Popas la Orăștie

TIPĂREȘTE

La începutul oricărui circuit cu ieșirea din țară prin vest, drumurile noastre trec prin Orăștie. Nu mai este nevoie ca ghidul să ne semnaleze apropierea de capitala culturală a Județului Hunedoara - Orăștie. Știu deja și m-am obișnuit să caut din priviri imediat după intrarea în oraș "Izvorul de Aur al Dacilor" - steagul de luptă al străbunilor noștri, iar la ieșire, undeva în stânga, pe deal, "Semnul Dacic" - uriașa sabie încovoiată, înălțată pe un soclu prevăzut cu scară.

În treacăt, ghizii vorbesc despre marea încărcătură istorică a zonei, despre strămoșii noștri daci și așezările lor de pe dealurile învecinate, dar și despre ruinele Cetății Orăștiei care încă mai dăinuie în centrul orașului. Mi-am dorit să revin, să văd și să cunosc mai bine măcar o parte dintre monumentele istorice și culturale existente aici, dar ocazia s-a ivit abia când am plecat la Cinciș pentru Întâlnirea AmFostAcolo 2016. Fără să ne preocupe care dintre variantele de drum este cea mai bună sau cea mai scurtă, cu toată amenințarea de blocaj în trafic, am optat pentru Valea Oltului continuând apoi spre Hunedoara prin Sibiu - Sebeș - Orăștie.

La Orăștie am făcut primul popas adevărat. Am lăsat mașina în parcarea unui magazin central și am pornit, pietonal, spre Monumentul "Izvorul de Aur al Dacilor". Un soclu înalt susține stindardul de luptă al strămoșilor noștri, lupul cu trup de șarpe denumit "draco", în traducere balaur, dragon. Se spune că - purtat de un "draconarius" - stindardul dac înfricoșa pe dușmani prin vuietul care se auzea la trecerea aerului prin gura lupului și trupul șarpelui.

Tot pe Șoseaua Unirii, puțin mai spre ieșirea din oraș, se află Biserica Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului", cel mai vechi obiectiv turistic ortodox din Orăștie. Conform pisaniei, actuala biserică datează din sec. XVIII. Turnul a fost adăugat ceva mai târziu când s-au efectuat și alte lucrări de refacere. Deși nu era nimeni prin preajmă, biserica era deschisă, iar noi am intrat admirând pentru câteva clipe fresca interioară, altarul și stranele sculptate. În curtea bisericii, pe o piatră, citim că biserica ortodoxă a românilor "din Jos" a fost ridicată în 1574 cu ajutorul macedo-românilor stabiliți în oraș. Ea a fost refăcută și mărită în 1784 și a găzduit o școală. Tot în curte se află un frumos monument sculptat în lemn. Soclul de marmură neagră menționează că memorialul este închinat apărătorilor creștinătății căzuți în bătălia de la Câmpul Pâinii (1479), răsculaților pentru dreptate socială și afirmarea națiunii române (1784-1785), revoluționarilor căzuți în luptele pentru recunoașterea națiunii române (1848-1849), eroilor Reg. 64 Inf. căzuți în lupta de la Königsgraetz (1866), voluntarilor căzuți în războiul de independență (1877-1878), eroilor marelui război de întregire a neamului (1916-1919), prizonierilor luptei de la Merișor-1916 morți în lagărul de la Orăștie (1917), eroilor Reg. 92 Inf. Orăștie jertfiți pe câmpuri de luptă străine (1920-1945), eroilor războiului pentru reîntregirea hotarelor României - Campania din est, Campania din vest (1941-1945), eroilor și martirilor răpuși în lupta împotriva comunismului (1937-1954) și martirilor revoluției împotriva totalitarismului (dec. 1989).

Tot pietonal, pe străduțe liniștite, am continuat spre Mănăstirea Franciscană. Citisem că Biserica Romano-Catolică de aici datează de prin sec. XIII, că a suferit distrugeri însemnate în incendii și la năvălirile turcești, dar - pentru că am găsit poarta încuiată - nu am pătruns nici măcar în curte și deci nu am văzut nimic din toate valorile pe care se spune că le adăpostește.

Colegiul Național Aurel Vlaicu, este o clădire frumoasă, cu intrarea principală flancată de o interesantă machetă a unui aparat de zbor și de bustul lui Aurel Vlaicu - inventatorul și pionierul aviației române și mondiale - născut lângă Orăștie. Biserica Sf. Nicolae situată pe aceeași stradă este relativ nouă (1939-1940) și are două turle construite de o parte și de alta a intrării, precum și o alta, mai mare, amplasată pe naos.

Aproape de zidurile cetății am remarcat o clădire roz, cu două ferestre arcuite. Sub steaua lui David postată între cele două ferestre, pe o placă - în ebraică, engleză și română - stă scris: "Acest monument istoric a fost construit de Comunitatea Evreilor din Orăștie în anul 1896 și a funcționat ca Sinagogă până la mijlocul sec. al XX-lea. Clădirea a fost restaurată de Guvernul României între anii 2004-2006 și dată în folosință Municipiului Orăștie de către Federația Comunităților Evreiești din România." Nu am înțeles ce se află în prezent în fosta Sinagogă, această clădire aparent bine întreținută.

Cetatea Orăștiei este poate obiectivul cel mai ușor de găsit datorită celor două turle care se ițesc deasupra tuturor celorlalte clădiri din jur, dar și pentru că se află chiar în central orașului. Istoricii spun că în interior s-ar fi descoperit un vechi cimitir săsesc, un edificiu creștin (o capelă circulară din piatră, veche de vreo 1000 de ani), un donjon, precum și alte elemente de fortificație, dar noi nu am văzut nimic din toate acestea pentru că cetatea nu se vizitează așa cum nu se vizitează nici Biserica Reformată (sec. XIII) și nici Biserica Evanghelică Luterană (sec. XIX) ambele înălțate în incintă. Ne-am mulțumit să dăm ocol zidurilor, să fotografiem și să admirăm turlele celor două biserici.

Plimbarea prin centrul istoric al orașului Orăștie a continuat pe Str. Aurel Vlaicu, prin fața Primăriei și a Muzeului de Etnografie și Artă populară care deține cea mai importantă colecție etnografică din Județul Hunedoara. Mi-ar fi plăcut să vizităm acest muzeu, dar când am ajuns noi acolo era închis. N-am regretat foarte mult pentru că timpul era deja înaintat, iar noi mai aveam de străbătut o bună bucată de drum până la Cinciș.

Piața Victoriei este, cred, locul cel mai frumos din oraș. Catedrala Ortodoxă "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", solemnă, cu un turn zvelt și cu o cupolă deosebită, una dintre cele mai frumoase biserici din țară, domină parcul. Biserica originală prin combinația de stiluri arhitectonice (romanic, gotic și bizantin), finalizată în 1945, a fost înălțată între altele și cu spijinul legionarilor. Temelia a fost pusă de protopopul Ioan Moța. În memoria fiului acestuia, Ionel Moța și a lui Vasile Marin, comandanți legionari, lângă biserică a fost înălțată o troiță pe care scrie "căzuți în apărarea lui Hristos, Spania 13 ianuarie 1937".

În parcul deja înverzit în martie când am fost noi acolo, am admirat și am fotografiat mai multe lucrări de artă: Statuia Regelui Burebista - cel sub domnia căruia au fost construite fortificațiile dacice din Munții Orăștiei, Monumentul lui Decebal - ultimul rege al Daciei libere, Monumentul lui Nicolaus Olahus - cel mai de seamă reprezentant al umanismului românesc, Monumentul lui Mihai Eminescu - poetul nostru național, Monumentul lui Aurel Vlaicu - pionierul aviației române și mondiale (născut lângă Orăștie), al doilea bust al inventatorului existent în oraș. Cel mai mult mi-a plăcut Monumentul "Palia de la Orăștie" - un basorelief cu trei fațete comemorând prima traducere în limba română a celor două cărți de început ale Vechiului Testament (Geneza și Exodul) realizată la sfârșitul sec. XVI sub influența reformei protestante și tipărită la una dintre primele tipografii românești. De ce mi-a plăcut? Pentru simbolistica lui. Pe prima față sunt reprezentați cărturarii care tălmăcesc textul în limba română, pe cea de a doua apar meșterii tipografi care au făcut cartea, iar cea de a treia îi înfățișează pe români folosind cartea. Prezența unui copil sugerează importanța cărții pentru generațiile viitoare.

Pentru că orele înaintaseră destul de mult și pentru că riscam să ajungeam prea târziu la Hotel Diamond - Cinciș unde trebuia să ne cazăm, am încheiat aici plimbarea în Orăștie. Pe Bd. Armatei, pe lângă Arsenal Parc și muzeul militar în aer liber, am continuat spre Hunedoara fără a mai opri la Monumentul "Semn Dacic" aflat la 1 km de oraș. Trei zile mai târziu, la întoarcere, am făcut un popas în toată regula la Sabia dacică, impunătorul monument ridicat "În memoria lui Decebalus" la 1920 de ani de la urcarea pe tron a ultimului rege dac. Am urcat pe deal, am dat ocol monumentului fotografiindu-l, apoi ne-am plimbat printre căsuțele în stil arhaic. Nu am înțeles exact ce se vrea realizat acolo, la baza dealului. Cred că biserica de piatră și căsuțele de lemn acoperite cu șindrilă sau cu paie, ca și fântâna cu cumpănă și jgheab sunt începutul unui muzeu țărănesc.

În final…

Apreciez că Orăștie își întâmpină vizitatorii cu nenumărate monumente istorice și culturale, iar o plimbare prin centrul vechi dezvăluie multă frumusețe. Orașul este liniștit, cu vechi case săsești și cu străduțe aproape neumblate. Pentru cei care au mai mult timp la dispoziție, Orăștie este un bun punct de plecare spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana - capitala Daciei romane (60 km), ca și spre Sarmizegetusa Regia - capitala Daciei preromane (40 km). Fortificațiile dacice de la Costești-Blidaru (19 km), Costești-Cetățuie (22 km) și celelalte - toate înscrise pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO - sunt și pentru mine un deziderat de viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 6810 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI