GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Acasa la nea Nicu, dar n-a fost acasa
In luna septembrie am avut de rezolvat o mica problema în localiatatea Drăgăneşti-Olt din judeţul Olt. A fost pentru prima data când a trebuit să ajungem în această localitate. Am căutat pe google maps traseul şi uitându-mă mai atent am văzut că în apropierea Slatinei se află localitatea Scorniceşti. Aşa că la întoarcere am ne-am abătut puţin de la traseu şi am vizitat oraşul unde s-a născut tovaraşul Nicolae Ceauşescu.
Am pornit din Slatina pe DN 65 care face legătura cu Piteştiul şi dupa aproximativ 20 de kilometri se virează la stanga şi se intră în celebrul oraş Scorniceşti. Sincer m-a dezamăgit oraşul, mă aşteptam să arate mai bine. Citind pe Wikipedia am aflat că a devenit oraş abia în anul 1989, nu am ştiut acest lucru. Stiam doar că echipa de fotbal locală FC Scorniceşti a fost singura echipă care a reprezentat o comună în divizia A la fotbal, cel puţin până în 1989, poate după au mai fost câteva. Oraşul arată deprimant, cu blocuri vechi şi neîngrijite, drumul cu multe gropi, fabrici părăsite, la fel şi CAP-ul. Noi pe GPS am introdus centrul oraşului, şi ne-am aşteptam să vedem vre-un indicator spre Casa Memorială Nicolae Ceauşescu, dar nimic. Atunci am tras maşina pe dreapta să întrebăm un localnic despre locul mult căutat, acesta ne-a aruncat o privire, de am crezut că l-am jicnit cu ceva, dar omul avea această privire (mai mult mirată) pentru că cu o sută de metri mai înainte a mai oprit o maşină şi la întrebat acelaş lucru (ce so fi gândit omul, scrie cumva pe fruntea mea ghid turistic). Ne-a explicat frumos unde găsim locuinţa şi a plecat în treaba lui.
Inainte de a ajunge la casa lui Nicolae Ceausescu să vă spun câte ceva despre acesta. Nicolae Ceausescu s-a născut pe 26 ianuarie 1918 în Scorniceşti şi a murit în 25 decembrie 1989 la Târgovişte, este îngropat în cimitirul Ghencea, alături de soţia sa, tovarăşa Elena Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu a fost preşedintele României între anii 1956 şi 1989. Este un personaj foarte contoversat al istorie noastre, unii se bucură că a murit alţi îl plâng. Eu în 1989 eram în şcoala generală, si nu ştiu ce să zic, îl vedeam pe tovarăş peste tot, în tablouri, la şcoală, pe timbre, la primărie, mai ales la televizor in fiecare seara. Am stat şi la coadă pentru diferite produse. La parterul blocului nostru erau alimentara şi un aprozar şi vedeam când vine marfa, atunci eram trimişi imediat de către părinţi la coadă, eu mă supăram pentru că eram deranjat de la fotbal. Cei care sunt nostalgici după tovarăş, spun că pe aceea vreme, nu aveam şomeri, toată lumea avea un loc de muncă şi o locuinţă, iar cu mâncarea fiecare se descurca. Cel mai bine cred că ar fi fost un mix între ce avem acuma şi ce era atunci, adică fiecare să aibă o locuinţă şi un loc de muncă şi libertatea din zilele noastre.
Am urmat sfaturile primite de la localnic şi am ajuns la casa dictatorului. Peste drum de casă se află un loc mai larg unde se pot parca maşinile, două maxim trei. Am parcat şi am pornit spre poarta locuinţei. Coordonatele GPS pentru aceasta parcare (ca sa nu mai intrebam localnicii) sunt: N - 44.609991 şi E - 24.531681. Azi dimineaţă, înainte de a scrie acest articol am căutat pe site să văd dacă a mai scris cineva despre acest obiectiv şi am găsit două articole scrise de colegii noştrii @tata123 şi @ costy69. In ambele articole autorii lor au găsit poarta locuinţei închisă, eh, de această problem ne-am împiedicat şi noi. Am trecut drumul şi dau să intru în curtea locaţie dar poarta este închisă, ne-am plinbat in susul şi josul gardului, nimic nici un loc de acces. Merg până la casa vecina, strig la poartă nimic, aşa că ne limităm şi noi la privitul de peste gard şi vă spun ce am văzut. Gardul locaţie este din nuiele poate casă dea locului un staut de vechi, apoi peste gard în curte este o mică grădina unde erau plantate legume. Inainte de a ajunge la casă, se află bostul tovarăsului de dimensiuni foarte mari, care după părerea mea nu prea seamănă cu personajul, dar nu sunt eu specialist. La baza bustului plăcuţa cu datele tovarăşului este încadrată de stema Romăniei din perioada comunistă. Casa, este o locuinţă ţărănească, specifică zonei, acoperită cu şindrilă, are un pridvor din lemn şi este zugrăvită în alb. Despre interiorul casei am găsit un articol în ziarul Adevărul în care scrie “ Casa natală a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu este singurul monument turistic din localitate valorificat. Practic, aceasta reprezintă o căsuţă modestă, ţărănească. Interiorul casei arată mai degrabă a bordei: cele două cămăruţe, încadrate de un mic hol care ţine loc şi de bucătărie, încă mai păstrează mirosul de pământ de când aceasta era locuită. Într-una dintre odăi, pe o masă mică, tronează un bust al mamei lui Nicolae Ceauşescu, iar, alături, lada în care familia îşi ţinea puţinele haine. În cealaltă odaie, pe un perete, atârnă două tablouri cu părinţii şi bunicii fostului preşedinte, încadrate de câteva cămăşi populare, dar şi o fotografie ce aminteşte de momentul arestării lui Ceauşescu, în decembrie 1989. În aceeaşi curte locuieşte acum nepotul lui Ceauşescu, Emil Bărbulescu, singurul ce are grijă în continuare de casa tradiţională a fostului dictator”.
Am mai stat vreo cinci minute să vedem poate apare cineva dar din păcate nu a apărut nimeni. Atunci eu mă întreb, dacă nu e nimeni care să aştepte turiştii, atunci de ce am mai fost tranformată în muzeu, doar aşa de plăcerea familiei. Din câte ştiu eu unul dintre cei mai mari nostalgic ai lui Ceauşescu este fostul patron al echipei de fotbal Universitatea Craiova, Dinel Staicu, care a ridicat un muzeul dedicate dictatorului undeva pe lângă Craiova, pe malul râului Jiu, poate acesta este deschis şi publicului.
Dezamăgiţi că nu am văzut mare lucru am pornit spre casă. Fiind şi cam obosiţi am reglat GPS-ul să ne ducă pe cel mai scurt drum spre Râmnicu Vâlcea, şi ne-a dus, pe nişte drumuri judeţene pe care asfaltul in 75 % din traseu a fost o amintire, totuşi acest traseu a recompensat prin frumuşeţea peisajului, dar mi-e milă şi acum de maşină. Poate o dată acest drum a fost foarte bun, pentru că sunt porţiuni unde asfaltul este bun, dar cum i-am zis în glumă soţiei, cred că cei de la CNADR nici nu ştiu de existenţa acestui drum, cum să-l asfalteze. Când am ajuns în Dragăşani am zis că am câştigat la loto, aşa bucuroşi eram. Aşa că am învăţat că nu totdeauna drumul cel mai scurt este şi cel mai bun. De obicei GPS-ul este setat pe cel mai rapid drum, dar acum am modificat pe cel mai scurt şi nu a ieşit bine.
Vă doresc concedii plăcute.
Trimis de zlatna in 10.10.16 10:06:41
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zlatna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@zlatna: Felicitari, primul vot si culmea, despre nea Nicu. O corectie insa nu vorbim despre anul 1956 ci 1965.
In rest ce sa spun, ca am facut parte din generatia care a trait acele vremuri sa hulesc sau sa-mi para rau? Nici una nici alta, a gresit mult dar au fost si lucruri bune si daca era putin intelept avea doar de castigat.
In acele vremuri eram uniti de greutati acum suntem uniti de invidie.
Nu am sa insist mai mult insa Ceausescu face parte din istoria noastra asa ca votat cu placere pentru ce ne-ai impartasit.
Buna ziua, scriitorule!
Interesanta alegere de a vizita casa unui fost personaj considerat dictator.
De mentionat ar fi ca perioada de inceput a "domniei" dictatorului a fost o perioada destul de buna si prospera pentru omul de rand, greutatile si perioada rea au inceput, coincidenta, dupa fuga lui Pacepa din 1979.
Controversat cum a fost vina ca a ajuns un dictator a fost si a populatiei care l-a suportat, stiti cum se spune: "Somnul natiunii naste monstrii"
Felicitari pentru articol.
O seara deosebita!
@zlatna:
Este un muzeu asa cum sunt si altele, adica bine ferecate sa nu le vada orice ochi (patit si zilele trecute in Neamt).
In rest, a fost cum a fost, nu l-am iubit in ultimii lui ani de "domnie", caci tocmai cand aveam si copil de crescut ne-a infometat si infrigurat dar istoria n-o poti ascunde sub pres, este a noastra si el face parte din ea.
Votat, distrata de gps-ul tau (mai aveai gps de "traia" regimul?)
Din păcate sunt multe muzee doar cu numele, închise mai tot timpul. Aceeaşi situaţie o găsim şi la bisericile fortificate din Transilvania. Odată ce este o plăcuţă şi cu siguranţă un administrator cu leafă, decent ar fi măcar un număr de telefon pentru contact să fie afişat. Pe bază de telefon am văzut mausoleul de la Soveja, biserica din Ieud şi altele. Ar trebui ca ministerul Culturii să ia măsuri
Eu am fost în excursie la Scornicesti cu clasa și tovarășa dirigintă prin 1986. Singurul lucru pe care mi-l amintesc din excursie și care la vremea respectivă mi-a făcut o mare bucurie este ca mi-am cumpărat de acolo de la Cooperativă o bluză sport din bumbac, roz pe care scria Soveja, pe care am purtat-o mult. Pe vremea aceea nu se găseau haine deosebite, dar în sat erau!
Felicitări pentru articol!
@zlatna: Vizita casei natale a lui Nicolae Ceaușescu stârnește amintiri doar pentru cei care au trăit în acele vremuri, pentru cei născuți după 1989 nu înseamnă mai mult decât o casă țărănească și o mulțime de „povești” adevărate.
Într-adevăr am trecut și eu pe acolo (vezi impresii) în ziua de 1 mai 2015 - și am mâncat salam cu pâine în poarta casei conducătorului comunist. Nu știu dacă acolo ar trebui să se deschidă un muzeu adevărat sau nu - se vorbește de multă vreme de un traseu roșu al comunismului românesc. Cert este că „orașul” Scornicești este o dovadă a industrializării forțate a unor localități înainte de 1989; acum totul e în paragină, fabricile au dispărut, localnicii abia supraviețuiesc.
@zlatna:
”… dacă nu e nimeni care să aştepte turiştii, atunci de ce a mai fost tranformată în muzeu…
Nu e nimeni care să aștepte turiștii pentru că de fapt nu prea sunt turiști. Poate doar câțiva curioși. Nu fac turiștii coadă la Casa Memorială Ceaușescu și nici nu este aceasta un obiectiv de talia celor pentru care îți rezervi biletele de intrare pe internet.
În drumurile noastre, am trecut și noi de multe ori pe lângă Scornicești, dar soțul meu nici n-a vrut să audă atunci când i-am propus o mică abatere până acolo. Fără să mă aștept la prea multe, eram doar curioasă așa cum curioasă eram și la Petrești când - mergând la Poiana Narciselor - voiam să văd și casa în care s-a născut tovarășa. Știu că aceasta nu este muzeu (n-au îndrăznit să o facă și pe aceasta muzeu), dar clădirea încă există. De asemenea, soțul meu n-a vrut să audă.
Cât despre echipa de fotbal din Scornicești...
”Stiam doar că echipa de fotbal locală FC Scorniceşti a fost singura echipă care a reprezentat o comună în divizia A la fotbal…
Nu sunt pasionată de fotbal, dar – în ignoranța mea – tot mi s-a părut cusut cu ață albă un scor de 18-0 în favoarea... știți prea bine a cărei echipe! Directivele trebuiau ascultate și aplicate în practică.
@mishu: Va multumesc pentru vizită si vot.
In acele vremuri eram uniti de greutati acum suntem uniti de invidie.
Asa mi se pare şi mie că în acele vremuri oamenii erau mai uniţi, poate şi datorită faptului că nu erau diferenţe mari între ei, mă refer la bogăţie. Acum parcă suntem mai egoişti, şi unii mai invidioşi, parcă ne interesează prea mult capra vecinului.
Da, Ceausescu face parte din istoria noastra, cu bune şi cu rele.
Va doresc vacanţe plăcute.
@Utube: Vă mulţumesc pentru vizită şi vot.
Am auzit şi eu că a existat o perioadă la începutul "domiei" tovarăşului mult iubit, în care poporul a duso bine, în alimentări se găsea mâncare, fără a trebui să stai la coadă. Dacă nu apăreau restriţile din anii 80 nu se ştie dacă mai pica comunismul în 1989.
Mulţumesc încă o dată pentru aprecieri şi vă doresc şi eu o zi însorită.
De fapt echipa se numea FC Olt, așa figura în clasamentul din ziar sau la Fotbal minut cu minut. Pe acolo au trecut multe nume celebre, ca Ilie Dumitrescu sau Pițurcă. Nu că ar fi fost din zonă și au început fotbalul acolo, ca juniori. Erau transferați la ordin. Iar celebrul Mitică D. a condus o vreme clubul.
Drumul ăla Scornicești - Drăgășani e foarte interesant, are pe alocuri accente de Transfăgărășan.
@elviramvio: Mulţumesc pentru vizită şi vot.
Nu cred că aveam gps dacă mai era comunismul la putere în ţara noastră, poate nu aveam nici maşină, pentru că am auyit că trebuia să aştepţi câţiva ani până când îţi venea rândul.
Aşa este istoria nu o putem ascunde şi nici scimba. Am rămas cu amintirile acelor vremuri pe care le-am trait.
Vă doresc concedii plăcute
@Michi: Mulţumesc pentru vizită şi vot. Da, este neplăcut când găseşti uşile unui muzeu, sau obiectv turistic pe care doreşti să-l vizitezi, închise.
Am fost şi noi anul acesta la bisericile fortificate din zona Sighişoara-Braşov şi cele care erau ânchise aveau afişat un număr de telefon şi venea cineva cu cheile şi deschidea, pe urmă făcea şi pe ghidul. E bine şi aţa.
Sărut mâna şi vă doresc multă sănătate.
@Dana2008: O excursie din Targu Mureş tocmai la Scorniceşti. Erau cateva orase în care se găseau de toate, ân care alimentările erau pline. Colegii din Valcea spun că mergeau la Sibiu pentru cumpărături pentru că acolo avea Nicuşor o funcţie de conducere.
Pe vremee aceea daca prideai o haină mai bună o purtai până se rupea.
Toate cele bune.
@tata123: Multumesc pentru vizita si vot. Chiar am zâmbit puţin când am citit în articolul tău despre acest obiectiv, cum aţi mâncat la marginea drumului pâinea cu salam.
"Nu ştiu dacă acolo ar trebui să se deschidă un muzeu... ". Eu sunt de părere că ar trebui deschis un muyeu adevărat pentru că tovarăşul a fost un personaj foarte important al istoriei noastre.
Toate cele bune.
@iulianic: Vă multumesc pentru vizită şi vot. Vă dau dreptate când spuneţi că cei mai mulţi merg la acest obiectiv din curiozitate. Ma surprins că tovarşul nu a construit lângă o vila mare (puţin mai mică decât Casa Poporului).
Tovarăşa nu a îndrăznit să îşi ridice satul la rangul de oraş, aşa că nici casa nu a devenit muyeu.
Despre echipa de fotbal, cred că în majoritatea meciurilor acestei echipe scorul se ştia dinainte.
Toate cele bune.
@abancor:
"Drumul ăla Scorniceşti - Drăgăşani e foarte interesant, are pe alocuri accente de Transfăgărăşan". credeţi-ma că este plin de gropi, pe unele porţiuni asfaltul este o amintire, în schimb peisajul este foarte frumos.
Ştiu că pe la această echipă au trecut nume grele ale fotbalului românesc, chiar şi Ilie Balaci şi Dan Petrescu (pe lângă cei amintiţi de dv.), dar m-a suprins faptul că tovarăşul nu a aranjat clasamentul astfel încât echipă şă joace în cupele europene, cum au făcut securişti cu Victoria Bucureşti sau cu Flacăra Moreni.
Toate cele bune.
La peisaj și la serpentine mă refeream și eu. Asfaltul știu cum e, mai degrabă cum nu e. Pe alocuri sînt plăci de beton dacă îmi aduc aminte bine. Drumul a fost improvizat, inițial era doar pentru acces la niște sonde, a fost gîndit pentru trafic greu și transport de marfă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2017 Respiro in Slatina — scris în 09.06.17 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Parcurile Slatinei — scris în 23.05.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Slatina – Centrul Vechi — scris în 22.05.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Scornicești – Orașul Președintelui — scris în 21.05.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2014 Casa Memorială Nicolae Ceauşescu – simbol al Scorniceştiului — scris în 29.08.15 de costy69* din TARGU-JIU - RECOMANDĂ
- Nov.2012 Dealul Gradiste — scris în 12.11.12 de Cristina91 din SLATINA - RECOMANDĂ
- Aug.2012 Esplanada — scris în 27.11.12 de Madalina92 din SLATINA - RECOMANDĂ