Dansuri tradiţionale ceangăieşti la Festivalul mămăligii cu brânză (Valea Rece, jud. Harghita)

TIPĂREȘTE

youtube

Spectacolul de dansuri tradiționale ceangăieşti a fost prezentat chiar de către echipa locală, din satul Valea Rece (comuna Lunca de jos, judeţul Harghita), câştigătoare a "Festivalului ceangăiesc al mămăligii cu brânză" prezentat într-un review anterior: vezi impresii

Numele grupului folcloric care a câştigat concursul culinar şi care ne-a prezentat aceste dansuri atât de deosebite, într-o traducere mai strictă, ar fi "Formația de dansuri populare pentru păstrarea tradițiilor din Valea Rece". Muzica, live, a fost asigurată de un taraf format doar din doi oameni (gordun și vioară) care apar separat la sfârșitul montajului.

Consideraţiile mele se vor referi strict la ceangăii văzuţi aici la Valea Rece (situat în zona Ghimeşului, împărţită între judeţele Harghita şi Bacău) deoarece există mai multe grupuri de ceangăi, majoritatea în Moldova, cu diferenţe culturale şi etnografice între ele.

Muzica ceangăilor din zona Ghimeşului, aşa cum o puteţi auzi şi Dvs, în videoclipul indicat, în opinia mea, are rezonanţe arhaice (balcanice?). Are unele particularităţi (disonanţe, întreruperi şi schimbării de ritm, după spusele unui profesor de muzică maghiar) care o deosebesc atât de muzica tradiţională maghiară, cât şi de cea românească.

Un lucru pe care îl vedem aici şi prea puţin găsit în media, este că ritmul muzicii este susţinut de un instrument ciudat, specific, numit GORDUN. Gordunul este de fapt un violoncel sau un contrabas căruia i s-au schimbat coardele (cu altele mai dure) şi din instrument cu coarde şi arcuş, a devenit unul de percuţie. Coardele sunt lovite cu un băţ şi în contratimp, cu cealaltă mână, se loveşte cutia de rezonanţă a instrumentului, uneori folosind o cutiuţă zornăitoare (vedeţi celalalt videoclip, cu Duduj Rozalia). Gordunul este un instrument muzical tradiţional al secuilor din zona Ciuc (de exemplu folosit cu succes de formaţiile care cântă la festivalurile folclorice ale celor "O mie de fete secuience" (vezi impresii) şi al ceangăilor din zona Ghimeşului.

Se zice că dansurile ceangăilor păstrează "hora" care asigură comuniune între toţi dansatorii, element care ar fi dispărut din dansurile tradiţionale ungureşti.

Din ceea ce vedem în videoclip, se pare că numai bărbaţilor le revine rolul de prim-solist, ei "dându-se în spectacol" în scurte reprezentaţii individuale, pe când partenerele de dans au rol mai mult decorativ.

Iubitorilor de folclor autentic şi chiar puţin "exotic", doresc să le ofer ceva deosebit. Este vorba de un mic concert la GORDUN oferit în regim privat de către Duduj Rozália, o femeie lăutar ţigan, în vârstă de 71 ani în 2011, când a fost făcută înregistrarea. Alături de ea, la vioară, mai mult ca acompaniament, cântă o profesoară de muzică. Este senzaţională această alăturare, între o femeie lăutar ţigan care probabil nici nu cunoaştele notele muzicale şi o profesoară de muzică absolventă de conservator. Cele două s-au întâlnit pentru prima dată cu ocazia acestei reprezentații, fără nicio repetiție, așa că vă rog să scuzați posibile nesincronizări.

Duduj Rozália provine dintr-o familie de lăutari țigani din zona Ciucului de Sus (județul Harghita). Talentul ei nativ şi exersat, aşa cum puteţi remarca în partea a doua a videoclipului o face să poată susţine concertul de una singură, vocal şi la gordun şi să improvizeze la nesfârşit.

Cele prezentate mai sus le completez cu două videoclipuri realizate de mine:

1. Dansuri tradiţionale ceangăieşti din Valea Rece (Harghita): aici

2. Muzică secuiască şi ţigănească autentică, la gordun şi vioară, cu participarea femeii lăutar ţigan, Duduj Rozália (Sândominic, jud. Harghita): aici

---

VIZUALIZĂRI: 1913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI