pasarilor, acolo unde oamenii nu au acces, doar cei care vin cu barca putandu-se apropia mai mult.

Concluzia finala este ca Parcul Titan - Parcul IOR sau Parcul Alexandru Ioan Cuza, cum vreti sa-i spuneti - este un parc frumos, ingrijit si bine amenajat. Doar partea dinspre Bulevardul Nicolae Grigorescu pare a nimanui. Cateva panouri mari, plasate vizibil, spre strada, m-au dus cu gandul ca - poate - zona respectiva are un statut juridic incert.

---

VIZUALIZĂRI: 602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI