Caravana Clătitelor - Fasching Prejmer 2013

TIPĂREȘTE

Am aflat întâmplător despre sărbătoarea-carnaval care se desfăşoară în luna februarie (calculată după calendarul bisericii evanghelice, în legătură cu Lăsata Secului) în localitatea Prejmer şi am decis numaidecât să ne facem drum pe-acolo, mai ales că era asociată cu un festival al clătitelor!

Tradiţional, carnavalul moştenit de la vechii saşi celebrează apropierea primăverii, a luminii solare şi îşi propune să sperie iarna şi spiritele rele.

Zis şi făcut. Ne-am pornit la drum de sâmbătă după-amiaza, ca să prindem atmosfera încă din ajunul sărbătorii.

Neinspirată alegere! Una la mână, că oferta de cazare la faţa locului s-a dovedit cam nesatisfăcătoare, a doua, că nu am găsit nici picior de atmosferă premergătoare unui festival serios.

Nu-i nimic, las’ că ne odihnim pe săturate. Ceea ce am şi făcut, în confortul pensiunii Oficial (vezi impresii).

Încercasem în Bod, o localitate apropiată, să ne cazăm la o pensiune tradiţională, însă fără un contact prealabil (telefon, mail), am rămas cu buzele umflate pe la poarta inexpugnabilă a acesteia. Deşi câţiva săteni amabili ne-au confirmat că aceea e pensiunea (unica) din Bod şi că proprietarul trebuie să fie la datorie, lucrurile n-au stat aşa. La telefoane nu ne-a răspuns nimeni, la poartă nici atât. Păcat. Pensiunea promitea o atmosferă deosebită şi se învecina gard în gard cu o impunătoare biserică evanghelică.

Am plecat mai departe, adică mai aproape de Prejmer, în Hărman.

Localitatea e mai mare, mai la şosea, dar s-a prezentat destul de apatică la acea oră a înserării. Ochisem zidurile cetăţii, numai bune de cercetat şi de pozat în razele fotogenice ale asfinţitului care îşi făcea de cap cu nişte nori. Găsisem şi-o pensiune de 2 margarete, dar pentru că arăta mai mult a motel de tranzit am zis să mai căutăm.

Şi-uite aşa am ajuns la intrarea în Prejmer, unde ne-au luat ochii reclamele de la Oficial şi apoi bunăvoinţa recepţionerului plus înserarea ne-au convins să rămânem. N-a fost tocmai rău, dar nici ceea ce visam.

Ne-am îndreptat nerăbdători spre centru. Mari pregătiri nu erau vizibile. Urma să constatăm că abia de dimineaţă au dat zor, întrucât activităţile artistico-populare au început târzior, către orele 11.

Aşadar, am dat târcoale zidurilor cetăţii, am iscodit câteva străzi primprejur, stârnind câinii pe la porţi şi ne-am retras mofluzi. Drept răzbunare, am încins un chiolhan în doi la restaurantul pensiunii noastre, ce părea rezervat în exclusivitate. Mai exact, fiind singurii clienţi, doamna bucătăreasă ne-a gătit numai nouă, după preferinţe, am potrivit ce program am vrut la tv-plasma din living şi ne-am îndopat cu poftă până nu ne-am mai putut mişca de pe scaune. Am dormit neîntorşi!

Dimineaţa am dat fuga, să nu înceapă festivalul fără noi. Nici pomeneală. Abia se instalau participanţii pe la tarabe şi chioşcuri, încă se fixa scena pentru recitaluri. Personajele carnavalului încă nu se vedeau. Abia după o plimbare prelungită pe uliţele însorite şi tăcute ne-am întors şi am constatat ceva mişcare în faţa remizei Pompieri, visavis de cetate. Pasămite, aici era locul de adunare pentru convoi.

Şi au apărut: tineri costumaţi medieval şi purtând măşti hidoase, călare pe cai frumoşi, împodobiţi sau pe măgăruşi blajini, alţi tineri întruchipând personaje – mireasa, hoţi, jandarmi, cavaleri, târgoveţi, meşteri, vehicule pavoazate şi cu diverse funcţii – căruţa vrăjitoarelor, carul cu soba pentru gătit clătite, castelul motorizat, decapotabila ornată cu paie, etc şi o fanfară serioasă cu note portabile şi alămuri lucioase.

Se strângea şi asistenţa. Droaie de copii mişunau printre cai şi căruţe, tineretul glumea, seniorii mormăiau în barbă, jurnaşişti ori simpli turişti fotografiau de zor. Lumea pendula între răspântia unde alaiul prindea contur şi poarta cetăţii ce urma să se deschidă pentru vizitare.

La 11 trecute fix s-au întâmplat şi una şi alta: porţile s-au dat în lături pentru vizitatori iar mascaţii cu chiote şi fluierături s-au încolonat şi-au pornit. S-a creat o mică busculadă. Mulţimea s-a împărţit, cei mai mulţi alegând totuşi să admire procesiunea.

Conducătorul, un tânăr autoritar, călare pe cel mai mândru bidiviu – unul roib (brun cu coama şi coada galbene ca paiul) a băgat spaima în privitori mânând năprasnic şi deschizând calea. Apoi urmau toate vehiculele alegroice şi încheiau pajii călare pe măgari urmaţi de liota copiilor.

Odată petrecută cu privirea caravana, audienţa s-a împrăştiat rapid, dând năvală către zona cu bunătăţi de vânzare – floricele de porumb, vată de zahăr, cărnuri la grătar, vin fiert, brânzeturi proaspete, produse apicole, murături, dulceţuri, şi, desigur, clătitele sărbătorii. Păcat că multe se vindeau în varianta „re-încălzite”, pierzându-şi din savoare. Măcar ingredientele erau de casă.

Arome, oferte strigate în gura mare, înghesuială, veselie. Oameni zâmbitori îmbrăcaţi în hainele bune, de sărbătoare, poliţişti atenţi, câini de pripas înnebuniţi de mirosuri, organizatori agitaţi, copii fără griji.

Pe scenă au început prezentările artistice, anunţate entuziast în microfoane.

Taman când am încheiat şi noi vizitarea cetăţii, am prins unul dintre cele mai frumoase momente, şi anume Ansamblul Korona din Braşov.

Nişte tineri entuziaşti, îmbrăcaţi în costume tradiţionale au executat o suită de dansuri săseşti foarte antrenante, primind aplauze şi felicitări sincere.

Am înţeles că prezenţa acestui ansamblu este o tradiţie a festivalului, cu siguranţă una dintre cele mai apreciate.

Au urmat scenete interpretate de elevi, cântece populare, iar spre seară era aşteptată Andreea Bălan.

O concluzie? Festivalul clătitelor nu prea are de-a face cu clătitele în mod special, accentul punându-se mai mult pe caracterul de bâlci, de festivitate populară.

Legătura cu sărbătoarea săsească s-a cam pierdut. Iniţial, de Fasching (carnaval, în limba germană) tradiţia era ca tinerii din alai să ofere clătite calde trecătorilor. Procesiunea sugera lungul drum al strămoşilor saşi din landurile natale până în Transilvania, cu aventurile şi evenimentele inerente – nunţi, intrigi, răufăcători – toate trecute cu bine de pricepuţii şi veselii călători. Ziua se sfârşea cu balul mascat aşteptat tot anul. Acum a rămas doar veselia şi petrecerea populară.

---

VIZUALIZĂRI: 2089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI