PADOVA - o alternativă înţeleaptă pentru vizitarea Veneţiei şi regiunii Veneto-Friuli

TIPĂREȘTE

Numeroasele tururi prin Europa, cu care te ademenesc agenţiile din ţară, opresc şi în Veneţia, dar nu reuşesc decât să-ţi aţâţe dorinţa de a vedea în amănunt oraşul de pe Lagună, nu numai Piaţa San Marco şi Palatul Dogilor!

Urmând sfaturile ghidului "Frommer's" (care nu ne-a înşelat niciodată!), am ales să ne cazăm în FRUMOSUL oraş PADOVA (Padua).

Nu am angajat excursia prin vreo agenţie, ci am comandat pe Internet transportul şi cazările. Am zburat cu Wizz Air la Treviso (vreo două ore), de unde am luat autobuzul de Padova (4 Euro/pers) şi ne-am cazat la Hotel Grand d'Italial 4* - foarte bun, cu 80 Euro/noapte. Ideea cu cazarea la Padova s-a dovedit a fi excelentă: la acelaşi nivel de servicii ca în Veneţia (dacă nu mai bune), este cu mult mai ieftin; gara şi autogara sunt chiar în spatele hotelului, iar Padova e un oraş fermecător şi are ce arăta. Factorul stresant a fost vremea: a fost frig şi a plouat cu intermitenţe tot timpul, iar de soare am avut parte doar în două zile. Am pus pe noi toate hainele pe care le-am avut - slavă Domnului că nu am răcit!

Am început să vizităm PADOVA chiar din ziua sosirii; am văzut Musei Civici Eremitani (arheologie + o colecţie de picturi şi statui), Chiesa degli Eremitani, Capella Scrovegni (“Sixtină” pictată de Giotto), elegantul local Gran Caffè Pedrocchi, impunătorul Palazzo della Ragione, statuia lui Gattamelata (Donatello) şi Basilica Sant’Antonio – bogat împodobită, cu sarcofagul lui “Il Santo” - binecunoscutul făcător de minuni Sfântul Anton de Padova (care te ajută să recapeţi ce ai pierdut: obiecte, sănătatea, dragostea omului iubit). În ultimele zile ale şederii noastre la Padova, am mai vizitat: Chiesa dei Carmini, Piazza dei Signori, delle Erbe şi dei Frutti, Domul (auster), uriaşa piaţă ovală Pratto della Valle, cu 78 de statui, încântătoarea Orto Botanico – cea mai veche din Europa! şi Basilica Santa Giustina – mare, cu 8 cupole (site-ul "am fost acolo" cuprinde numeroase descrieri amănunţite ale obiectivelor, aşa că nu voi insista).

Din cele opt zile cât am stat în Padova, şase au fost destinate Veneţiei. Programul nostru zilnic era acelaşi: după ce ne “făceam plinul” cu un mic dejun îmbelşugat, luam trenul (sau autobuzul) şi în maxim o oră eram la Veneţia. Aici, ne luam picioarele la spinare şi băteam pe jos acest oraş-muzeu (destul de întins, deşi limitat de Lagună) parcurgând zilnic câte o “sestieră” (cartier separat de canale) în căutarea obiectivelor de vizitat. Strecurându-ne printre hoardele de turişti (deşi e de-abia aprilie!), urmăream străduţele înguste, sărind din podeţ în podeţ (doar o dată am apelat la “traghetto” pentru o traversare). Aşa am reuşit să vedem cam tot ce ne-am planificat, inclusiv cele câteva “Scuola Grande” - adevărate muzee de artă, precum şi principalele biserici – ele însele monumente de arhitectură, decorate cu picturi, sculpturi, monumente funerare impresionante şi nenumărate obiecte de artă valoroase. Nu voi insista pe cele văzute - ar însemna să scriu un roman! Dar aş putea enumera principalele obiective ce trebuie şi merităsă fie vizitate:

Scuola Grande di San Rocco – strălucită galerie de artă

Scuola Grande dei Carmini - cu numeroase Tiepolo)

Scuola Grande di San Marco (superbă faţada de marmură, restul e spital), cu statuia uriaşă a condotierului Bartolomeo Coleoni de Verocchio

Scuola San Giorgio degli Schiavoni - cu picturi de Carpaccio

Galeria dell’Accademia - adăposteşte tablouri şi obiecte religioase de mare valoare, scoase din biserici desacralizate în timpul ocupaţiei napoleoniene.

Muzeul de artă modernă Peggy Guggenheim – cel mai scump din Veneţia! cu “mâzgăleli” de Picasso, De Chirico, Chagall, Pollock (hmmm…) dar şi o “Măiastră” de Brâncuşi.

Din nenumăratele „Palazzo”-uri înşirate de-a lungul lui Canal Grande şi a altor canale, am vizitat numai celebrul Ca d’Oro, ce adăposteşte Galleria Franchetti: şi clădirea, şi colecţia de obiecte de artă, dar şi vederea de milioane au meritat vizita (ca să nu mai amintim că ne-am adăpostit de ploaie...)

Biserica Santa Maria in Nazaret (degli Scalzi)

Chiesa di San Nicolo da Tolentino

Chiesa di San Pantalon (Fumiani)

Biserica San Rocco (cu Tintoretto)

Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari – a doua ca mărime şi importanţă în Veneţia, un Panteon al celebrităţilor vremii

Biserica San Polo – în stil bizantin

Biserica San Giacomo dell’Orio

Biserica San Geremia e Santa Lucia di Siracusa

Chiesa dei Carmini

Chiesa di San Trovaso (cu două faţade identice - pentru uzul separat a două familii rivale)

Biserica Madonna dell Orto (cu Tintoretto) cu statuia făcătoare de minuni

Biserica Santa Maria dei Miracolli -adevărată bijuterie Renascentistă din marmură policromă

Biserica Santi Giovanni e Paolo – adevărat Panteon al Veneţiei

Biserica Santa Maria Formosa – cu icoana Fecioarei ce a ajutat armata Veneţiei să obţină victoria în bătălia cu turcii de la Lepanto

Biserica San Giacometto di Rialto - cea mai veche, de-o vârstă cu Veneţia

Biserica San Salvatore, cu un Tizian

Biserica San Giorgio dei Greci – ortodoxă, cu campanilla albă puternic înclinată

Biserica San Moise Profeta – faţada barocă glorifică familia Fini, care a plătit-o

Biserica Santa Maria Zobenigo (Santa Maria del Giglio) – glorifică familia Barbaro; are unicul Rubens din Veneţia

Biserica San Stefano

San Zaccaria – faţadă Renascentistă de marmură albă şi roz, interiorul integral îmbrăcat în uriaşe picturi de Tintoretto, Bellini, Tiepolo, Van Dyck...

Biserica Santa Maria della Salute - grandioasă capelă octogonală închinată Fecioarei ce a salvat oraşul de ultima ciumă (ilustrat de grupul statuar de deasupra altarului central) cu icoana „Panaghia Mesopantitissa” (Madonna Mediator) adusă din Creta după căderea insulei sub turci.

Am lăsat la urmă Basilica San Marco, cu bogăţia de mozaicuri (din secolul unsprezece!!!) ce te lasă literalmente cu gura căscată cu toată bogăţia de opere de artă din interior ce nu pot fi uşor descrise.

Biserica San Zulian – ultima văzută în Veneţia, dar ce te mai poate uimi după San Marco?!

Palatul Dogilor: nu l-am mai vizitat – am considerat că l-am văzut binişor la ultima noastră excursie.

Într-o zi, ne-am mâncat pacheţelele cu mâncare pe podul Maria Callas ce duce la teatrul de operă «La Fenice», la care spectatorii pot sosi şi cu gondola!

În Veneţia cea lipsită de vegetaţie, am desoperit şi un parculeţ plăcut – Papadopulo...

Pentru a vizita câteva din insulele din Laguna Veneţiei, inaccesibile cu „piciorul”, am luat „Vaporetto”; spre norocul nostru, a fost singura zi însorită la Veneţia! Pe insula Giudecca am vizitat Biserica Il Redentore („Mântuitorul”) cu faţada de Palladio şi interior sobru. Pe insula San Giorgio am vizitat Biserica San Giorgio Maggiore – tot de Palladio, cu o vedere splendidă spre Piaţa San Marco şi Palatul Dogilor de vis-a-vis, peste canalul Giudecca.

Pe Isola di San Pietro - într-o oază de linişta şi verdeaţă - am vizitat Basilica San Pietro in Castello – tot de Palladio, care a fost timp de sute de ani Catedrala Veneţiei.

Din lipsă de timp, nu am mai vizitat nici Murano, nici Burano (văzute în fugă cu ani în urmă), ci am făcut un drum lung până la insula Torcello, unde doream să vedem prima catedrală a Veneţiei: Santa Maria Assunta. Aici, pentru o mie de ani, timpul s-a oprit în loc, şi suntem răsplătiţi cu două splendide mozaicuri de mari dimensiuni - pe fond de aur şi albastru-azur, perfect păstrate. Intrăm şi în Biserica Santa Fosca de alături, cu moaştele Sfintei şi ale doicii sale (în general, în mai toate bisericile văzute în Italia, sunt expuse foarte multe moaşte de sfinţi).

Dar nu numai pentru Veneţia am venit în Padova! La distanţe rezonabile se află alte oraşe istorice ce aşteaptă să fie văzute!

Nu departe de Veneţia e VERONA, dar am vizitat-o altă dată, chiar dacă nu aşa de amănunţit.

Într-una din zile, pe o ploaie rece "de toamnă", ne-am încăpăţânat să vizităm VICENŢA: pe Corso Palladio - numeroase clădiri semnate de ilustrul arhitect; apoi - Piazza dei Signori, Palazzo della Ragione=Basilica, Loggia del Capitaniato, Torre Bissara, două coloane cu leul lui San Marco şi Christ Redentore, Palazzo Chericanti. Găsim Teatro Olimpico închis şi - colac peste pupăză! - aparatul nostru foto refuză să mai lucreze şi ne lasă cu ochii-n... ploaie!

Cu toată tristeţea, a venit ziua să părăsim Padova şi să ne mutăm - pentru alte patru zile - la BOLOGNA - alt oraş care a meritat să fie vizitat. De aici am făcut excursii de o zi la RAVENNA şi FERARRA... dar despre acesta - la locul potrivit!

---

VIZUALIZĂRI: 6693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI