Un loc fain în Sălaj -- Șimleul Silvaniei

TIPĂREȘTE

Turistul într-un sat din Sălaj;

- No, numa acolo nu!

Aveam un eveniment în partea asta a țării, binînțeles udat cu multă pălincă. Dar îmbinând plăcutul cu utilul și având o după amiază liberă ne-am dus să vedem Șimleul Silvaniei un loc despre care am auzit.

Acest loc are multe vechituri (obiective turistice) și cum îs io un anticar de obicei mi s-a părut surprinzător de interesant ceea ce am văzut acolo.

Localizare Șimleul Silvaniei

Șimleul Silvaniei se află la DN 1H un drum național care face legătura între Zalău și DN1 spre Oradea. Deci din Sibiu s-ar circula pe A1/A10/A3/E81/1H. Din Sibiu 285 km, din locul unde am stat zona Crasna 12 km. Partea cu drumurile naționale este ok, cele județene la fel sînt cu asfalt ok. În oraș nu se pune problema parcărilor, în zile de lucru sînt anumite locuri unde este cu plată dar se găsesc mai mult decât suficiente fără plată, astfel nu mai detaliez.

Despre Șimleul Silvaniei

Șimleul Silvaniei este un oraș din nordul țării noastre în județul Sălaj. 47°13′48″N 22°48′0″E sînt coordonatele geografice se află la 234 m deasupra mării și în 2011 avea cca 14000 locuitori.

Din punct de vedere relief Șimleul Silvaniei se află în Depresiunea Șimleului în bazinul hidrografic al Crasnei. Dealul din imediata vecinătate al orașului se numește Măgura Crasnei.

Despre istoria Șimleului Silvaniei

O primă atestare documentară datează din 1251. Se numea Vathasomlyova pe atunci. Șimleul de astăzi se află lângă fostul oraș fortificat Dacidava. După ce primește rang de târg în 1429 se va numi Oppidum Somlyo iar din 1854 Szilagy Somlyo.

În perioada medievală a existat o cetate în Șimleu care aparținea de principele Bathory aflat la conducerea Transilvaniei. Din punct de vedere demografic aici locuiescc cca 60% români, 20 % maghiari, 10 % romi iar restul altă etnie. Iar din punct de vedere economic există industria lemnului, textilă, și alimentară iar văzând obiectivele turistice s-ar putea face ceva și din punctul acesta de vedere, turism.

Ce am vizitat noi?

Am parcat lângă Parcul central, un parc mediu, cochet, cu bănci de odihnă, pavilioane, multe amenajări decorative, statui. Am văzut statuia Sfânta Treime, dar și ceva busturi de personalități de ex. aici în parc apare bustul lui Corneliu Coposu.

Prima clădire istorică remarcată aici a fost clădirea judecătoriei. După ce am ieșit pe strada 1 decembrie 1918 am început să admir pe rând clădirile vechi, se observă că este un oraș foarte vechi cu potențial turistic. Urmează altă clădire istorică funcțională Școala Gimnazială Silvania. Ajuns mai departe la clădirea poliției din Șimleu am admirat și acesta este altă clădire frumoasă cu o vechime considerabilă.

Urcăm pe strada Garofiței și ajungem la biserica romano-catolică care datează din 1532. a fost construită în stil gotic. În 1892 a mai avut loc o renovare. Biserica se află la poalele dealului Măgura iar după urcare la intrare și fațadă putem admira o parte din panorama orașului. Urcând pe trepte am mai observat statuia lui Bathory Istvan. Sus se mai observă un crucifix și alte elemente decorative. Interiorul se putea vizita parțial și observa.

Pe dealul Măgura am observat atât case de locuit cât și case de vacanțe. În apropierea bisericii am observat un teren de tenis cu nocturnă. În zona de centru am văzut câteva locuri unde se putea mânca câte ceva, ori la stradă, ori la terasă, ori în interior. Am văzut prețuri foarte prietenoase cu buzunarul.

Am ajuns și la ruinele cetății Bathory. Fostul castel rezidențial aparținea principelui Transilvaniei. Incintele foritficate împreună cu elementele rămase încă în picioare formează un complex interesant de vizitat, au mai rămas ceva turnuri, bastioane, pavilion de poartă. Și zidurile de apărare mai există dar doar parțial.

Admirând mai departe clădirile istorice am ajuns și la Sinagogă. Locuind și evrei destui pe aici în 1876 s-a construit acest edificiu. Aici funcționează din 2005 Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord. Orarul muzeului este de marți-vineri 9.00-17.00 sâmbătă și duminică este deschis doar pentru grupuri la cerere și rezervare prealabilă. Pe clădire se mai află o placă pe care scrie: Comunitatea evreilor din Zalău-Evreii din Sălaj vă urează bun venit. Tema muzeului se poate ghici, este vorba despre exterminarea evreilor în al doilea război mondial. Locuind mulți evrei pe aici, după hotărârea de atunci prima dată au fost închiși într-un lagăr și pe urmă duși la Auschwitz care mai trăia. Pe AFA muzeul a fost descris aici vezi impresii.

Continuând drumul pe strada Libertății am obervat și biserica reformată și am urcat până acolo pe strada Pescărușului dar se poate și pe strada Salcâmului și este mai aproape. Am trecut și pe lângă biserica ortodoxă Sfinții Împărați. Biserica reformată precum cea catolică se află mai sus la poalele delaului Măgura. A fost construită în anul 1730. Lângă biserica reformată am observat un monument nou construit foarte frumos, în care este integrată o inscripție foarte veche, nu prea am reușit s-o descifrez, cred că are legătura cu istoria orașului. În loc să cobor am observat ceva ruine în depărtare și m-am deplasat până acolo. Pe drum am observat ruinele fostului spital, de asemenea o clădire veche. Tot din această zonă (str Argeșului) se poate accesa fosta fortificație Dacidava sau ce a mai rămas din ea. Nu am mai ajuns acolo, sînt terenuri virane, un acces mai dificil. Am ajuns și la ruinele observate din depărtare. Nu erau inscripționate, marcate. Pare că este o porțiune de zid care pare să fie un zid de apărare și o fostă clădire mai domnească deasupra. Am mai văzut biserica greco-catolică Sfânta Treime.

Împrejurimi

La întoarcere ne-am deplasat la Mânăstirea Bic aflat lângă satul Bic din componența orașului. Se poate accesa pe drum asfaltat cca 5 km din centru. Pe poarta de intrare scrie Mânăstirea Sfânta Treime Bic și este atât loc de pelerinaj cât și loc de recreere deoarece liniștea, peisajele din jur și grădina decorativă ne îndeamnă la odihnă și recreere. Aici la mânăstire găsim o biserică de lemn foarte veche, o biserică zidită mai nouă, altar de vară, chiliile, troițe, cruci, fântâni arteziene, pavilioane, grădini de piatră, conifere, flori, bănci de odihnă, foișoare, etc. Tot aici la mânăstire este amplasată statuia Fecioarei Maria și este descrisă ca și făcătoare de minuni. Tot la categoria împrejurimi putem enumer băile de aici. Există un ștrand cca la 3 km de oraș care deschide în sezon. Dar se poate merge și până la Băile Boghiș.

Nu am folosit deloc drumuri naționale, am folosit doar județene/comunale deoarece sînt ok, cu asfalt, puțină circulație și peisaje din jur frumoase. Am venit pe 191C și am traversat localitățile Ratin și Huseni. Localitățile cu majoritate romă sînt destul de populate iar la ora vizitei circulau pe jos în mijocul străzii fără nici un stres, efectiv făceam slalom cu mașina printre ei. Cireașa de pe tort a fost când am văzut o femeie romă care a întins pătura pe drum și se juca cu copii pe asfalt aproape de mijlocul drumului. În fine am ocolit/depășit și pe aceștia ajungând în Nușfalău, dar înainte de intrare am făcut o scurtă oprire într-un loc de agrement cu lacuri și potențial piscicol. Este și terasă acolo iar lacurile se numesc Balta Mea.

Nușfalău este o comună cu 3772 locuitori (recensământ 2022) și am văzut ca și obiective turistice biserica reformată din 1450, conacul și castelul familiei Banfy realizate în secolul XVIII, o biserică catolică Preasfânta inimă a lui Isus, una ortodoxă Schimbarea la față, un parc în care este amplasat monumentul eroilor.

Ultimul obiectiv văzut a fost mânăstirea Bic și nu m-am întors prin Șimleu ci am coborât pe un drum de pâmânt care iasă în 191C aproape de Crasna.

Cam asta a fost excursia noastră, recomand. WM rog acest video la început, mulțumesc.

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 798 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI