Palatul Regal Spaniol - a doua atracție turistică a Madridului

TIPĂREȘTE

Palacio Real – A doua atracție turistică a Madridului

Am găsit în sertarele memoriei turistice personale, un articol nepublicat, am scăpat de dulcea povară a muzeelor madrilene și vă invit să ne desfătăm cu o plimbare regală, fără trăsură pictată cu îngeri amorași, într-o după amiază de vară fiebinte, la ora ceaiului, în cel mai mare palat al Europei, Palacio Real de Madrid, al doilea ca dimensiune după Luvru.

E un palat grandios, opulent, cu o talie impresionantă ce acoperă 135 000 m. p... e doldora de bogăție, e ca un muzeu cu opere de artă, minunile adevărate sunt ascunse în interior în peste 2800 de camere, pe exterior el cochetează cu eleganța barocă și clasică, arhitectura sa fiind de factură franceză și italiană, cu elemente spaniole proprii.

Cele 50 de camere expuse publicului vizitator au propriul lor designer și propria lor poveste, eu vă poftesc să aruncăm o privire rapidă peste cele mai importante săli.

Intrarea in palat este gratuită pentru cetățenii Uniunii Europene și Americii Latine, între orele 6. pm și 8 p. m. pe bază de documente, dar fiți pregătiți cu răbdare, ritualul cozii era în iunie infernal, șirul de vizitatori ajunsese la Catedrala Almudena.

Eu sunt un turist norocos, am reușit să mă metamorfozez subtil, ocolind șirul indian internațional, intrând prin față gratuit, pe baza acelui card ITIC, într-un stil pompadour, cu o pălărie de paie largă pusă-n cap să-mi protejeze creierul prea înfierbântat la 34 de grade.

Palatul Regal se ridică maiestuos peste râul Manzanares, el este construit în jurul unei curți interioare mărețe pe amplasamentul fostului Alcazar distrus în ajunul Crăciunului în 1734. Regele bourbon Philip V va chema la Madrid toată floarea artistică a apusului pentru a-și îndeplini visul de a avea cel mai mare palat din Europa, ca și Regele Soare la Versailles.

Părinții lui sunt arhitecții italieni Sachetti și Sabatini, lucrările au durat 26 de ani, primul lui locatar a fost fiul lui Felipe V, regele Carlos III. Acest palat va fi reședința oficială a monarhiei spaniole până în 1931, când Alfonso XIII e nevoit să abdice și să plece în exil... am terminat digresiunea istorică, e deja prea lungă.

Am intrat prin Plaza de Armas , veselă că-mi pun talpa a doua oară în viață pe terenul de paradă, fotografiez fațada principală inspirată de Bernini și Juvarra, admir patru coloane ionice înfipte de Sabatini pentru a scoate în evidență balconul și ridic mușchii gâtului pentru a distinge statuile a patru împărați romani, instalați la cucurigu din porunca lui Ferdinand VI. Un ceas vechi proiectat de Sabatini, arată parcă fusele orare ale veșniciei.

Această piață formează intrarea spre farmacia regală, palat și arsenalul regal, mi s-a părut ca are un iz cam glacial... dar probabil mă bătea prea rău soarele în cap.

Aripa sudica pe unde se intră în palat conține Scara monumentală, Sala Coloanelor, Sala Tronului și Apartamentele private ale regelui Carlos III.

Aripa nordică privește fericită spre Grădinile Sabatini , ea include opulenta Capela Regală, Aripa de vest are vederea spre Campo del Moro, punctele ei de atracție sunt Sala portelanurilor, Camera galbenă și Sala de Muzică, iar Aripa de est dă spre Plaza de Oriente, găzduind apartamentele private ale regilor.

Regia camerelor din palat a fost concepută și modificată în funcție de nevoile locatarilor din Noul Palat Regal. Marele mecena al palatului va fi regele Carlos III care își va aduce o contribuție esențială la decorarea interioară a acestuia.

Scara monumentala , o zona de mare interes.

După ce sunt trecută rapid prin filtrele gardienilor curtenitori, urc pe scara monumentală dublă din marmură de Toledo a lui Sabatini, ea are două laturi gemene, la dreapta urcă regele, eu ascult vocea audio din urechi și urc teatral, gata să mă împiedic în condurii regali, pe partea stângă rezervată reginelor, am în cap o umbrelă artistică cu tavanul pictat de pictorul Corrado Giaquinto de unde se detașează fresca, Triumful religiei și al Bisericii’’... e o zonă unde cred că am voie să fotografiez.

Se trezește în mine un sentiment de fericire a simțurilor când ajung sus pe palier, în urma unui alai impresionant de asiatici cu ochi mici... să pornim la drum pe traseul regal, în ordinea cronologică a camerelor expuse publicului.

Camerele regelui Carol III

Vizita debutează triumfător cu:

1. Sala Halebardierilor sau Sala Gărzilor, proiectată de Sachetti ca sală de dans și festivități.

Frescele ei stau sub semnul gloriei italianului Tiepolo , care a lăsat moștenire o capodoperă, Triumful lui Eneas.

2. Sala Coloanelor , fostă sală de banchete, e o demonstrație de grandoare, aici s-a semnat pe masa cu sfincși cumpărată de Carol IV în sec. 18, tratatul prin care Spania a aderat la Comunitatea Europeană în 1985.

Tapiseriile cu scene din Actele Apostolilor , țesute în Bruxelles în sec. 17 după desenele lui Rafael, reprezintă punctul de rezistență al camerei.

Fresca cu Triumful Soarelui de Corrado Giaquinto pictată în sec. 18 este o aluzie la regele spaniol, văzut ca un zeu solar... trei sculpturi de bronz, care aparțin seriei celor 7 planete provin din vechiul palat Alcazar.

In perioada domniei lui Carol IV, această sală avea și o funcție de ceremonie, joia regele spăla picioarele și servea cina pentru 12 oameni săraci, care simbolizau apostolii, acest obicei a continuat până în timpul domniei lui Alfonso XIII.

3. Continuâm traseul ceremonial și ajungem în Antecamera sau Saleta lui Carol III, ea e decorată cu picturi de Luca Giordano, reprezentând scene din vechiul Testament, ochii încearcă să urce spre boltă spre o frescă pictată de un alt pictor renumit al palatului,

Anton Raphael Mengs , cu capodopera Apoteozele lui Traian.

4. Sala Tronului sau Sala Ambasadorilor a fost finalizată în 1772, e îmbrăcată în catifea stacojie, cu fireturi de aur, fiind o expresie a puterii totale a monarhiei spaniole, decorația și execuția ei aparțin domniei regelui Carol III, ea este păstrată în formă intactă.

Vizitatorii cad repede sub vraja acestei săli magnifice, decorată cu mobilier, draperii de mătase, grupuri sculpturale și capodopera lui Tiepolo cu alegoria, Măretia Monarhiei spaniole. (1764).

In cap îmi curg două candelabre venețiene din argint și cristal, salut grația sofisticată a rococoului, ce include și oglinzile scumpe de pe pereți din Sala Tronul realizate în Fabrica de la Granja.

Două tronuri identice goale, păzite de patru lei de bronz strigă puterea monarhiei spaniole, ei au fost comandați la Napoli... astăzi regele și regina nu se mai așează pe ele, ei își primesc oaspetii stând în picioare.

In acestă sală se desfășoară ceremoniile de stat și are loc o recepție anuală pentru corpul diplomatic acreditat în Spania.

In sala Tronului există o masă în stil imperial, pe care fostul rege Juan Carlos I a semnat documentul de abdicare în favoarea fiului său Felipe VI.

5 Anticamera lui Carol III sau Saleta.

Imi spun că nimic nu poate fi mai frumos ca precedenta sală, dar voi fi contrazisă de următoarele etape ale călătoriei regale, din sala Tronului ajung în trei camere mici ce poartă numele decoratorului napoletan, Gasparini Mattia.

In anticameră îl vedem cu ochii minții pe rege ce servește masa singur, în compania tăcută a patru picturi de secol 17 aparținând lui Luca Giordano, două cu viața lui Solomon, celelalte au ca subiect scene din viața romană.

Din plafon ne urmărește o frescă remarcabilă a lui Anton Raphael Mengs, cu Apoteoza lui Traian , un împărat născut în Spania, folosit de pictor ca un alter ego al lui Carol III.

Amețești uitându-te la minunatele candelabre pariziene, dar ne continuăm pelerinajul în

Camera Conversatiilor sau Antecamera, unde regele servea cina în fața curții, conform etchetei, sub binecuvântarea patriarhului (altfel i-ar fi stat dumicații în gât).

In această sală erau expuse vara capodoperele lui Titian, Velazquez cu Meninenele, Van Dyck și Titian.

Vedetele camerei sunt frescele lui Meng cu Apoteoza lui Hercule, o personificare a regelui care urcă pe muntele Olimp printre zei, drept muțumire pentru isprăvile sale eroice.

Două tablouri ale lui Goya cu portretul reginei Maria Luiza de Parma și portretul sotului ei, regele Carlos IV sunt atârnate orgolios pe pereții sălii.

Eu mă uit visătoare la un divan circular din vremea lui Ferdinand 7, plasat în centrul sălii sub un candelabru opulent, el mă îmbie la odihnă și reverie... doamne ce mă dor picioarele.

Dormitorul lui Carol III sau Camera Gasparini (am furat o poză din ușă).

Trec printr-un ușor șoc vizual în fața Camerei realizată de Gasparini, după gustul baroc pentru chinezării.

Carol III îl va aduce din Neapole pe Gasparini pentru a-i comanda o cameră supraîncărcată, dorea să se simtă bine atunci când venea aici să se îmbrace ca la teatru, în fața asistenței, transformând probabil această activitate cotidiană într-o capodoperă.

Camera a păstrat în totalitate decorul ei original cu stucaturi pe tavan și cu pereții acoperiți cu mătase brodată. Pășesc pe o podea de marmură, admirănd tapiseriile de mătase realizate de artiștii germani și italieni.

Sunt luată estetic la palme de tavanul policrom, admir galeș minunile decorative rococo bazate pe o vegetație asimetrică, camera este extrem de exotică.

Un set minimal de scaune din lemn și bronz sunt aranjate lângă pereții sălii, luminate de un alt candelabru francez.

Un ceas pus deasupra șemineului, achiziționat de regele Ferdinand VI în 1758 măsoara timpul ireversibil.

Sala Porțelanului

E imposibil să nu rămâi fermecat la vedera acestei săli, îmbracata toată în portelan de secol 18 adus de la Fabrica regală Buen Retiro, de pe vremea lui Carlos III.

Vizionez pe pereti medalioane cu motive florale în nuanțe de verde si alb, reprezentând alegorii cu festivalul lui Dionis. Vase de bronz din fabrica regală au fost aduse aici să troneze pe mesele sculptate, ele aparțin domniei lui Carol IV.

Un ceas planetar sub formă de sferă sustinut de Atlas e pus în centrul sălii care nu face rabat de la lux.

Sala galbenă -Saleta Amarilla

Privirea mea se încăpățânează să rămână agațată pe decorul sălii galbene, ce poartă numele tapetului cu care este îmbrăcată.

Din 1776 această cameră a rămas la dispoziția regelui Carlos III, care a decorat-o cu un tablou al lui Brueghel și cu portrete mici semnate de Velasquez și Van Dyck. Mobilierul păstrat e de origine franceză, scaunele numite sillas de peineta, au niște ornamente ce seamănă cu un pieptene de păr. De la 1800 s-a păstrat și un covor regal, pe care regele își liniștea probabil pașii. Incepând cu regele Alfonso 13 această cameră ne conduce spre marea sală de banchete sau sufrageria.

Camerele Reginei

Sala Banchetelor de 400 mp, e un prilej de uimire continuă, nu-mi pot lua ochii de la ornamentele de pe plafon, lumina a 15 candelabre alunecă diafan deasupra unei mese lungi acoperită cu o față de masă albă impecabilă, sala e folosită astăzi pentru recepțiile de stat.

In 1879 Alfonso 12 unește trei camere private ale fostelor regine, cu ajutorul arhitectului Jose Segundo de Lama, pentru a crea această sală coerentă, 144 de invitați așteaptă să fie serviți la masă din vase de porțelan chinezesc sau portelan de Sèvres, valeții se foiesc cocoșati de greutatea tăvilor pe la spatele lor, trei gardieni păzesc sala cu ochi de vultur, no photos.

O frescă de pe bolta centrală, care apartinea odată camerei reginei, îl arată muritorilor pe Columb oferind monarhilor catolici lumea nouă, în patru medalioane pictate. O altă frescă este realizată de Francisco Bayeux îl arată pe Boabdil care predă cheile Granadei regilor catolici, această frescă cu subiect istoric apartine fostului oratoriu al reginei.

Traseul continuă prin antecamera reginei sau sala de argint și porțelan care cuprinde obiectele de colecție apartinând familiei regale.

Apartamentele Infantelui Luis

Infantul Luis, fratele regelui Carol III a locuit din 1764 în trei camere din palat, care vor intra ulterior în posesia Ducelui și Ducesei de Montpensier, pe vremea reginei Isabela II, în timpul domniei lui Alfonso XII și XIII ele vor deveni anticamera infantei Isabella.

Camera Stradivarius este extrem de valoroasă pentru instrumentele muzicale realizate pentru regii spanioli de către Antonio Stradivari, ele vor intra apoi în posesia lui Carol IV.

Camera infantelui Luis sau Camera de instrumente muzicale uimește printr-un plafon cu o frescă a lui F. Bayeau, Providența prezidând virtutiile și facultățile omului. Celelalte camere apartinând infantelui sunt închise publicului.

Capela Regală realizată între 1749-1757 are deschidere spre Galeria Palatului, Sachetti este arhitectul care a avut onoarea să proiecteze această sală, domul ei central este pictat de Corrado Giaquinto.

Capela este încă funcțională pentru slujbele religioase sau seri muzicale, ea surprinde prin decorul extrem de luxos și rafinat.

Ceremoniile religioase din capelă se desfășurau pe vremuri cu mare pompă, regele venea să se închine în fața Marelui Altar, apoi în fața reginei și în final se așeza pe o canopie regală. Lângă rege se afla șambelanul curții și căpitanul gărzilor, publicul spectator avea permisiunea să ocupe secțiunea de la intrare.

Această capelă se află în aripa fațadei de nord, vedeta ei este o orgă de la 1778, proiectată de Ventura Rodriguez, ea este unică în Spania deoarece este originală.

Traseul continuă cu un salon de trecere spre camerele private ale reginei Mariei Luisa, aflate în spate.

Biblioteca Regala privată cu 24 de încăperi nu este inclusă în turul palatului, ea conține 300 000 de cărți din perioada domniei regelui Carol III, a reginei Isabella II și a lui Alfonso XII, precum și o colecție de manuscrise importante.

Farmacia și Arsenalul

Farmacia regală fondată de regele Felipe II în 1594 prezintă o colectie de borcane fabricate din ceramică de Talavera și niste sertare cu diferite ierburi. Această farmacie se află chiar lângă magazinul cu suveniruri la intrare.

Pe latura de vest a palatului este sediul Arsenalului Regal, fondat de Filip II, un pavilion unde sunt expuse arme și armuri regale, el este unul din cele mai valoroase din Europa, din păcate și aici fotografierea era interzisă.

De pe terasa din spatele palatului se poate admira parcul imens Campo del Moro , amintire a vechii păduri din vechea cetate maură.

Am vizitat grădinile Sabatini care se află pe latura de nord a palatului, ele poartă numele arhitectului italian și se află amplasate pe locul fostelor grajduri regale. Intrarea este liberă până seara la 9. pm.

Bibliografie :palacio Real de Madrid, Jose Luis Sancho Gaspar, 2013

Va rog să atașati un video clip cu palatul:

https://www.youtube.com/watch?v=41QmgvAJKic

Recorrendo el Palacio Real Madrid –uploaded by Guia Visit Madrid, 5 sept. 2012.

---

VIZUALIZĂRI: 3157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI