Ansamblul Cetatea veche “Castelul”, Turnul Trompetilor si biserica evanghelica Sf. Margareta

TIPĂREȘTE

Imediat dupa ce vizionezi Liceul Stephan Ludwig Roth (vezi impresii), in inima centrului istoric al Mediasului, gasesti biserica evanghelica cu hramul Sfintei Margareta, inconjurata cu ziduri de aparare, care au fost dublate si intarite cu turnuri, dupa marea invazie a turcilor din 1438, asa de trainic lucrate ca s-au pastrat pana in zilele noastre.

Este cea mai mare si cea mai veche cetate oraseneasca din tara, primind rangul de castel pentru acest lucru. Biserica Sf Margareta a fost ridicata intre anii 1438 – 1482, iar pe locul de sub ea, s-ar fi aflat, conform cercetarilor arheologice, un cimitir prin secolul XII, si 3 biserici mai mici, inglobandu-se parti din constructiile initiale in fiecare noua constructie, in secolul XIII si secolul XV, care odata cu cresterea numarului de locuitori deveneau neincapatoare.

Incepand cu anul 1490 si terminand cu anul 1534, tot orasul a fost fortificat cu ziduri duble, turnuri, bastioane, iar biserica a primit 5 turnuri de aparare, un sant cu apa si doua randuri de ziduri. Cand Mediasul a fost numit oras, cu drept de judecata si stabilire si executare a pedepsei cu moartea, turnul bisericii a fost inaltat cu inca trei nivele, adaugandu-i-se reprezentativ patru turnulete mai mici (1550 – 1551). Denumit Turnul Trompetilor, turnul inalt de 68,6 m, numarandu-se printre cele mai inalte din Romania, vegheaza inca asupra orasului Medias, asa cum a fost invatat din vechime, cand strajerii dadeau alarma sunand din trambita. Datorita inclinatiei sale, intra in categoria in care se afla si fratii lui mult mai celebri, cum ar fi Turnul din Pisa, Big Ben, Turnul din Nevyansk (Rusia), sau cele doua turnuri din Bologna (Asinelli si Garsienda). Deviatia lui de 2.28 m, il trimite in topul primelor 12 cladiri de acest gen din intreaga lume.

Ceasul din turn masoara timpul de 138 de ani, fiind adaugat in anul 1880, iar cu 100 de ani mai tarziu a fost amplasata, in coltul de SE, o versiune moderna a lui Thurm Pitz, denumit de romani Petre din Turn, copie dupa cea originala, inlocuind versiunea din lemn montata dupa anul 1690, care a rezistat pe turn pana in anul 1927, an in care a avut loc cea mai mare renovare si consolidare a turnului, si care si-a mutat domiciliul in Muzeul Municipal, si pe cea a lui Roland, un cavaler medieval, binecunoscut in orasele germanice, de la care a preluat stafeta dupa anul 1970.

Si aceasta statuie veche are parte de legendele ei, unele care spun ca ar fi fost amplasata acolo in memoria unui zidar care a cazut de le schela in timpul unei renovari, altele care spun ca este un batran tata, bogat si zgarcit, care isi urmarea fata din turn, sa nu care cumva sa se intalneasca cu cel pe care il iubea, acesta fiind sarac, dar totusi rolul ei incontestabil era de protector al orasului.

Se pare ca acest turn a fost “vizitat” si de Vlad Tepes in anul 1476, fara sa fie o vizita de curtoazie, el fiind inchis acolo in urma unui conflict cu Matei Corvin. Peretii interiori pastreaza inca picturile murale executate in secolele XIV – XV.

De-a lungul timpului turnul a facut obiectul mai multor reparatii, renovari si reconsolidari: dupa finalizarea construirii ultimelor trei etaje si a turnuletelor in 1551, prima reparatie necesara a fost facuta dupa o furtuna, care in 1688 i-a distrus partial acoperisul.

Urmatoarea reparatie s-a datorat unui fulger care a lovit turnul in 1726, cand s-a gasit in globul din varful turnului o scrisoare care atesta reparatiile din 1688, dar si faptul ca la momentul primei reparatii au fost descoperite documente care din care reiese ca s-a construit in 1550.

La a treia reparatie, cea din 1752, senatorul momentului, Andreas Hann von Hannenheim a lasat si el un inscris in limba Latina, privind aceste lucrari. 31 de ani mai tarziu, in 1783, s-a executat un nou acoperis si s-au refacut si cele 4 turnulete, asa ca globul din varful turnului s-a imbogatit cu inca cateva inscrisuri de valoare, printre care si o scrisoare a judelui regal Michael von Heydendorff si edictul de toleranta dat de Iosif al II-lea in anul 1781, scris in latina, prin care recunostea dreptul de a functiona al cultelor protestant, crestin-ortodox si cel mosaic.

In afara de globul cel mare si globuletul din coltul SV a primit o incarcatura pretioasa in doua capsule de lemn, in care s-au pus o lista cu numele tuturor celor care au participat la reparatii, dar si o scrisoare catre eternitate a paznicului turnului, Stephanus Schnell, care scria:

“Noroc, sănătate şi binecuvântare, cu pace, cetitoriului celui cu râvna, de la Domnul şi Mântuitorul Nostru Isus Cristos. Noi, oamenii, trăim şi după moarte dacă am făcut, răspândit şi desăvârşit binele. Drept pentru care eu, subsemnatul, am scris acestea, pentru a lăsa o amintire atât pentru mine cât şi pentru copiii mei şi, dacă este voinţa lui Dumnezeu, şi pentru nepoţii copiilor mei, ori chiar stră-stră nepoţilor noştri, din lumea care va urma.

De aceea, o aşez în globul acestui turnuleţ, pentru că am petrecut în el până astăzi, deja 42 de ani, am slujit oraşului cu paza şi lui Dumnezeu cu ruga; unde am locuit adesea cu viaţa primejduită de furtuni de vânt puternice, de fulgere şi trăznete groaznice; pe orăşeni, pe paznicii de noapte şi pe soldaţi i-am şi trezit în miez de noapte întunecat în sunet de bătăi de tobă, i-am şi îndemnat să înăbuşe şi să stingă pojarul din vetrele aprinse şi din hornuri, sau groaznicele pălălăi de foc iscate pe acoperişuri şi case; până când, în cele din urmă, am prevenit poporul şi, mai ales, Înălţatul Magistrat al oraşului nostru liber-regesc şi al scaunului Mediaş, de o mare primejdie, prin faptul că am descoperit slăbiciunea vechiului acoperiş al Turnului şi m-am rugat în genunchi să se prevină un rău atât de ameninţător. Apoi s-au făcut cele mai bune şi mai costisitoare pregătiri, astfel că anno curente a fost construit un acoperiş nou-nouţ, la desăvârşirea căruia am ajutat şi eu, cu toate puterile posibile. În numele lui Dumnezeu celui din văzduh, în cele din urmă s-au ridicat imnuri de slavă, şi tot ceea ce am făcut să fie: 1. pentru slava lui Dumnezeu, 2. Pentru amintirea urmaşilor, 3. pentru oarece merite în favoarea familiei şi a urmaşilor mei. Semnat la Mediaş în august 1783. Stephanus Schnell, cetăţean şi paznic al turnului şi Stephanus Schell, fiul aceluiaşi părinte. In Transilvania”

Un an mai tarziu, in 1784, un alt fulger teribil a lovit turnul si acoperisul nou: “un fulger a lovit acest acoperis nou, a avariat ceva din lemnaria sa, a patruns in bolta bisericii, a topit cateva fluiere ale orgii si apoi a trecut prin bolta orgii si s-a scurs in pamant”.

Se vede treaba ca fulgere isi invatasera drumul, pentru ca in 26 mai 1815, inca unul a avariat grav turnul, doar ca a fost ultimul, pentru ca acum stiinta vremii a permis montarea unui paratraznet. Globul din varf si-a imbogatit colectia cu cateva scrisori, scrise de anonimi pentru noi, dar care trebuie sa fi fost cineva la momentul acela, altfel nu ar fi ajuns scrisorile lor acolo :): “Ganduri si simtaminte cu ocazia coborarii globului turnului la 21 iulie 1815” si “Cuvantare a globului din varful turnului Medias catre locuitorii orasului”:

„Pe mine m-au așezat strămoșii voștri aici acum mai bine de trei veacuri și jumătate. La picioarele mele s-au succedat, bogate în evenimente, vremuri bune și rele. Ciumă, epidemii și războaie, din păcate și războaie civile s-au abătut asupra patriei. Unele locuințe ale strămoșilor noștri au rămas pustii. De mai multe ori orașul vostru a fost asediat, cucerit și jefuit și chiar și turnul pe care mă găsesc a fost amenințat cu dărâmarea. Dar precum tot ceea ce este măreț este expus mai mult primejdiilor și furtunilor, tot așa am fost și eu supus de mai multe ori nenorocirilor. De trei ori în cursul unui secol un fulger a zdrobit acoperișul de sub mine.

Așa s-a întâmplat și în după-amiaza lui 26 mai a acestui an, 1815, pe când clopotele chemau la vecernie și fulgerul s-a scurs în pământ pe partea de miazănoapte a clădirii bisericii. Virtutea cetățenească și hărnicia strămoșilor voștri au pus din nou totul la punct și m-au așezat la locul meu, de unde i-am văzut pe strămoșii voștri murind, unele din speranțele lor stingându-se în copii sau nepoți, iar altele împlinindu-se. Științele și artele sporesc. Tot mai adânc pătrunde mintea omenească în secretele naturii. Prin paratrăsnet s-a găsit mijlocul prin care fulgerul e condus acolo unde nu poate produce pagube. Atât montarea paratrăsnetului, pornind de deasupra mea și mergând până la pământ, cât și repararea acoperișului turnului s-au început și s-au terminat în acest an 1815. Fie ca în viitor furtunile și fulgerele trimise de cel Atotputernic să treacă inofensiv asupra mea! Fie ca omenirea de sub mine să sporească în cunoștințe și virtute! Și să-l implore pe Dumnezeu cu sufletul curat și cu mâinile curate în templul de sub mine pentru mulțumire și abaterea tuturor relelor! Fie ca orașul vostru să sporească în oameni înțelegători, buni și harnici“.

In 1919 au fost reparate fisurile si crapaturile din zidaria turnului, iar intre 1927 – 1931 au fost executate succesiv, lucrari de ancorare, de renovare, de largire si intarire a fundatiei lui, de incorsetare a lui, interna si externa cu o centura de beton armat, pana la inaltimea de 14 m, schimbarea acoperisului (1930) si alte lucrari de mentenanta. Daca nu ar s-ar fi pus aceasta centura, precum si cea peste inca 2 etaje din 1976, azi turnul nu ar mai fi existat, fiind “ucis” de marile cutremure din 1940 si 1977.

Acesta este momentul in care se pare ca s-a scris ultima scrisoare-mesaj, lasata in globul turnului, devenit capsula a timpului, dar profesorul Knall ne spune ca exista posibilitatea ca mesaje de acest fel sa mai existe si in alte colturi ale cetatii, pentru ca una a fost decoperita in Turnul Pietrarilor.

Toate scrisorile din glob au fost publicate in 1927, si reunite in cartea “Turnul Trompetilor” scrisa de profesorul Helmuth Julius Knall, iar azi sunt pastrate in arhiva Bisericii Evanghelice din Medias, mai putin cea din 1730, care este la Muzeul Municipal.

In anul 1976 a mai avut loc o serie de reparatii importante asupra turnurilor si zidurilor cetatii, impreuna cu inaltarea centurii cu inca 8 m, dar nu se stie daca s-au mai descoperit scrisori, pentru ca nu s-au facut publice astfel de informatii. In 2015, in cadrul ultimei interventii asupra turnului, s-a refacut tencuiala, s-a zugravit turnul si s-a reparat acoperisul, “primenindu-se” pentru aniversarea de 750 de ani de la atestarea documentara a Mediasului.

Se vede treaba ca, desi tehnologia a avansat, precum si calitatea materialelor, cine a executat lucrarile nu si-a dat prea mult interes, pentru ca acum, dupa doar 3 ani de la reparatii, la momentul vizitei mele, tencuiala era sarita peste tot, lipsind chiar si portiuni foarte mari (o sa vedeti in poze).

In 2015 nu s-au mai gasit mesaje lasate de inaintasii lor din anii ‘70, poate pentru ca era o epoca in care totul era verificat si cenzurat.

Prima vizita aici am facut-o dupa ce am ajuns in Medias, seara pe la ora 18.00, cand eram doar eu si am putut sa ma plimb in voie prin curtea bisericii, dar fara sa reusesc sa intru si la interior. A doua vizita a fost cand mirii si nasii au mers acolo sa faca poze in curtea cetatii , si la a treia am mers cu prietenii mei inainte sa ne intoarcem la Bucuresti, dar in niciuna din vizite nu am reusit sa intru si la interior.

Biserica are, in forma in care o regasim in ziua de azi, o lungime de 56 m si o latime de 20 m, iar boltile ei interioare ajung la 12 m inaltime.

In anul 1545, si-a schimbat “proprietarul” trecand de la calugarii benedectini la comunitatea evanghelica luterana. La reparatiile din anii ’70, s-au descoperit si pus in valoare frescele de pe peretele Nordic al navei centrale. Altarul dateaza din perioada 1480 – 1490, fiind alcatuit din 8 tablouri care redau patimile lui Isus, o dantela aurita din lemn si trei statuete din lemn: Maria, Ioan si Isus rastignit. Prima orga, datand din 1732, a fost inlocuita in 1755, avand in componenta sa peste 1300 de tuburi, fiind marita si modificata la reabilitarea si consolidarea din 1929. Cristelnita este cel mai vechi obiect din biserica, ea datand inca din secolul al XIV-lea. Unul dintre clopotele bisericii, aflate la turnul de la intrare, dateaza din anul 1449.

Curtea bisericii este incapatoare si in interiorul ei se putea ajunge prin mai multe porti, unele din ele blocate azi.

Ca si ansamblu denumit Cetatea Veche “Castelul”, acesta cuprinde Turnul Clopotelor la intrare, Turnul Croitorilor (in dreapta bisericii – prevazut cu guri da aruncare pentru aparare), Turnul Mariei (asezat deasupra unei pivnite, legat de biserica printr-o arcada, prevazut cu guri de tragere), Turnul Funarilor (lipit de casa natala a lui S. T. Roth, inalt de 5 nivele, prevazut cu guri de aruncare, in care se afla azi arhiva bisericii, cu biblii vechi de cateva sute de ani), Turnul Scolii (atestat documentar la 1713, face parte din cladirea Scolii Hermann Oberth), Casa parohiala si casa natala a lui Stephan Ludwig Roth, totul unit si legat prin zidurile de fortificatie.

Un regret si-o suparare am legate de acest loc: primul ca nu am reusit sa intru in biserica si prin toate turnurile, fiind inchise, si al doilea ca masinile au voie sa intre si sa parcheze aici, invadand si micsorand spatiul si stirbind un pic din valoarea istorica.

---

VIZUALIZĂRI: 1867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI