GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Micuţul Agios Mamas
La 10 km de Nea Moudania, în golful Toroneos, între braţele Kassandra şi Sithonia, se află mica aşezare Agios Mamas. Este un sat cu puţin peste 1.000 de locuitori, primul întâlnit în cale atunci când ieşi de pe şoseaua expres care leagă Salonicul de Nea Moudania şi te îndrepţi către Sithonia.
Înconjurată de delta râului Olynthios, plaja lungă cu nisip pare mai degrabă aşezată într-o lagună iar pământul fertil e tocmai bun pentru cultivarea măslinilor, agricultura fiind principala îndeletnicire a locuitorilor. Totuşi în ultimii ani Agios Mamas a intrat şi el în circuitul turistic, fiind frecventat cu precădere de greci, şi rând pe rând au apărut în apropierea mării vile, taverne şi un camping.
Dar nu pentru infrastructura sa turistică este recunoscut satul, şi nici pentru că săpăturile arheologice din apropiere au scos la iveală un sit cu o vechime de circa 7.000 de ani ori fiindcă este atestat sub acest nume încă de la 1047, într-un document de la Muntele Athos, ci pentru faptul că găzduieşte anual, în primele zile din septembrie, cel mai mare târg din Halkidiki.
Târgul are şi el o vechime respectabilă, fiind ţinut pentru întâia oară în 1870, iar existenţa lui (a târgului) se datorează Sfântului Mamas, al cărui nume satul îl poartă cu mândrie. Acesta e comemorat pe 2 septembrie iar în preajma sărbătorii sale, în weekend, satul, altminteri uşor adormit, prinde viaţă şi este năpădit de mii de turişti, în mare majoritate greci, printre care se strecoară şi câţiva străini rătăciţi, aşa ca noi. :)
Cine a fost Sfântul Mamas?
Curioasă cum sunt din fire, la întoarcerea acasă am săpat niţel pe internet în căutare de informaţii cu privire acest sfânt-martir despre care, spre ruşinea mea, nu ştiam nimic. Iar cea mai bună sursă de documentare s-a dovedit a fi (nu pentru pentru prima dată) site-ul crestinortodox.ro.
Iată ce am aflat: Sfântul mucenic Mamant sau Mamas s-a născut în regiunea Paflagonia din nordul Anatoliei, pe ţărmul Mării Negre, şi a trăit, se pare, între 259-279 d. Hr. Părinţii săi, Theodotos şi Roufina, erau creştini şi au fost aruncaţi în închisoare din ordinele împăratului roman Aurelian (cel care şi-a retras trupele din Dacia în anul 275, după cum se ştie). Roufina era însărcinată la acea vreme. Tatăl a murit fără să apuce să-şi vadă fiul iar mama la puţin timp după naştere, Mamas fiind crescut de o văduvă bogată pe nume Ammia, care s-a stins şi ea din viaţă când băiatul avea 15 ani.
Mamas s-a îndreptat din fragedă pruncie spre credinţă, predicând creştinismul, şi legenda spune că la numai 15 ani a fost închis şi torturat. Un înger ar fi venit apoi în ajutorul său, eliberându-l şi îndrumându-l să se ascundă într-o peşteră din munţi. Acolo Mamas a dus viaţă de pustnic, continuând să răspândească învăţăturile lui Hristos, până ce, după câţiva ani, a fost din nou arestat. În drum spre închisoare, a văzut un leu care ataca o oaie. I-a poruncit acestuia să lase oaia în pace şi leul i s-a supus. Călare pe leu şi cu oaia în braţe, Mamas a fost dus la închisoare, unde a murit sub tortură.
În Grecia, pe insula Kasos, se află o mănăstire care i-a fost închinată, dar cultul său este mai răspândit în Cipru, unde Mamas este considerat patronul spiritual al ţării. Mamas este venerat ca ocrotitor al păstorilor şi al orfanilor, dar şi al victimelor torturii şi taxelor prea mari ;), căci potrivit legendei, a doua sa arestare s-ar fi produs sub pretextul că nu-şi plătise impozitele.
Nu numai ortodocşii, ci şi catolicii îl venerează, sub numele de Mammès în franceză, Mamante în italiană, Mamés în spaniolă şi Mamede în portugheză. Moaştele sale sunt păstrate la Catedrala Saint-Mammès din Langres, o comună din regiunea Champagne-Ardenne din nord-estul Franţei, unde presupun că au ajus, aidoma altor relicve sfinte, aduse de cruciaţi.
Picturile religioase ni-l înfăţişează de cele mai multe ori călare pe leu şi cu oaia salvată în braţe. Pentru aceia la fel de curioşi ca şi mine, ataşez la finalul fotografiilor una edificatoare preluată de pe site-ul amintit; este o reproducere după o icoană din Cipru.
Târgul
Pe 3 septembrie, într-o zi de sâmbătă, am decis să mergem şi noi la târgul din Agios Mamas. Ştiam că slujba se ţinuse cu o zi înainte, dar ceea ce ne interesa pe noi era atmosfera tipic grecească, de care am avut parte din plin.
Am ajuns în sat seara pe la ora 8, ieşind de pe şosea la dreapta şi urmând indicatorul de localitate, pe care am străbătut-o luându-ne după şirul de maşini ce se îndreptau, aşa cum aveam să descoperim în curând, spre un tăpşan din afara satului unde, cocoţată pe o colină, am zărit în depărtare şi biserica. Câţiva poliţişti asigurau buna desfăşurare a „ostilităţilor”. Am lăsat maşina în parcarea improvizată dar civilizat şi disciplinat organizată şi am pătruns în zona târgului.
Lume, lume şi iar lume! Mulţi tineri, unii cu bebei în braţe ori în cărucioare, copii mai mărişori care se împiedicau printre picioarele noastre, oameni între două vârste veniţi chitiţi pe distracţie şi... numai greci. Chiar am glumit văzând o maşină cu numere nemţeşti c-ar aparţine unor greci plecaţi la muncă în Germania... :)
Pe sub corturi şi prelate, tarabele se înşirau ademenitoare. Mărfuri de toate felurile şi pentru toate gusturile: carpete, confecţii, încălţăminte şi lenjerie intimă pentru femei, bărbaţi şi copii, poşete, încălţăminte, articole artizanale sculptate în lemn, vase de ceramică, prosoape şi lenjerie de pat, sfeşnice, catarame, ace, brice şi arşice, flori şi obiecte decorative, şaluri şi bijuterii, rahat şi alte dulciuri, condimente.
În mod cert am uitat câte ceva în această enumerare, dar sper să fiu scuzată: revărsarea de mărfuri m-a copleşit, la fel şi teama că mă voi rătăci căscând gura, aşa că am „ţinut aproape” de consort, ale cărui interese în materie de cumpărături nu concordă cu ale mele: el s-a proptit la un moment dat la un stand cu articole de pescuit (nu ştiu de ce, că mai mult de o dată pe an, în Deltă, nu se dedă acestei ocupaţii nobile :-??), de unde nu se mai dădea dus. Plictisită, am aruncat un ochi spre o tarabă cu tricouri, şi ce să vezi, ofertă: trei tricouri la 10 euro şi pantaloni de damă (din bumbac) la 7 euro! I-am sustras cu delicateţe portofelul lui Adrian (în vacanţe, el este responsabil cu banii) şi am înşfăcat rapid produsele achiziţionate. Între timp, soţul meu se împrietenise cu un alt vânzător, care etala punguţe cu condimente, de la care a cumpărat într-un final, după o îndelungată deliberare interioară (aşa face şi la piaţă, de mă înnebuneşte »:(), oregano (2 euro o pungă mare). Finii noştri s-au lăsat şi ei atraşi de nişte mărfuri, aşa că, una peste alta, se cheamă că nu ne-am întors cu mâna goală! În plus, ne-am ales şi cu câteva pliante de la negustori care profitau de ocazie pentru a-şi face reclamă, ba la produse tradiţionale (miere, ulei de măsline, condimente, dulciuri), ba la servicii de reparaţii şi întreţinere auto.
Mai pe la marginile târgului, nişte rulote ofereau souvlaki şi fumul înecăcios se ridica în valuri către cer. Câteva mese aferente fuseseră aşezate, fiind ocupate de greci flămânzi, deşi nu şi foarte însetaţi; iubitorii Eladei ştiu că locuitorii acestei ţări consumă cu maximă moderaţie băuturi alcoolice. Muzica la bouzouki (înregistrată) răsuna din toate colţurile – o cacofonie de nedescris, dar din păcate nu am văzut niciun ring de dans şi nici muzicanţi. Pe youtube am găsit postate însă nişte filmări unde se prestau melodii live; probabil că n-am nimerit în colţurile unde trebuia... :(
După o plimbare de circa o oră şi cumpărăturile de rigoare, uşor obosiţi ne-am tras sufletul într-un locşor mai ferit pentru a savura câte o îngheţată (1 euro cupa) excelentă, după care am poposit pentru scurt timp în zona bâlciului. Şi aici mare tevatură! O roată mare în formă de vapor, căluşei frumos luminaţi, tras cu arcul pentru păpuşele din pluş şi cu mingea în sticle-trofeu, maşinuţe şi tot felul de alte drăcii ameţitoare, numai bune pentru a-i ţine ocupaţi pe copii în timp ce părinţii se retrăgeau la o masă pentru un pahar de bere sau de Coca-Cola.
Ne-am retras şi noi, dar acasă, la Dionisos Palms Apartments vezi impresii, căci nu voiam să ne sculăm a doua zi atât de târziu încât să ratăm camioneta cu peşte proaspăt... :(
În Grecia şi oriunde altundeva mă poartă paşii nu ratez niciodată astfel de târguri: sunt o bună modalitate nu numai de a te alege cu nişte chilipiruri (deşi şi asta contează), ci mai ales de a lua contact cu spiritul autentic local (nu cel turistic, comercial). Iar în cazul grecilor asta înseamnă distracţie în familie, înconjuraţi de cei dragi, cu un păhărel (nu mai mult) în faţă, sprorovăind neîntrerupt în acompaniament de muzică bună (de-a lor, desigur). Şi pentru pentru bucuria cu care ştiu să-şi trăiască viaţa, care răzbate din luminiţele ce li se aprind în ochi atunci când îşi dezmiardă copiii, din zâmbetele pe care şi le aruncă peste masă, din felul cum bat tactul ţinând ritmul şi îngânând versurile cântecelor, îi admir şi-i iubesc. :*
Webmaster, rog ataşaţi următorul videoclip: https://www.youtube.com/watch?v=TvIram8m5MY
Trimis de Carmen Ion in 12.10.16 16:54:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@Carmen Ion:
Am fost in targ si am luat primul vot pentru tine.
Acum fug si la poze.
Şi tu şi Mishu scrieţi foarte ˝ curgător˝, adică uşor şi spumos.
@elviramvio: Mersi frumos, Elvira. Sper că nu te-a costat prea mult (votul)
@Carmen Ion: Plimbarea printr-un astfel de târg este un mod bun de a cunoaște populația și obiceiurile locale. Târgurile periodice (sau anuale) reprezintă un moment important în viața socială a comunităților; la târg se întâlnesc cererea/oferta de mărfuri locale (bine, bine - în proporție destul de mică produse locale), se află noutățile sociale și politice, se regăsesc rude din satele apropiate, se petrece efectiv prin dans și muzică. La târg poți lua pulsul societății și te poți împrieteni repede cu localnicii. Felicitări!
@tata123: Mulţumesc pentru comentarii, aprecieri şi vot şi mă bucur că suntem de aceeaşi părere: târgurile sunt o excelentă ocazie de a cunoaşte comunităţile locale, de a le lua pulsul, de a te distra alături de oameni şi - de ce nu? - de a te alege cu nişte chilipiruri.
Marele meu regret este că n-am "dibuit" locurile unde se presta (probabil) muzică live, dar şi aşa am fost asaltaţi din toate părţile de melodii greceşti şi am remarcat şi acum, ca şi altă dată, că grecii ştiu toate versurile cântecelor preferate, pe care le îngână bătând ritmul.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2016 Paralia Dionysiou, sau prea multă linişte strică... — scris în 10.10.16 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 O statiune uratica — scris în 12.01.11 de bose din BUCURESTI - nu recomandă
- Jul.2010 La targ, Nea Moudania — scris în 20.07.10 de alinafulg din OţELU ROşU [CS] - RECOMANDĂ