Vasluiul - 'A fost sau n-a fost?!'...

TIPĂREȘTE

Totul a pornit de la filmul “A fost sau n-a fost...” filmul românesc regizat de Corneliu Porumboiu, ce a castigat Camera d‘Or şi al Premiului Label Europa Cinema la Cannes 2006... sa incep povestea... eram la Bruxelles si intr-o seara tarzie de sfarsit de ianuarie, cu mult frig acumulat in oase dupa ce cautasem masina visurilor sotului, la un pahar de vorba, si ce-i vine prietenului nostru belgian, ... sa vedem un film, foarte tare si foarte bun, romanesc, ... nu-mi spune nimic si... incepem sa-l vizionam... prietenii mei erau foarte incantati de povestea care nu are rost sa o descriu pentru ca e cunoscuta, ea romanca-belgianca foarte contrariata ca nu descoperise in ce oras se desfasoara actiunea filmului, i-am spus ca la sfarsit ii voi spune pentru ca vroiam sa vad unde se ajunge si cum se termina filmul... ei vizionandu-l de nenumarate ori erau curiosi... nevoie mare... eu nu si nu... ca nu divulg nimic... dar la sfarsit m-am tinut de cuvant si le-am impartasit secretul... care nu era unul foarte greu de elucidat... mai ales ca la Vaslui numele de Porumboiu e aproape brand, de la avicola la moara si panificatie, la mall si fotbal, hotel si terenuri arabile, orice...

Am ales sa vorbesc despre Vaslui, pentru ca este orasul vacantelor copilariei mele la bunici... oras mic de provincie pastrand nostalgia vremurilor apuse de mult, asa il vedeam eu atunci, sub povestile spuse de bunici despre bataliile lui Stefan cel Mare de la Paiul (e o padurice unde pleaca lumea la gratar) de langa Podul Inalt, sau despre Penes Curcanul, erou de legenda vasluian ce in timpul razboiului de Independenta alaturi de cei peste 600 de voluntari, nu cum spune poezia lui Alexandri... ”Plecat-am noua din Vaslui, /Si cu sergentul, zece, /Si nu-i era, zau, nimanui/In piept inima rece... ” ai Regimentului 13 Dorobanti - Vaslui, a participat la asaltul redutelor turcesti pana dincolo de Dunare, iar în 1916, la peste 60 de ani, s-a inrolat voluntar din nou, ca sa duca drapelul regimentului la Oituz si mai departe... dar si despre invatatorul Petre Agafitei, erou local (fratele bunicii mele! ), care a cazut pe front in al doilea razboi mondial, in muntii Tatra, chiar daca multe povesti erau romantate sau erau cu narate cu patima, ca doar cei mai mari scriitori au fost toti moldonevi (asa spunea bunica, o moldoveanca patimasa si frumoasa cum sunt toate exemplarele de la tv de astazi! )... sa revenim insa... ca ma pierd in amanunte...

Am revazut Vasluiul, acum, dupa multi ani, cu ochi critici, poate prea critici pentru ca nu e vina lui ca a ajuns asa... au trei mall-uri pentru cat de mic este orasul si pentru cata saracie este, Vasluiul este orasul nr. 1 la somaj din toate timpurile, de dupa revolutia care conform filmului... “a fost sau n-a fost”... sa luam orasul de la gara pana la Moara Grecilor... strabatandu-l la picior, daca esti in putere, nu garbovit de ani, il faci cam in 45 de minute (vorba vasluienilor de la gara pan' la moara! )...

Am gasit cateva poze cu gara Vaslui, o sa le pun... precizez ca pozele sunt luate de pe net pentru ca acum cand m-am apucat sa scriu nu am decat fotografii vechi de familie. Cum urci de la Gara catre Centru pe bulevardul Republicii, treci Vasluietul, un parau cu pretentii de rau, urat mirositor si plin de buruieni (s-a incercat prin anii' 80 o canalizare a lui), mai urci un pic si ajungi in Crucea Garii (care este o intersectie mai mare a orasului) care coboara in dreapta spre strada Decebal (in apropiere se afla primul mall de care v-am vorbit) si in stanga spre Piata Traian, ... mai urci un pic si pe partea dreapta se afla una din marile ctitorii ale lui Stefan cel Mare, biserica Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul

“A fost construita în anul 1490, de catre Stefan cel Mare, pe locul unei biserici mai vechi, din secolul al XIV-lea. În anul 1820, a fost reconstruita de catre Maria Cantacuzino. În perioada 1913-1930, biserica a fost supusa unui proces de restaurare.

Biserica este construita din piatra si caramida, pe un plan triconc. Fatadele prezinta ornamente cu motive solare si stema Moldovei, elemente de piatra profilata în stil gotic. Biserica detine obiecte de cult din perioada secolelor XVIII–XIX – icoane, argintarie, carti religioase.” sursa click aici pentru o documentare mai buna.

Este o biserica frumoasa de care ma leaga multe amintiri placute dar si altele mai triste... undeva in dreapta-spate a bisericii se afla Curtile Domnesti de la Vaslui, construite de Alexandru cel Bun si dezvoltate de Stefan cel Mare o sa mai adaug un site pentru a se vedea vestigiile descoperite aici... click aici

Imediat ce treci de biserica, tot pe aceeasi parte se afla Palatul Mavrocordat, transformat in Palatul Copiilor, contruita pe la 1885 de Constantin Mavrocordat, urmas al familiei domnitoare cu acelasi nume, care a cumparat mosiile Vasluilui de la ultima fiica a domnitorului Ghica, aici bunica spunea o poveste frumoasa pe care probabil o imfrumuseta pentru mine, ca tiglele cu care fusese acoperita casa fusesera de aur si ca au fost confiscate... eu intrebam de cine, e spunea de cei care erau atunci la putere, ... in realitate Mavrocordat avusese o fabrica de caramida si casa se vede ca a fost contruita cu simt de raspundere pentru ca a rezistat in timp in ciuda tuturor vicisitudinilor... in apropiere pe partea stanga se afla un restaurant-terasa foarte cochet unde se mananca foarte bine si e rezonabil, Casa Alba, un pic mai sus tot pe partea dreapta se afla Cercu Militar Vaslui, iar undeva in spatele lui se afla stadionul echipei cu acelasi nume care a ajuns anul acesta aproape de castigarea campionatului intern, mai mergem un pic si ajungem in Piata Civica unde troneaza Mare Stefan, in spatele statuii se afla Consiliul Judetean in stanga lui Stfan se afla hotelul Racova (a lui Porumboiu), iar in dreapta statuii se afla Casa de cultura care are pe laterala ei de la bulevard aplasata o mica statuie ce aminteste ca unul din marii nostrii comedianti s-a nascut tot aici... e vorba de Constantin Tanase... care este atat de viu si astazi... prin versurile lui scrise acum peste 65 de ani...

offff... dar nu puteam sa trec pe langa Domnul Tanase si sa nu-i aduc omagiul meu!

Sa revin... mai mergi un pic si ajungi la al doilea mall, al vasluienilor, in spatele lui este Piata Veche, cu hala veche unde comertul era al evreilor pe vremuri..., ce se mai poate vedea... de aici poti urca spre Copou, parcul Copou (dupa numele fratelui sau mai mare de la Iasi) era unul fantastic in copilaria mea, ca si acum desi timpul a trecut e curat si ingrijit plin de trandafiri, are inca foisorul unde “odata fanfara canta”... mai este inca Turnul de apa, care seamana foaret bine cu un castel in miniatura, si de care eu eram incantata copil fiind, ... de aici se ajunge la cimitir (si nu mi-o luati in nume de rau!), dar la Vaslui inmormantarea este un fast precum nunta, este al treilea lucru important in viata unui om: botezul, casatoria si inmormantarea sunt parte din traditie ce e respectata cu mare sfintenie, orice calic se imprumuta ca sa faca o inmormantare pe care sa fie de pomina... Cimitirul Eternitatea are un loc aparte dedicat eroilor neamului, dar si sodatilor straini cazuti pe campul de lupta... in fata troneaza monumentul ridicat lui Penes Curcanul... si de aici poti cobora usor catre Cartier, care este chiar un cartier al orasului, de aici nu mai e mult pana la Moara Grecilor (comuna la iesirea din Vaslui catre Iasi, care se pierde in negura timpului si ea... au venit niste negustori greci plini de bani si aici s-au asezat construind si o moara care macina foarte bine si dadea o faina curata...) am facut o incursiune in mica urbe strabatand-o de la un capat la altul la pas (imaginar)... orasul e curat si verde, e plin de flori si de copaci, de oameni ospitalieri... si gata ai iesit din Vaslui unde mai este un mall... acum o sa fac o incursiune in judet... ca sa vedeti ce se pierde... poate sunt subiectiva...

drumul duce spre Iasi...

Conacul Rosetti-Solescu, situat la 15 km de Vaslui, pe DN 24, spre Iasi.

A fost ridicat în secolul al XIX-lea, la îndemnul Catincai Rosetti, sotia postelnicului Iordache Rosetti, fiind o cladire reprezentativa pentru arhitectura moldoveneasca, ce împleteste elementele traditionale cu cele ale stilului neoclasic predominant în Europa acelor vremuri.

În acest conac, a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti cu sotia, Catinca, si cei cinci copii (3 baieti – Constantin, Theodor si Dumitru; si 2 fete – Elena si Zoe), apoi Catinca singura si, în cele din urma, nepotul acesteia – Gheorghe Rosetti Solescu si fiul sau, Theodor Rosetti, ultimul proprietar. Tot aici, în acest conac, la 30 aprilie 1844 a avut loc casatoria Elenei Rosetti cu Al. I. Cuza. În 1949, conacul a fost nationalizat, functionand pe rand scoala satului si sediul trustului I. A. S. Vaslui. Dupa 1990, atat conacul cât si mormantul aflat langa biserica, se afla în ruina. Sursa click aici

dar sunt atatea de vazut... le-am in minte si i le voi arata feciorului mei care asculta povestile mele si ale mamei mele cu nesat neplictisindu-se...

Monumentul lui Stefan cel Mare de la Podul Inalt

Ridicat in cinstea bataliei castigata de Stefan cel Mare în 1475, batalie cunoscuta in istorie ca fiind cea mai stralucita victorie din istoria militara a Romaniei si cea mai mare victorie europeana impotriva otomanilor pana la asediul Vienei.

Manastirea Bujoreni

Situata la 13 kilometri de comuna Zorleni, Manastirea Bujoreni a fost întemeiata la mijlocul secolului al XVI-lea. Schitul de calugari asezat într-un loc izolat, s-a numit prima data schitul Magaru, iar pentru scurt timp schitul Murgeni. Din documente reiese ca schitul a fost fondat de familia Bujoreanu, în anul 1606, în timpul domniei lui Ieremia Movila. În 1711, în vremea Cantemirestilor, schitul a fost refacut de catre clucerul Gavril Costache.

În anul 1840 a fost zidita o noua biserica din piatra si caramida, în locul celei de lemn, de catre ieromonahul Ioanichie Costachi.

Pe timpul Episcopului de Husi, Nifon Criveanu, manastirea a fost reînfiintata, urmând ca pentru a treia oara sa fie reînfiintata în anul 1990 cu hramurile „Izvorul tamaduirii” si „Adormirea Maicii Domnului”. A fost restaurata în perioada 2001-2002, pastrând planul triconc, cu absida semicirculara, turn-clopotnita pe vest. Adaposteste mormântul ctitorului, într-o nisa aflata în peretele dintre naos si pronaos.

Movila lui Burcel

Acest loc de legenda, legat de batalia de la Vaslui din 1475, se afla la 25 km distanta de Vaslui, între comunele Miclesti si Codaesti. Denumirea a fost luata de la numele Purcel, personaj legendar din povestirile lui Ion Neculce. Vasile Alecsandri este cel care schimba numele în Burcel, toponim care se pastreaza si astazi. Familia lui Purcel este atestata de documentele de pe timpul lui Stefan cel Mare, la fel ca familia Movilestilor.

În apropierea Movilei lui Burcel se afla Manastirea «Stefan cel Mare si Sfânt», ridicata în 1993, ca semn al credintei oamenilor acestor locuri fata de voievod si legendarul Burcel. Pe Movila lui Burcel, între anii 1996-1997, a fost construita o bisericuta din lemn cu hramul «Sf. Împarati Constantin si Elena» si doua case mari pentru chiliile calugarilor.

Manastirea Moreni

Acest asezamânt este amintit înca din secolul al XVI-lea, ca schit, în timpul domniei lui Petru Rares. În 1958, schitul a fost desfiintat si reactivat ca manastire în 1990. Între 1990 si 1997, complexul monahal a fost completat cu edificii noi (biserica-paraclis, turnul clopotnita, chilii, ateliere de pictura, croitorie, tricotaje si broderie, liturgica, muzeul de arta religioasa si o cu biblioteca – aflata pe latura de miazanoapte - cu carte rara).

Manastirea adaposteste moastele sfintilor Tarahie, Prov si Andronic, aduse de la Ierusalim.

Manastirea se afla la 10 km de Vaslui si poate asigura servicii turistice si culturale.

Casa memoriala Emil Racovita

La 45 km de Vaslui, pe DN 24, în satul Emil Racovita din comuna Danesti, se afla casa parinteasca a marelui savant.

În 1988, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nasterea lui Emil Racovita, Muzeul Judetean a reorganizat expozitia de baza a Casei memoriale abordând o tematica structurata pe trei segmente: viata si activitatea sa (1868-1947) ; participarea la expeditia antarctica (1897-1899) ; Emil Racovita – fondatorul biospeologiei (1900-1947).

Interiorul impresioneaza prin bogatia materialului fotografic care dovedeste existenta stravechii familii a Racovitestilor, biblioteca, obiectele personale ale savantului: trusa de calatorie, harti cu traseul expeditiei, desene, diapozitive, note si comentarii din presa vremii, numeroase fotografii.

Ca urmare a activitatii sale stiintifice, Emil Racovita a fost ales membru al Societatii de Speologie din Paris, membru al Societatilor de zoologie din Londra si Bruxelles, membru al Academiei Române.

Conacul Maresalului Constantin Prezan

Constantin Prezan (1861-1943) a fost unul dintre cei sase maresali ai Armatei Române din toate timpurile, erou al Marelui Razboi de Reîntregire a României. A fost membru de onoare al Academiei Române.

În localitatea Schinetea, judetul Vaslui, se afla conacul care a apartinut Maresalului Constantin Prezan. Tot aici este înmormântat împreuna cu sotia sa, Olga.

Numerosi oameni de seama ai tarii noastre s-au nascut si au trait o perioada de timp în judetul Vaslui. Dintre acestia pot fi amintiti: Nicolae Milescu Spatarul, om de o vasta cultura, Dimitrie Cantemir învatat de renume european membru al Academiei din Berlin, domnitor al Moldovei între 1693 si 1710-1711, nascut în tinutul Falciului; Emil Racovita, savant român, creator ai biospeologiei, al carui nume îl poarta Institutul de Speologie din Cluj-Napoca; scriitorul Alexandru Vlahuta, savantul Vasile Pârvan; academicianul Mihail Ralea; dramaturgul Victor Ion Popa; actorii Constantin Tanase si Stefan Ciubotarasul. Crâmpeie din viata si activitatea acestora sunt reflectate de exponatele din muzee sau case memoriale.

Cele descrise le gasiti si cu mai multe informatii facand click aici

Desi sunt mare acum, Vasluiul are pentru mine o conotatie aparte (asa cum este el un orasel mic de provincie este curat si primitor) are custul copilariei de dulceata de nuci sau cirese amare, facute de tine draga mea bunica...

---

VIZUALIZĂRI: 6034 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI