Am fost la Old Cairo: Piramidele si Marele Sfinx. Asemenea lui Napoleon, am simțit că privesc și că mă privesc secole de istorie. O senzație unică în viață

TIPĂREȘTE

În sejurul petrecut la Hurghada, în perioada 19 – 25 iunie 2022, am ales sa fac doua excursii. Prima dintre ele urma să se desfasoare la Cairo și aveam de ales între două variante.

Primo, Old Cairo, cu autocarul, la preț de 80 euro, unde urma sa vizităm Biserica Suspendată (Fecioara Maria) și Biserica Peșterii (Sfinții Martiri Sergius și Bacchus) ; Amr Ebn Elaas, prima moschee din Egipt și Africa; Sinagoga Ben Ezra; Platoul Giza cu Piramidele, Panorama și Marele Sfinx. Masa de prânz era inclusa în preț, inclusiv o sticlă de apă, apoi încheiam excursia cu oprire la un magazin de esențe de parfumuri și îmbrăcăminte din bumbac.

Secondo, Cairo- Classic, cu avionul, la preț de 250 euro (fără plata ghidului privat), unde urma sa vedem Muzeul de Egiptologie; Platoul Giza cu Piramidele, Panorama, Marele Sfinx și să traversăm Nilul cu feluca. Masa de prânz era inclusă în preț, iar în funcție de timp se vizita magazinele de esențe de parfumuri și textile.

Ultima variantă era mai convenabilă deoarece cu avionul e mai puțin obositor chiar dacă pierzi timp în aeroport. Reprezentanta agenției locale mi-a spus că excursia cu avionul se poate face doar dacă se strâng maxim cinci sau șase persoane. Ghidul urma să fie plătit separat. Prețul de 250 euro m-a determinat să aleg prima variantă. Urma să fac un drum cu autocarul de 16 ore dus-întors, dar mă costa mai puțin. Acum, în aceste clipe, vă jur că n-aș mai proceda la fel încă odată!

Am plecat din parcarea Hotelului Continental (vezi impresii) în dimineața zilei de joi, 26 iunie, la ora 01:10, fiind îmbrăcat ca de vară și dornic de aventură. Ne-a preluat un microbuz luxos care a mers prin toată Hurghada pentru a prelua turiști români, toți bucureșteni, cazați la șase hoteluri. La aceste ceasuri orașul era cuprins de viața de noapte. Mare aglomerație pe străzi și bulevarde. Dintr-un loc bine stabilit, s-a suit în microbuz un bărbat bine făcut, în stilul Piedone din celebrele filme cu Bud Spencer, îmbrăcat la costum și cravată. Însoțitorul nostru ne-a spus că este polițistul care ne va însoți în autocar pe toată durata călătoriei. Cuvântul autocar mi-a dat de înțeles că nu o să facem excursia la Cairo cu luxosul microbuz. Așa a fost!

La ora 02:10 am ajuns la locul denumit Hurghada Police Checkpoint și a trebuit să facem transferul într-un autocar cu însemnele unei celebre agenții de turism din România (nu dau nume din motive cunoscute politicii AFA), dar mai înainte am fost verificați la documentele de călătorie de către ghidul însoțitor. Formal! Tipul se descurca binișor în limba română. Întreg autocarul era ocupat de turiști români din toate colțurile țării. Având în vedere că microbuzul nostru ajunsese ultimul la Checkpoint, am prins loc în autocar tocmai în spate, pe partea stângă, penultimul rând. Ultimul rând de scaune avea o perdea atașată semn că fusese transformat în dormitor improvizat pentru cei doi șoferi ai autocarului. „E clar! O să mergem în niște condiții improprii!”

În câteva minute, s-a dat semnalul de plecare. Șapte autocare au pornit în coloană, însoțite de mașini ale armatei și poliției, pe A65 / Autostrada Hurghada – Cairo. Nu vedeam nimic afară din cauza întunericului, doar câteva luminițe pâlpâiau în depărtare. Autocarul menținea o viteză medie de 80 - 90 kmh și în unele momente motorul tușea îngrozitor. Cu siguranță că acest utilaj n-ar primi drept de circulație pe autostrăzile din spațiul UE! Aerul condiționat a funcționat peste limita admisă încât am înghețat din cap până în picioare. Mai ales pe noi, cei din spate. La multe insistențe șoferul aflat la volan l-a oprit. Supărare mare pentru cei din partea din față a autocarului, dar le-a trecut repede când cineva mai impunător le-a explicat cu frumosul că pe timpul nopții nu este nevoie permanent de funcționarea aerului condiționat. Asta a fost doar o mică problemă.

Alta mult mai mare avea să apară după ce am oprit la Police Checkpoint, ora 03:30, când șoferii s-au schimbat. Cel care s-a trezit a trecut la volan, iar celălalt a ocupat locul la dormitorul improvizat. Imediat ce ne-am pus în mișcare a început să sforăie de duduiau geamurile la autocar. Era tocmai în spatele meu, dar nu aveam ce să-i fac decât să-l fluier. Degeaba! Se potolea câteva minute și o lua de la capăt. Așa ne-a ținut vreo două ore și jumătate până am ajuns la popasul Zaafarana. Începea ușor - ușor să se lumineze de ziuă. Parcarea era plină de autocare, microbuze și mașini de poliție. Aici urma să stăm aproximativ 45 de minute pentru a servi o mică gustare, o cafea sau un suc. La toaletă era cu plată, 0,50 euro cenți, iar pentru un pachet de biscuiți și doua caffe-latte am plătit 125 lire egiptene (EGP). Localul era extrem de aglomerat. Am stat aici mai mult de o oră până când ghidul a sunat adunarea. Insoțiți de poliție și armata am pornit mai departe către Ain Sokhna Tool Booth, punct de colectare taxe autostrada, unde am sosit în jurul orei 08:00. Alta pauza la traseu, dar nu am avut voie să coborâm din autocar. Nici măcar fumătorii!

Deja se luminase bine afară și puteam să admir peisajul din mersul autocaruluI. La dreapta și la stânga doar relief plin de nisip și calcar. Asta este deșertul din estul Egiptului. Ghidul nostru s-a trezit din amorțeală și a început să ne ofere informații utile despre programul excursiei. În prima parte urma să mergem în cartierul vechi - coptic al capitalei egiptene pentru a vizita Biserica Cavernei si un magazin de bijuterii si suveniruri. Cu părere de rău am fost anunțați că Sinagoga Ben Ezra este închisa temporar, iar Moscheea Amr Ebn Elaas se afla în proces de restaurare. Cât de curand urma să ajungem în zonele satelit ale capitalei egiptene. Am trecut pe lângă un oraș nou, cu clădiri moderne, care se înalta în zona de est a Vechiului Cairo. Este vorba despre New Cairo City administrat de Autoritatea Noii Comunități Urbane.

Orașul a fost înființat în anul 2000 prin fuziunea a trei așezări noi: Al-Tagammu' al-awwal, Al-Thalith si Al-Khames. Inițial pe o suprafată de aproximativ 67.000 de acri, care crescuse la 85.000 de acri pana in 2016. Întreaga zonă de întindere masoara 343 kmp. Noul Cairo este înconjurat de ziduri înalte și are mai multe porți de acces. Orașul va găzdui cele mai importante cladiri administrative și guvernamentale ale statului egiptean alături de alte edificii moderne. în total, în acest nou oraș vor locui 5 milioane de oameni. Conform celor spuse de ghid aici se va muta protipendada egipteană, oameni înstăriți, de la politicieni și business mans până la sportivi si mari artiști. Un proiect faraonic al actualului președinte Abdel Fattah al-Sisi. Distanța între noua Citadelă și Vechiul Cairo este de doar 25 km.

Trecut de ora 08:30, lăsând în spate Noul Cairo, am început să deslușesc deja primele clădiri ce aparțin de Vechiul Cairo. „Orasul cu 1000 de minarete' ' , Al-Qahirah, ocupă o suprafată de 453 kmp și are o populație de 20 milioane de locuitori. Ghidul ne-a spus că sunt la 26 milioane de suflete în cel de-al doilea oraș ca marime din Africa. Un complex întregit de cultură islamică, creștină si evreiască care rezistă perfect în zilele noastre. Evident, ca în mai toate aglomerațiile urbane, există discrepanțe între păturile sociale. Diferențe clare între lux si sărăcie. Am străbătut orașul de la est spre vest, prin centru, către cartierul creștin-coptic. Am surprins imagini pe camera video și am postat un videoclip la acest review. De o parte și de cealaltă a autostrăzii se pot observa clădiri noi și frumoase alături de blocuri aflate în plin proces de demolare. Acestea din urmă trebuie să dispară pentru a fi lărgită autostrada. Dar până să ajungă o grămadă de moloz acestea continuă să fie locuite. Dovada stă în existența antenelor parabolice la ferestre. Unde o să plece cei care au locuit în aceste blocuri după demolare?

Cartierul creștin-coptic reprezintă acea parte din Old Cairo ce corespunde perioadei antice, și cuprinde faimoasele biserici si ruine romane de la sfârșitul Antichității. Conform săpăturilor arheologice, pe locul orașului Cairo, construit prin secolul al X-lea dHr, a existat o mică cetate construită de perși în secolul al VI-lea îHr. Cetatea a fost numită Babilon, după vechea cetate din Mesopotamia, și conform tradiției aici s-ar fi refugiat Sfanta Familie de persecuțiile lui Irod cel Mare. Îîn prezent, cartierul creștin-coptic cuprinde mai multe atracții: Biserica Sfânta Maria, Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Maicii Domnului, Muzeul Coptic, Biserica Sfânta Barbara, Biserica Sfântul Mina, Catedrala Sfântul Marcu, Biserica Sfinții Martiri Sergius si Bacchus. La aceasta din urma ne-am oprit pentru vizită.

Imediat ce am coborât din autocar o puzderie de copii și adulți au tăbărât pe capul nostru pentru a vinde diverse suveniruri. Ghidul ne avertizase din timp că vom păți așa ceva și a atras atenția că putem fi păcăliți ușor de acești vânzători ambulanți. De exemplu; un turist a cumpărat o monedă cu efigia unui faraon cu 5 dolari. A luat o mare țeapă! Mai târziu, după vizita la Piramide, ghidul ne-a dus într-un loc știut de el unde cu 5 dolari/euro puteai cumpăra cinci monezi cu efigiile diferiților faraoni.

Biserica Sfinții Martiri Sergius și Bacchus. Locație: Mari Gerges, Kom Ghorab, Old Cairo. Intrarea se face pe la zidul vestic al fostei fortareței romane a Babilonului. Conform hagiografiei, Sergius și Bacchus erau ofițeri în armata romană a împăratului Galerius, dar convertirea lor la creștinism a fost descoperită și aspru pedepsită. Bacchus a fost torturat până la moarte, iar Sergius decapitat la Resafa, în Siria. Venerarea celor doi sfinți datează din secolul al V-lea dHr în Biserica Orientului, Biserica Ortodoxă Răsăriteană, Biserica Ortodoxă Orientală și Biserica Catolică.

Biserica Sfinții Martiri Sergius și Bacchus sau Abu Serga, concurează cu Biserica Suspendată (Sfânta Maria) pentru titlul de cea mai veche biserică coptă din Cairo. Este construită în centrul cetății Babilonului din Old Cairo. Istoria acestui lăcaș este incă în dezbatere. Unii cercetători cred că datează de la sfârșitul secolului al IV-lea îHr până la începutul secolului al V-lea îHr, în timp ce alții cred că ar trebui să fie date aproximativ în secolul al XVII-lea. Biserica a dobândit un statut religios deosebit în rândul bisericilor copte, deoarece este asociată călătoriei Sfintei Familii, Iosif, Maria și pruncul Iisus, prin Egipt. În mod tradițional, se crede că biserica a fost ridicată pe locul unde Sfânta Familie s-a odihnit la sosirea în Egipt. Probabil că a locuit aici în timp ce Iosif lucra la înălțarea cetății din Old Cairo.

A fost o vizită extrem de scurtă, dar captivantă. Din păcate ghidul nu a oferit prea multe informații despre acest obiectiv, dar m-am documentat din alte surse.

Biserica are o importanță istorică semnificativă și, de fapt, reprezintă locul unde au fost aleși mulți patriarhi ai Bisericii Copte. Este Biserica Episcopală din Cairo și a fost Scaunul Episcopal din Masr (district din Old Cairo) care a înlocuit fostul Scaun al Babilonului. În secolul al XI-lea dHr, sediul Patriarhiei Copte din Alexandria este mutat la Cairo după invazia arabă în Egipt. În perioada patriarhului Christodolos (1047 – 1077), Cairo a devenit reședința fixă și oficială a Patriarhiei Copte la Biserica Suspendată (Sfânta Maria) . Luptele interne dintre Biserica Sfinții Martiri Sergius și Bacchus și Biserica Suspendată (Sfînta Maria sau El Muallaqa) au izbucnit din cauza dorinței patriarhului Christodolos de a sfințit în aceasta din urmă, încălcând tradiția seculară care avea loc la Biserica Sfinții Martiri Sergius și Bacchus.

La fel ca diferite alte biserici timpurii, Biserica Sfinții Martiri Sergius și Bacchus și Caverna sa subterană sunt proiectate în structura bazilicii și, prin urmare sunt compuse împreună din trei părți: pronaosul, naosul și două coridoare care sunt separate de naos prin 12 coloane cu capiteluri corintice, 10 din piatră, una din marmură și una din granit rozetă. Caverna se află sub sanctuare. Are o navă și două coridoare, iar tavanul este în formă de cupolă. La capătul culoarului sudic al Cavernei se află un Baptisteriu. Există trei sanctuare pe partea estică; fiecare sanctuar conține un altar cu o cupolă de lemn, susținută de 4 coloane de marmură. Acoperișul fiecărei platforme are vederi religioase despre cei patru evangheliști, Hristos și îngeri. Există un amvon în partea de nord-est a naosului, care este din marmură, deși inițial a fost din lemn incrustat cu abanos și fildeș. Biserica se caracterizează prin elementele sale arhitecturale și artistice unice care reflectă spiritul arhitecturii copte din Egipt. Acestea includ, în afară de amvon, cristelnița, templonul încrustat în fildeș și lemn și decorul religios unic al sfinților și apostolilor care decorează diferitele cupole, pereți și coloane.

Magazinul Gold & Jewelery Oriental Gifts a fost următoartea oprire a noastră. Aici găsești o sumedenie de suveniruri care îți fură ochii. De la mărunțișuri până la obiecte mari. Vânzătorii nu te freacă la cap cu genul de întrebări: „cu ce vă putem ajuta?” . La prețuri, nu pot da informații. Nu erau afișate, marfa se negocia la casă. În concluzie; am intrat, am văzut, am plecat fără să cumpăr ceva!

La plecarea de la magazin era deja trecut de ora 10:30. Autocarul a urmat un traseu paralel cu Nilul, urmând să traversăm marele fluviu pe Podul Abbas. Jumătate din podul suspendat se află peste Al Manial (Insula Rhoda). După traversarea fluviului s-a urmat traseul pe Bulevardul Al Haram pâna la Platoul Giza. Un drum de 4 km care s-a efectuat într-un interval de 20 de minute. În tot acest răstimp ghidul a povestit câte ceva despre construcția piramidelor și a atras atenția că intrarea la Platoul Giza costă 240 EGP, iar cine dorește să intre în interiorul Piramidei lui Kheops trebuie să mai scoată din buzunar 440 EGP. A avertizat să nu prezentăm biletele de acces decât persoanelor în uniformă și cu ecuson la vedere. Mai ales biletul de 240 EGP, care asigura intrarea și la Marele Sfinx. O femeie sau un bărbat poate să-ți ceară biletul, chipurile pentru control, dar poate fi un escroc. Turistul, credul, cedează biletul și astfel poate fi obligat să-l răscumpere pentru câțiva dolari de la aceeași persoană. În acest caz, polițiștii nu te pot ajuta. De asemenea, am fost sfătuiți să nu cumpăram suveniruri sau obiecte de îmbrăcat din zona Marii Piramide. Cel mai indicat loc era un bazar în aer liber organizat chiar la intrarea la Marele Sfinx.

Harta Platoului Giza cuprinde Piramidele, Marele Sfinx și alte 30 de obiective. Piramidele din Giza sunt alcătuite din Marea Piramidă a lui Khufu, Piramida lui Khafra la câteva sute de metri spre sud-vest și Piramida lui Menkaura (Mykerinos) la câteva sute de metri mai departe spre sud-vest. Marele Sfinx se află pe partea de est a complexului. Consensul actual printre egipteni este că capul Marelui Sfinx este cel al faraonului Khafra. Împreună cu aceste monumente majore există un număr de edificii satelit mai mici, cunoscute ca „piramidele regine” , drumuri pietruite, temple și necropole (cimitire), un sat locuit de meșteșugari și un complex industrial. Harta Platoului Giza se prezintă astfel, conform fotografiei P22:

1. Piramida lui Khufru.

2. Piramida lui Khafra.

3. Piramida lui Menkaura.

4. Templul funerar al lui Khafra.

5. Templu funerar.

6. Piramida satelit.

7. Templul lui Khafra din vale.

8. Templul lui Menkaura din vale.

9. Templul funerar al reginei.

10. Piramida lui Hentcaus.

11. Piramidele reginelor.

12. Mastabe.

13. Marele Sfinx.

14. Templul Marelui Sfinx.

15. Templul Hemiun.

16. Centrul de Studiu al Piramidelor.

17. Intrare Platou Giza

18. Gropile în care au fost găsite „Bărcile Solare” .

19. Drumul nou Cairo – Platoul Giza.

20. Morminte sculptate în stâncă.

21. Satul meșteșugarilor.

22. Drumul vechi Cairo – Platoul Giza.

23. Satul Nazlet-el-Samman.

24. Drumul funerar.

25. Cariera de piatră Mankaura.

26. Cimitirul modern.

27. La sud, morminte săpate în stâncă.

28. Peretele îngrăditurii.

29. Mastabe și morminte sculptate în stâncă.

30. Cimitirul de vest.

31. Cimitirul de est.

32. Zona mastabelor în centru și morminte sculptate în stâncă.

Vizita noastră pe Platoul Giza s-a rezumat la Marea Piramidă, deplasare la Punctul Panoramic al Piramidelor, Templul Marelui Sfinx și Marele Sfinx. La final o scurtă trecere prin bazarul organizat în aer liber lângă Marele Sfinx pentru a cumpăra suveniruri.

La ora 11:00 am ajuns la destinațe: Platoul Giza, intrare El Ahram Police Station. După un mic control antitero de rutină am urmat ghidul către casa de bilete. I-am spus că doresc să vizitez Marea Piramidă și pe interior. M-a ajutat enorm să mă înțeleg cu vânzătorii de bilete. Aici se acceptă doar lire egiptene (EGP), exclus dolari sau euro. Nu încercați să plătiți cu cardul deoarece veți fi refuzați. Doar cash! Am achitat cele două bilete după care m-am îndreptat către baza Marii Piramide. Privind la cele două mari structuri ridicate de faraonii Khufu (Kheops) și Khafra (Kephren) mi-am adus aminte de celebra frază rostită de Napoleon Bonaparte la 21 iulie 1798, la ora 03:00, înainte de bătălia dată cu cavaleria mamelucă. Ilustrul general și împărat francez s-a adresat soldaților săi astfel: „Soldați! Țineți minte că de pe vârfurile acestor Piramide vă privesc cu admirație 40 de secole” .

Ce știm despre originile acestor extraordinare structuri? Sigur se cunoaște un lucru. Piramidele serveau drept morminte, însă specialiștii consideră că fiecare dintre ele reprezintă un complex de construcții. De aici s-a născut fireasca întrebare: la ce foloseau piramidele de fapt? Această întrebare legitimă a dat naștere diverselor interpretări, dar și a numeroase legende.

Marea Piramidă sau Piramida lui Khufu (Kheops) reprezintă singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii antice asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Piramida lui Khufu, nu toate cele trei Mari Piramide, se găsesc pe lista celor șapte minune ale lumii antice.

Tradiția construirii de piramide a început în Egiptul Antic ca o sofisticare a ideii de a „mastaba” (platformă) ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe „mastabale” , fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a faraonului Djoser (Zoser) , construită de faimosul arhitect egiptean Imhotep.

A IV-a Dinastie egipteană a fost cea de a doua din cele patru dinastii ce se consideră a forma Vechiul Regat. Din această dinastie fac parte unii dintre cei mai cunoscuți faraoni ai Egiptului Antic datorită faptului că lor li se datorează construcția de piramide. Toți faraonii acestei dinastii au construit cel puțin câte o piramidă care să le servească drept mormânt.

Marea Piramidă a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în 1889 când a fost ridicat Turnul Eifel din Paris. Avea, la început, 146 metri (azi are doar 138 metri) înălțime, latura de 227 metri și cuprinde 2.521.000 metri cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost construită la ordinul faraonulul Khufu în jurul anului 2560 îHr pentru a servi drept mormânt acestuia.

Khufu, numele întreg Khnum Khufu, cunoscut de grecii antici sub denumirea de Kheops, a fost al doilea faraon din a IV-a Dinastie, în prima jumătate a secolului al XXVI-lea îHr. El l-a succedat pe tatăl său Sneferu, ca faraon. E în general acceptat că a dispus înălțarea Marii Piramide de la Gizeh, dar multe aspecte ale domniei sale sunt slab documentate.

Potrivit lui Herodot, construcția Marii Piramide ar fi durat peste 20 de ani și la ea ar fi lucrat 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o șlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deși încă nu se știe exact cum au fost așezate blocurile de piatră, au existat mai multe teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălțată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi și apă, ușura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi. Fiecare bloc de piatră cântărește mai mult de două tone. Blocurile din vîrf au 2,5 tone, cele de la mijloc între 10 și 20 tone, iar la bază ele cântăresc între 30 și 40 de tone.

S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 metri care să înconjoare Franța. Suprafața ocupată de Marea Piramidă poate înghiți Basilica San Pietro de la Vatican, Domul din Florența, Domul din Milano, Abația Westminster și Catedrala Saint Paul din Londra, toate laolaltă.

Dacă privită din exterior Marea Piramidă este impresionantă, la interior te lasă simplu fără grai. Străbătând culoarul înclinat către o cameră mortuară, într-o umiditate care face să se lipească imbrăcămintea de piele, mergând mai mult aplecat pe o rampă de lemn (plan inclinat) ajungi să te întrebi dacă această structură este făcută de mâna omului.

La intrare este un panou care avertizează „No photo/No video” , dar cine poate respecta regula. Nici măcar cei care sunt puși la supraveghere. Cum am ajuns într-o cameră iluminată difuz, în mijloc având ceva ce se asemăna cu un sarcofag gol (lungime maximă de 1,65 m), ne-a întâmpinat amabil un agent de securitate: „Hello!” I-am întins 10 euro și liber la foto/filmulețe. Chiar s-a oferit să facă pe fotograful. Din cauza discrepanței întuneric - lumină difuză fotografiile nu au ieșit prea bine. Trebuie o cameră performantă, nu un telefon mobil. Într-o engleză mai stâlcită agentul reușit să explice ce s-a aflat în acel loc. Evident, camera mortuară a faraonului Khufu. Am înțeles că nu este prea bine să stai acolo mai mult de 20 minute din cauza umidității excesive, dar el cred că avea organismul adaptat. Nu l-am întrebat cât stă de pază acolo, dar bănuiesc că nu mai mult de două - trei ore. Sunt mai mulți pe o tură și fac cu schimbul.

Urcușul este anevoios, dar stați să vedeți la coborâre cum este. Mare atenție unde puneți piciorul. Rampa din lemn este umedă și există risc de alunecare. Nu prea este indicat să îți rupi vreo mână sau picior pe aici. De aceea este recomandabil încălțăminte cu talpa aderentă: adidași sau teniși. Fără sandale sau pantofi cu toc!

Ajuns afară a trebuit să stau câteva clipe cu ochii închiși până m-am readaptat la lumina soarelui. În câteva secunde m-am uscat pe tricou. A urmat o altă ședință foto pe treptele Marii Piramide și pe platoul din fața celor două piramide. Amintiri, amintiri!

De-a lungul istoriei, Piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le „Grânarele lui Iosif” sau „Munții Faraonului” . Perși, macedoneni, greci, romani, bizantini, arabi, turci, francezi și englezi au contemplat măreția acestor monumente. Cu toții au dorit să găsească comorile neprețuite îngropate odată cu faraonii. Când arabii au cucerit Egiptul, în anul 641 dHr, au găsit Marea Piramidă intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui Khufu, sarcofagul era gol.

Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte Piramide și cu Marele Sfinx, în zona turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zonă se află muzeul ce găzduiește misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul faraonului Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate, de asemenea, să fi servit și ca mijloc de transport în viața de apoi, conform credințelor antice egiptene.

Vizita la Marea Piramidă s-a încheiat, iar noi, turiștii, am mers în parcare pentru îmbarcarea în autocar. Am pornit pe șoseaua Al Ahram către Panoramic View of the Pyramids (Vedere Panoramică asupra Piramidelor) . În drum am trecut pe lângă celelalte două piramide care întregesc complexul.

Prima care se iveste este Piramida lui Khafra. Acesta a fost un faraon al celei de a IV-a Dinastii din Vechiul Regat, cunoscut de la grecii antici drept Khefren. Conform unora din egiptologi el a fost fratele și succesorul lui Khufu, dar ipoteza acceptată de majoritatea este că faraonul Djedefra a fost urmașul lui Khufu, iar Khafra al lui Djedefra. Nu există consens comun cu privire la data domniei lui, după unele păreri fiind între 2558 îHr și 2532 îHr. În timp ce din „lista Regilor din Turin” domnia sa lipsește, iar Manetho se pare că a exagerat perioada la 66 de ani, majoritatea istoricilor consideră că perioada reală a fost de 24 de ani sau 26 de ani bazându-se pe Testamentul Prințului Nekure, înscris pe pereții mormântului acestuia din urmă. Piramida ridicată din porunca sa este construită la o distanță de 160 de metri sud-vest de Marea Piramidă a lui Khufu. Are o lungime de 215,50 metri la bază și se ridică la o înălțime de 136,40 metri. Este construită din blocuri de calcar, cu o greutate de peste două tone fiecare. Panta piramidei este de 53 grade și a fost înconjurată de o terasă de 10 metri, lățimea fiind pavată cu dale de calcar neregulate, în spatele unui zid. Piramida are baza pătrată. Vârful, la fel ca la celelalte două, era acoperit cu aur, iar pereții exteriori erau albi.

A doua piramidă, cea mai mică, a fost ridicată de faraonul Menkaura (în greacă Mykerinos) din a IV-a Dinastie a Vechiului Regat. Unii autori plasează domnia lui între 2532 – 2504 îHr, adică 28 de ani, însă perioada de 18 ani conform „listei Regilor din Turin” este considerată a fi mai apropiată de realitate, ținând cont de faptul că mai multe din statuile sale nu au fost terminate (sugerând o domnie mult mai scurtă), iar piramida sa este cea mai mică din cele trei de pe Platoul din Gizeh. După Herodot, faraonul Menkaura era fiul lui Khufu (Kheops) , dar alte surse contradictorii afirmă că acesta nu era fiul lui Khufu, ci al lui Khafra. Piramida ridicată de el a avut o înălțime inițială de 65,50 metri, dar în prezent măsoară 61 metri, latura bazei (pătrate) având 108,50 metri. Unghiul său de înclinare este de aproximativ 51 grade. Piramida a fost construită din calcar și granit. Vârful era din aur, iar pereții exteriori erau albi.

La sfârșitul secolului al XII-lea, Malek al-Aziz Othman ben Yusuf, fiul și moștenitorul lui Saladin, a încercat să demoleze piramidele, începând cu cea a lui Menkaura. Lucrătorii recrutați pentru a distruge piramida au ajuns la concluzia că este aproape la fel de costisitor distrugerea cât construirea. Au reușit să elimine una sau două pietre în fiecare zi. Din cauza condițiilor apărute lucrările au fost abandonate după opt luni, lăsând doar o mare gaură verticală în latura nordică (vizibilă astăzi).

Când am ajuns la Panoramic View of the Pyramids ne așteptau vizitii de șarete (faeton) și conducătorii de cămile pentru a ne conduce prin deșertul Al Giza până la Panoramic Point of the Pyramids de unde urma să admirăm cea mai frumoasă panoramă a celor trei piramide și a „piramidelor reginelor” . Pentru plimbarea cu cămila se percepe o taxă de 10 dolari/euro de persoană, iar șareta costă 20 dolari/euro de persoană. Am cântărit bine oferta și m-am oprit asupra faetonului. Am urcat două persoane pe banchetă alături de vizitiu. Pe băiat îl chema Abdul, iar calul avea un nume celebru: Mickey Mouse. Asta m-a dat gata, însă mai urma să am o surpriză. După ce am făcut fotografii la piramide, inclusiv pe cele cu efecte speciale precum atingerea vârfului piramidei cu degetul, Abdul s-a oferit să mai facă niște cadre cu mine și o cămilă dromader pe nume Casablanca, care era de fapt mascul. Foarte fotogenic dromaderul! Scurtul popas a durat vreo 20 de minute după care ne-am întors la autocar. Evident, Abdul a cîștigat partea sa pentru serviciile oferite. Mulți se opun la plimbările turiștilor pe cămile sau cu șareta din cauza surmenajului animelelor, dar oamenii aceia de la piramide din asta își duc traiul. Să plimbe turiștii!

Vizita la Marele Sfinx a încheiat excursia noastră la Platoul Gizeh. Autocarul a oprit la parcarea de la Giza Pyramids Ticket Office, iar noi ne-am îndreptat către intrarea în Templul Marelui Sfinx, care reprezintă singura construcție de acest gen din perioada faraonilor din Dinastia a IV-a. Intrarea la Marele Sfinx se face trecând prin Templu. Acesta a fost construit în perioada domniei faraonului Khafra. Până la porțile de acces am fost însoțiți de mici cerșetori care întindeau mâna după un bănuț. După îmbrăcăminte și aspect se constată imediat starea socială. Întreaga zonă este împânzită de persoane care trăiesc într-o sărăcie lucie.

Accesul la Templu s-a efectuat fără probleme. Nu a venit nimeni suspect să ne ceară biletele. După ce am traversat ruinele Templului ajungem pe esplanadă unde admirăm în toată splendoarea sa mărețul Sfinx care păzește de 43 de secole intrarea la Piramide.

Marele Sfinx reprezintă o statuie gigantică din calcar, înfațișând un leu cu cap de om. Statuia este situată pe Platoul Gizeh, la vest de fluviul Nil. Chipul Sfinxului este considerat a-l reprezenta pe faraonul Khafra (Kephren). Monumentul măsoară 73 m3tri în lungime, 20 de metri în înălțime și 19 metri în lățime. Pe Sfinx nu există nici o inscripție care să reprezinte anii construirii. Ultimele teorii afirmă că statuia a fost construită în timpul celei de a IV-a Dinastii de către faraonul Khafra, în anul 2500 îHr, după ridicarea piramidei acestuia. Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc „sfingo” care înseamnă „a strangula” și grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă care avea capul unei fete, corpul unui leu și aripi de pasăre care își ștrangula victimele. Sfincșii au fie cap de berbec și corp de leu, cap de uliu și corp de leu sau capul unui rege sau zeu și corp de leu.

Marele Sfinx de pe Platoul Giza este o creatură care are capul unui rege (al lui Khafra, se crede) sau zeu și corp de leu. Ultima dintre teoriile referitoare la construirea Sfinxului este că acesta a fost construit de către faraonul Khafra (2558 – 2532 îHr). Sfinxul se aliniază cu Piramida lui Khafra la capătul „Drumului pietruit (Drumul funerar)” și se crede că ar fi fost construit pentru a păzi piramida faraonului. A fost de multe ori îngropat în nisipuri și se spune că, în jurul anului 1400 îHr faraonul Thutmose al III-lea, pe vremea când era încă prinț, a mers la vânătoare și obosit, a adormit la umbra Sfinxului. Dormind, a visat că Sfinxul i-a vorbit și i-a cerut să-l dezgroape de sub nisipuri, ceea ce Thutmose al III-lea a făcut și a restaurat această construcție.

„Sfinxul are corpul unui leu și capul unui rege sau zeu” . Capul are 6 metri înălțime și 4 metri lățime, iar numai ochii au 2 metri înălțime. Nasul și barba lipsesc, ultima fiind tăiată de britanici și expusă la British Museum din Londra. O istorie arabă din secolul al XV-lea, al cărei autor este egipteanul Taqi Al-Maqrizi, ne raportează că nasul a fost distrus de către un mistic „sufi” pe nume Muhammad Saim al-Dahr, supărat fiind pe faptul că egiptenii din acele vremuri, deși nu mai erau de mult păgâni, îl venerau și îi aduceau totuși ofrande, convinși fiind că fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numesc „Abu Hol” , adică „Tatăl Groazei” , iar tăierea nasului, în pământ islamic, era considerată ca un semn de infamie. În consecință, prin urmare, varianta distrugerii nasului de către o ghiulea trasă de artileriștii francezi la 21 iulie 1798 nu stă în picioare.

În trecut, statuia Marelui Sfinx a fost pictată: roșu pentru față și galben cu dungi pentru corp. Statuia a fost construită pe locul unei cariere de piatră și se pare că a fost sculptat dintr-o singură bucată de calcar.

Timpul și interperiile vremii și-au pus amprenta pe Sfinx, statuia fiind într-un continuu proces de eroziune. Încercările de restaurare și excavare a Sfinxului de sub nisip au fost repetate. Primii care au început să salveze cea mai veche sculptură au fost faraonii Thutmose al IV-lea și Ramses al II-lea. De asemenea, arheologi italieni au curațat statuia în 1817, iar englezii mai târziu în 1925. În trecutul recent, Sfinxul a fost închis turiștilor pentru aproximativ patru luni, după care, în 2014, restaurarea a fost finalizată. Cu toate acestea, astăzi, statuia se fărâmițează din cauza vântului, umidității și a poluării din Cairo. Autoritățile au montat schele în jurul corpului statuii pentru noi operațiuni de restaurare.

Am încheiat vizita la Marele Sfinx fără să mă opresc la bazarul organizat pe platoul din fața Templului Marelui Sfinx. Cu toate acestea până la parcarea unde se afla autocarul am avut alai pestriț compus din persoane de toate vârstele. Cu ochii pe borsetă mi-am croit drum până la scara autocarului. A urmat un timp major de așteptare deoarece nu toți turiștii erau prezenți la autocar. Ghidul a fost obligat să meargă cu un polițist până la bazar ca să adune turiștii rătăciți. Într-un târziu, în jurul orei 14:00, am pornit pe bulevardul Abou Al Hool Al Selahi din cartierul Nazlet El-Semman. O zonă extrem de aglomerată unde se circulă haotic. Autoturisme, autocare, vehicule pe două roți (șarete, motorete, scutere), vehicule pe trei roți (tuk-tuk), călare pe cai sau dromaderi pe străzi înguste și bulevarde. Abia a înaintat autocarul nostru până la Restaurantul Pyramids unde urma să servim masa de prânz. Aveam inclusă o sticla de apă plată în meniu, dar se pare că egiptenilor le-a fost tare sete de a uitat să mi-o aducă. Chelnerii restaurantului ne-au așezat pe toți românii la două mese lungi cu scaune de ambele părți. Am stat foarte înghesuiți! Am optat pentru pui pane crocant cu garnitură de pilaf și salată de roșii cu castraveți. Practic nu am putut mânca decât pilaful și salata. Puiul era rece și fără gust. Am încercat o pastă de humus, dar era foarte iute ceea ce stomacului meu nu-i place. Lipia orientală a ținut loc de pâine, dar nu era proaspătă. Într-un cuvânt dacă vreți să mâncați, bine! Oricum nu aveam decât 40 de minute la dispoziție deoarece mai aveam de făcut două vizite și eram într-o ușoară întârziere. Băuturile alcoolice (berea), răcoritoarele, cafeaua și ceaiurile erau contracost. Te goleau la buzunar cu prețurile lor, de exemplu: o bere costa 6 dolari, iar pentru o cafea băga-i mâna în buzunar după 3 dolari. Chelnerii se uitau atent la bancnotele de un dolar și le refuzau pe cele care erau mai șterse. Nu va recomand să mergeți la acest local dacă sunteți prin Cairo.

Imediat după servirea mesei de prânz am mers la autocar pentru a ne deplasa prin cartierul Nazlet El-Semman, mai precis în partea unde se află o sumedenie de magazine și bazaruri. Întâi am oprit la un magazin cu desfacere articole de îmbrăcăminte, marochinărie și obiecte de artizanat. Un angajat ne-a prezentat către vânzare mai multe tricouri inscripționate cu numele unor firme sau cluburi de fotbal celebre în toată lumea confecționate în fabrici din Cairo din bumbac 100%. La prețuri pe măsură; cel mai ieftin costa 20 dolari/euro, iar cel mai scump sărea de 40 dolari/euro. La noi, în România, un tricou ca acesta îl cumperi mult mai ieftin. Dacă cumpărai zece tricouri primeai unul gratis din partea casei. Aici nimeni nu s-a aruncat să cumpere ceva.

Ultima oprire am efectuat-o la „Pyramids Power Essences” , un magazin de esențe de parfumuri și uleiuri orientale. Surpriză sau pură întâmplare, am fost asistați de o conațională de a noastră pe toată durata șederii în magazin. Ne-a explicat că trăiește în Cairo din 2010 și lucrează de atunci în acest magazin. Ne-a invitat să luăm loc pe canapele, iar două tinere egiptence ne-a servit cu o băutută răcoritoare tradițională. Am primit un chestionar în care erau trecute o multitudine de esențe de parfumuri pentru bărbați și femei. Pe rând, la fiecare, a trecut un angajat al magazinului care ne-a uns pe palmă cu arome diferite. Un miros îmbietor! Totul pentru a ne convinge că aceste esențe sunt unicat în lume. Românca noastră a spus că aceste esențe sunt monopol al statului egiptean și nu se exportă decât cu aprobări speciale. După ce ne-au fost prezentate mai multe mostre, a venit rândul să comandăm ce ne-a plăcut. Super ofertele au început să curgă, spre exemplu: 3 sticluțe + 1 gratuit la un preț de 130 euro. S-au găsit cumpărători care s-au îmbulzit să achiziționeze sticluțe cu diferite arome fără să se uite la preț. Nu s-au gândit că pot lua o mare... ȚEAPĂ! Vreau să adaug faptul că în dimineața plecării către casă, la aeroport, câțiva colegi de excursie au povestit că în sticluțe s-a aflat cu totul altceva în afara aromelor originale. După ce au testat esențele în camera de hotel mirosul a persistat puțin timp, apoi a dispărut definitiv. Au constatat că în sticluțe a rămas apă chioară. Unde să reclame înșelătoria! Au ajuns și ei la concluzia că aceste magazine de cartier vând esențe de parfum și uleiuri, dar în afară de foarte puțină aromă nu-i nimic, n-are persistență nici măcar a unei ape de toaletă.

Odată încheiată vizita la magazinul de esențe de parfumuri, s-a dat semnalul de plecare către Hurghada. Era ora 17:30 când am ieșit din Cairo. S-a procedat la fel ca la venire; mers în coloană sub pază militară. Am avut trei opriri la checkpoint-uri care au depășit o oră fiecare. Oboseala și-a spus cuvântul, iar picioarele deja erau umflate. Noroc cu popasul de la Zaafarana unde mi-am mai dezmorțit puțin oasele. La ultimul Checkpoint Police am făcut transferul într-un microbuz care a parcurs traseul prin Hurghada pentru a lăsa turiștii la hotelurile unde erau cazați. Eu am fost printre ultimii debarcați. Pe jumătate adormit, am salutat personalul de la Security și Recepție, după care am urcat cu liftul la cameră. Ceasul arăta ora 01:30. Un duș rapid și glonț la pat. Nu mai știu în câte secunde am adormit, dar știam că o să resimt oboseala în ziua care avea să vină.

Excursia la Old Cairo a fost una dintre cele mai frumoase, dar fiind cu autocarul a însemnat și foarte multă oboseală. Vă recomand să faceți această excursie măcar o dată în viață, dar pentru a evita surmenajul mergeți cu avionul. Cairo, Piramidele și Marele Sfinx așteaptă să fie descoperite în toată splendoarea lor.

Vacanțe frumoase să aveți în acest an!

---

VIZUALIZĂRI: 2357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI