Impunatorul Palat Regal din Madrid

TIPĂREȘTE

Nu voi uita niciodata sentimentul pe care l-am avut la vederea gradinii Palatului Regal din Madrid. Era aprilie 2004... prima data cand vedeam un palat adevarat si imi imaginam capetele incoronate care s-au plimbat pe alei de-a lungul timpului. Din Calle de Bailen cateva trepte coboara in Gradinile lui Sabatini, create in timpul celei de-a doua Republici. Aici se pot admira fatada de nord a Palatului, impreuna cu Domul Capelei Regale. Din aceste gradini, o rampa coboara spre Paseo de San Vicente, si urmand drumul pana in Paseo de la Virgen del Puerto se ajunge la intrarea in Parcul Palatului, cunoscut sub numele de Campo del Moro. Aparitia acestei gradini istorice i se datoreaza lui Philip al II-lea.

Constructia Noului Palat Regal din Madrid a fost inceputa de care Philip al V-lea, exact in acelasi loc unde fusese cel vechi (care a ars in decembrie 1734), ca o continuare a simbolului monarhiei. Acesta a dorit sa-l coopteze pe cel mai bun si renumit arhitect din Europa: italianul Filippo Juvarra, al carui proiect a fost continuat de discipolul sau G. B. Sacchetti din Turin (primul murind in martie 1736). Astfel palatul, in forma sa finala, este rezultatul unui proces complex cuprinzand elementele de baza (planurile lui Juvarra), adaptarea acestora intr-un proiect cu totul nou de catre Sacchetti si modificarea multor aspecte in timpul constructiei.

Accesul in Palatul Regal a fost intotdeauna din Calea Mayor (strada principala) prin Depozitul de Armament Regal. Aceasta cladire, care a fost demolata in anul 1884, si i-a dat numele pietei existente intre Catedrala La Almudena si Palat, era localizata in portiunea ocupata astazi de marele garduri care incercuiesc locul de parada. Dupa ce se trece de garduri, se ajunge in Piata Palatului, cunoscuta sub numele de Piata Armelor, datorita paradelor militare si ceremoniilor care au loc aici. Incepand cu secolul al XVI-lea, acesta a fost locul unde monarhii apareau inaintea poporului in toata splendoarea lor.

Intrarea se face prin 5 randuri de usi. Prin cele 2 usi laterale intrau vehiculele in vestibule mici de unde continuau in curtea principala. Cele 3 usi din mijloc te introduc in vestibulul principal, cu coloane toscane din calcar roz. Calestile care ajung aici isi lasa ocupantii (doar monarhi, presedinti sau ambasadori) la baza scarii principale aflata in partea dreapta, in partea opusa aflandu-se statuia lui Charles al III-lea. Cele 2 scari principale, cea din dreapta pentru rege, iar cea din stanga pentru regina, au fost ideea lui Marques Scotti, acceptata in 1742.

Apartamentele Regelui Charles al III-lea

Camera halebardierilor este o sala pentrau baluri si festivitati, cu cateva galerii la nivelul ferestrelor, unde puteau fi asezati muzicienii. G. B. Tiepolo a pictat pentru aceasta camera una dintre capodoperele sale, "Venus obligand-ul pe Vulcan sa falsifice armele lui Aeneas". Pana in secolul al XX-lea, mobilierul din aceasta camera a fost foarte simplu, limitandu-se la banci si alte obiecte pentru folosinta halebardierilor.

Sala coloanelor ar fi trebuit sa serveasca ca legatura cu apartamentele reginei, conform proiectului lui Sacchetti. Charles al IV-lea a mutat sala de bal aici, aceasta devenind locul de desfasurare a banchetelor date de Curte si a activitatilor ceremoniale. De exemplu, in joia mare, Regele spala picioarele si servea masa unui numar de 12 oameni saraci care simbolizau apostolii, intreaga curte participand la eveniment. Acest procedeu a continuat pana la domnia lui Alfonso al XIII-lea.

De aici se continua cu antecamera (sala lui Charles al III-lea). Ordinea ceremoniala a camerelor era guvernata de eticheta. Fiecare camera era destinata unui anumit scop, in timp ce accesul devine tot mai restrictiv, ordinea fiind: antecamera- camera-saleta-antecabinet-cabinet (camera privata sau budoar).

Camera Tronului (cunoscuta sub numele de Camera Regala de Audienta sau Sala Ambasadorilor) este decorata in intregime in timpul domniei lui Charles al III-lea, fiind terminata in totalitate in 1772. Aici aveau loc toate audientele. Grandoarea si puterea monarhiei spaniole sunt exprimate aici printr-un mare numar de figuri alegorice care se intalnesc pe fundalul unui cer albastru.

Antecamera lui Charles al III-lea (saleta) era camera unde regele obisnuia sa serveasca pranzul si sa acorde audiente obisnuite. Pe tavan se gaseste o fresca uimitoare semnata de A. R. Mengs, " Apoteosa lui Trajan" (1774). Acest imparat roman, nascut in Spania si folosit aici ca alter-ego-ul lui Charles al III-lea, este portretizat pe partea opusa intrarii, sezand pe tronul sau, purtand movul imperial si fiind inconjurat de Minerva, Hercule si Gloria (care ii pune coroana). Dupa ce Charles al IV-lea a ordonat ca Scara Principala sa fie mutata in locatia curenta, aceasta antecamera, in care se intra la inceput din Sala Coloanelor, a devenit prima camera a Apartamentelor Regelui, care s-au extins spre est in directia opusa in care s-au aflat in timpul lui Charles al III-lea, cand a fost ocupata de Printul Asturiei.

Antecabinetul lui Charles al III-lea (camera de conversatie) era locul in care regele lua cina si astfel apare si in pictura " Charles III luand cina in fata curtii sale" de Paret. Tapiseriile care decorau camera in acele timpuri erau realizate in Fabrica Regala dupa desene de Jose Del Castillo (1770). In timpul verii, erau expuse tablouri pictate de Titian, Van Dyck si Velasquez.

Cabinetul (buduarul) lui Charles al III-lea, cunoscut sub numele de Camera Gasparini, era locul in care regele se imbraca si acorda audiente private. Tapiseriile brodate au fost instalate de-abia in 1815. Alfonso a XII-lea le-a restaurat in 1879 si de atunci draperiile, care sunt de-asemenea brodate si acopereau usile si ferestrele, se afla in depozit. Cu exceptia unui set superb de scaune din lemn si bronz, nu mai regasim nimic din mobilierul creat de Gasparini. Trei camere micute adiacente care nu se viziteaza reprezentau birourile lui Charles al III-lea.

Tramvaiul lui Charles al III-lea. Acestei camere i s-a conferit aspectul actual in 1880, cand a existat o tentativa de a imbunatati calea de trecere din Camera Gasparini in Sala Banchetelor. Numele i s-a dat tot atunci, ca referire la forma sa lunga si ingusta. Pana atunci, aici se aflau doua camere. Una era folosita doar ca pasaj, cum este si in ziua de azi, fiind foarte mica si practic acoperita de tablouri in timpul domniei lui Charles al III-lea si a lui Charles al IV-lea sau de mobila in timpul domniei Isabelei a II-a. Cealalta camera interioara era mai larga si a servit ca oratoriul lui Charles al III-lea, cu acces direct din budoar.

Sala lui Charles al III-lea. In primele planuri privind distribuirea apartamentelor regale, aceasta incapere figura ca dormitor, si asa a si fost pentru Charles al III-lea, din 1764 pana in 13 decembrie 1788, cand a si murit aici. Nu a ramas nimic din mobilierul original, care a fost ales de Sabatini, si cuprindea tapiterii uimitoare, scaunele gavrate de Chiani si Blace si splendidele sobe din bronz faurite de Vendetti. Aspectul prezent al incaperii este acela al unui sanctuar, dedicat lui Charles al III-lea si Ordinului sau de catre nepotul acestuia, Ferdinand al VII-lea. Cel mai remarcabil aspect este fresca pictata pe tavan, in care Vicente Lopez a portretizat " Institutia Ordinului lui Charles III": regele, in uniforma de gala si cu toate emblemele suveranitatii, ingenuncheaza in fata Fecioarei Imaculate.

Incurajat de sotia sa, Maria Amalia de Saxonia, Charles al VI-lea al celor doua Sicilii, a creat faimoasa fabrica de portelan Capodimonte de langa Neapole. Dupa ce a mostenit tronul Spaniei ca Charles al III-lea, in 1760 a dat ordin ca muncitorii si materialele sa fie mutate in Madrid, unde a creat in cadrul palatului o camera in intregime din portelan.

Camera Galbena isi datoreaza numele tapiteriilor instalate aici de catre Ferdinand al VII-lea. Peretii sunt acoperiti acum de cateva lambriuri din materiale tesute in Fabrica Regala dupa desene de Jose del Castillo, pentru dormitorul lui Charles al III-lea. Matasea galbena care incadreaza tesaturile a fost refacuta in 1995. La inceputul domniei lui Charles al III-lea, aceasta camera trebuia sa-i apartina reginei. Totusi, incepand cu 1766, s-a aflat la dispozitia lui Charles al III-lea, care a umplut-o cu picturi de Teniers si Breughel si cu excelente portrete mici de Van Dyck si Velasquez. Ferdinand al VII-lea si-a instalat dormitorul in aceasta camera si a ordonat ca fresca desenata de Tiepolo sa fie stearsa (luandu-i locul una pictata de Luis Lopez). Mobilierul francez adus aici este cel mai uimitor din tot palatul.

Apartamentele reginei: Sala de Bal si camerele adiacente

Lungimea marii sali pentru baluri te uimeste, fiind rezultatul unirii a trei camere centrale din fatada de vest. Aceste camere, impreuna cu cele trei camere interioare cu vedere spre curtea principala, in timpul domniei lui Charles al III-lea au alcatuit apartamentele reginei. Aceasta nu a apucat sa le foloseasca, murind in anul 1760, inainte ca palatul sa fie in stare locuibila, dar au fost folosite ulterior de Regina Mama Isabella Farnese. Camerele care au iesire spre galerii au servit ca antecabinete. Ultima dintre acestea duce in camera pentru pranzuri si audiente, corespunzand cu cea mai indepartata zona de la intrarea in palat. Zona centrala reprezenta cabinetul, iar cea mai apropiata de apartamentele regelui era dormitorul, cu un pasaj privat intre apartamentele celor doi soti. Ocupata ulterior de Infanta Maria Josefa si de printesa Asturiei, aceasta camera a fost folosita din nou de catre Regina in timpul domniei lui Ferdinand al VII-lea, care a comandat importante reabilitari si redecorari.

Antecabinetul sau Camera Argintie (Plateresque-stil arhitectural principal in Spania in sec. XV si XVI) a fost primul antecabinet al reginei in timpul domniei lui Charles al III-lea. Cand a fost creata Sala de Bal au fost de asemenea modificate si cele trei camere aflate intre sala si galeria principala, pentru a fi folosite in scop de relaxare si spatiu de tranzit. In timpul domniei lui Alfonso al XIII-lea, a inceput sa fie numita camera de cinema, deoarece era folosita pentru proiectia de filme pentru familia regala; si de asemenea a fost numita camera orchestrei, deoarece aici statea orchestra garzii regale cand canta pentru desfatarea oaspetilor invitati la baluri.

Antecabinetul sau Camera de Argint a fost al doilea antecabinet al Reginei. In prezent, o selectie din argintaria folosita de familia regala este expusa aici. Din nefericire, Joseph Bonaparte a dat ordin ca piesele mai vechi sa fie topite pentru a suporta astfel costurile razboiului, astfel distrugandu-se argintaria din secolul al XVIII-lea. Piesele care sunt expuse in zilele noastre provin din secolul al XIX-lea.

Apartamentele Infantelui Luis

Urmatoarele trei camere care se viziteaza sunt primele din apartamentul ocupat din 1764 pana in momentul exilarii de la Curte de catre Infantele Luis, fratele lui Charles al III-lea, iar din 1785 de catre Infantele Gabriel. In primul antecabinet este expusa o selectie de obiecte regale din portelan. Antecamera sau Camera Stradivarius este locul unde sunt expuse instrumentele (viola, violoncelul si doua viori) fabricate pentru regele Spaniei de catre Antonio Stradivari (si in final achizitionate de Charles al IV-lea). Cabinetul Infantelui Don Luis sau Camera Instrumentelor Muzicale este urmatoarea camera in care sunt expuse cateva instrumente muzicale din secolele XVIII si XIX, inclusiv minunatele piane create sub forma de rafturi de carti pentru Charles al IV -lea de catre Francisco Fernandez (1805) si Francisco Florez (1807). Celelalte camere din aceste apartamente nu se viziteaza: dressingul, dormitorul, camera unghiurilor si camera pasarilor. Antecamera sau Camera Chinezeasca este locul unde pot fi contemplate cele mai importante seturi de portelan folosite la servitul mesei.

Galeria si Curtea Principala

Coridorul spatios care inconjoara curtea la nivelul etajului principal permite intrarea in apartamentele fiecarui personaj regal folosind camera de garda sau antecabinetul, reprezentand astfel principala artera pentru circulatia curtenilor.

Capela Regala

Usa Capelei Regale se deschide catre galerie. Aici, doua nise arcuite se afla deasupra intrarii. Ele contin sculpturi ale monarhilor catolici. Sculpturile au fost create de Jose Vilches in Roma, in anul 1862... Cele doua sculpturi (tot de monarhi catolici) care flancheaza usa sunt create de Ponciano Ponzano. Charles al III-lea a ordonat ca peretii capelei sa fie acoperiti provizoriu cu stucco (un amestec de lime, nisip si apa), cum sunt si in ziua de astazi, din moment ce monarhul planuia extinderea capelei catre nord (lucru care nu a fost pus in practica). In interiorul capelei se afla 10 coloane fabricate din cate o bucata imensa de marmura neagra din Manaria (tara bascilor). Comparativ cu efectul somptuos al niselor arcuite, pictura care se afla deasupra altarului este foarte modesta: Sfantul Mihail de Ramon Bayeu (dupa un original pierdut, creat de Giordano).

Pe langa slujbele zilnice tinute de numerosi preoti, al caror superior era Cardinalul Patriarh al Indiilor ,,ceremoniile solemne erau tinute cu mare fast. De obicei, regele si ceilalti membrii ai familiei regale urmareau slujba pe ecran sau din galeria aflata la capatul de vest al capelei (unde se ajungea din interiorul apartamentelor regale), dar in zilele de sarbatoare monarhul venea prin galeriile aflate in jurul curtii interioare, calcand pe tapiterii. Cand ajungea in capela, se inclina in fata altarului, si apoi din nou in fata reginei, ocupandu-si ulterior locul de onoare aflat sub canopie. Fiecare membru al curtii avea locul sau bine stabilit. Publicului i se permitea sa ocupe doar partea de intrare (sau ante-capela).

Camera de garda si camerele din spate ale Reginei Maria Luisa

Camera de garda a Reginei Maria Luisa asigura accesul din Galerie in apartamentele printesei (ulterior reginei) Maria Luisa. Ele nu sunt deschise pentru vizitatori. Balcoanele acestor apartamente au deschidere in curtea de est. Simplicitatea pe care a impus-o folosinta originara a acestei camere este in totala neconcordanta cu decoratiunile din prezent, care sunt dominate de piesele ostentative din timpul domniei lui Ferdinand al VII-lea, cum ar fi: masa rotunda din bronz si malachit creata de Guillermo Deniere, cu un mic templu inchinat lui Apollo si Muzelor sau masa centrala pentru desert fabricata din marmura.

Camerele din spate erau folosite pentru relaxare si momente private departe de rutina de la Curte: Camera de biliard a lui Alfonso al XII-lea, Camera de fumat sau camera japoneza a lui Alfonso al XII-lea, Camera stucco a Reginei Maria Luisa, Camera din lemnuri fine a Reginei Maria Luisa.

De asemenea, in palat regasim cateva camere care nu se viziteaza: Camerele din spate ale reginei Maria Luisa si ale Regelui Charles al III-lea, Fosta biblioteca a lui Charles al IV-lea (care a reprezentat camerele private ale monarhilor in secolele XIX si XX), Biblioteca Regala, Depozitul Regal de Armament, Farmacia Regala.

Nota: Pozele sunt facute dupa poze (ca sa spun asa), deoarece in anul 2004 nu aveam aparat foto digital.

---

VIZUALIZĂRI: 3462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI