Brateiu

TIPĂREȘTE

Brateiu se află pe valea raului Tarnava Mare, pe șoseaua Mediaș-Sighisoara, la 5 Km de Medias. Prima atestare documentara a localitatii apare in anul 1283. Numele german “Pretai” și cel romanesc “Bratei” provin din cuvantul latinesc "protodiaconus", (Satul calugarului) si numele maghiar al localității, Barathely. O cetate frumoasa, vizitabila, se inalta in mijlocul localitatii. Brateiu nu are mai mult de 2300 de locuitori, dar ori de cate ori merg spre Sibiu, pe ruta Sighisoara-Medias-Sibiu, gasesc acelasi lucru interesant. Toti locuitorii ei sunt preocupati de cate ceva. N-au timp de povesti. Ei muncesc. Putini am vazut stand pe bancutele din fata vechilor lor case sasesti si privind asa, aiurea, masinile ce trec prin fata lor. Unii taie si incarca iarba in carute, altii planteaza cate un rondou de flori in fata casei, altii cara busteni sau isi expun fructele gospodariei la sosea. Pana si romii din Brateiu muncesc. Ei fabrica frumoase ibrice din arama pe care si le agata de garduri in vazul masinilor ce trec de la Brasov la Sibiu. Coordonatele localitatii Brateiu, aflata in jud. Sibiu, sunt : 6°10′20″N 24°25′49″E46°10′20″N 24°25′49″E. E ora 11 dimineata cand strabat eu comuna si lumea munceste, munceste. Pana si in fata castelului din Brateiu si prin parcul din fata lui, (loc intens circulat de turisti) vezi oameniu ce vand maturi, cosuri de nuiele sau alte obiecte fabricate de ei. Soseaua Brasov-Sighisoara-Medias-Sibiu si soseaua Brasov-Sibiu, sunt doua sosele excelente, e-o placere in sine sa sofezi pe ele, sunt niste constructii trainice, facute parca "in stil german", nu neaparat pentru ca leaga 4 localitati sasesti. Sau poate tocmai de aceea?.

Un alt fel de ”11 dimineata”

Aceasta ora, de ”11 dimineata”, ma duce cu gandul la orasul in care am lucrat si eu vreo 4 ani, inainte de ’89, in nordul Moldovei, cand, pe la ora 10 dimineata, sala de asteptare se golea subit, pe nimeni (femeie sau barbat) nu-l mai durea nimic, nici spatele, nici ceafa, sau mai degraba “”il durea-n cot”’ de tot ce se-ntampla-n jur, si dadeau cu totii buzna spe ”alimentarele” care se deschideau si “bagau alcool la raft”. Coniac Miorita si Vaslui, mult mai bune decat tuica de sfecla fabricata in gospodariile proprii si destul de ieftine vis-a-vis de salariile ce se primeau pe santierul de care raspundeau eu. Intr-o ora, rafturile erau goale. Adica nu, mai gaseai conserve rusesti de peste, borcane cu gem si compoturi sau macaroane. (Azi, colegii ramasi pe-acolo, ma anunta, ca situatia nu s-a schimbat prea mult). Pe la 11,30, toata lumea, se-ntorcea cuminte in sala de asteptare, mult mai vesela si bine dispusa decat inainte, foarte volubila si cu ochii stralucitori si zambitori, iar de dureri, ah!... Nici ca le mai pasa! Parca Miorita si Vaslui-ul le-o luasera cu totul. Ma-ntrebam uneori daca n-ar fi mai bine sa le prescriu pe retete aceste doua licori. La 11 dimineata, micul dejun al multor pacienti de pe santier, consta intr-un sfert de litru de coniac, uneori chiar si o jumatate, baute pe nerasuflate. Ei, de-abia atunci, dupa ora 10 incepea corvoada medicala. Cand era iarna, pana la sfarsitul zilei, trebuie sa adunam, impreuna cu higienistul si asistentele mai vanjoase, oamenii prabusiti printre nameti si sa-i transportam sau la dispensar unde le administram un cocteil “de trezire” sau, in cazurile mai garve, chemam salvarea.

Pe la pranz, aveam o ora si jumatate “liber” pentru masa. Cei care ajungeau acolo, serveau o ciorba calda si aproape zilnic carne. Mancarea era buna, caloriile erau repectate pe santier. Abonamentul la cantina nu era scump. Apoi, inapoi la munca! Orasul trebuia ridicat cat mai repede din temelii - locuinte, fabrici, combinate, scoli, dispensare, supermarketuri, spitale, etc. Dar credeti ca se dadeau pedepse drastice pentru cei care nu mai puteau lucra din cauza licorilor bahice, cand vedeai chiar si maistrii si inginerii de santrier, sprijiniti de cate doi muncitori, aparand ”prastie” in usa dispensarului? Muncitorii erau rezistenti si aveau mare incredere in acel cocteil de la dispensar, care ii tinea treji pana seara. Atunci, fiecare om al muncii (navetist de obicei) primea, pe langa un loc de munca si cate o locuinta din partea statului. Gratis. Calificarea si-o face pe santier, la locul de munca, iar locuinta era fara mari utilitati dar ei o ”puneau la punct” si le convenea acest lucru de minune caci invatau o meserie sau mai multe si in concediu sau in week-end, baietii, (de data asta treji), lucrau prin satele lor la diferite constructii, pe bani grei.

Cum? Ce-aud? Cica azi in 2016, pentru tineri, chiar si cei cu diploma, nu mai e garantat nimic, nici locul de munca nici locuinta gratis? Vai, dar nu se poate, mie zau, nu-mi vine sa cred! (omoticon-trist)

Si uite-asa, taras-grapis, in acei ani pre-revolutionari s-au ridicat majoritatea cladirilor in care lucram noi astazi.

Filozofia de final

Se zice ca-n dragoste, razboi si biznis, e permis orice. Pai atunci de ce sa mergem noi la Roma, citind primul afis de la o agentie de turism din buricul targului platind o anumita suma, cand putem sa ma asteptam sau sa mai batem cateva agentii sau sa consultam cu rabdare chiar si acest sait (care mie mi se pare a fi destul de sincer in descrierile turistice) si sa vedem o varianta mai accesibila. Eu chiar as propune o (sub) rubrica filozofica noua... ”Cum m-am descurcat eu cu bani putini prin Europa”, caci cu bani multi, poate oricine! . Sa nu credeti ca situatia financiara a tarii noastre, in urmatorul deceniu, si dupa, va fi mai roza. Dimpotriva. Pe langa marile datrorii ce le avem la troica finaciara, ne mai pleaca si creierele din tara si, la un moment dat, pensiile de azi, vor valora mai putin. Atunci, pentru pensionari, adio turism!

Citeam deunazi ceva despre regulamentul nostru. Eu zic ca e destul de bun asa cum e, din moment ce de 6 ani, saitul functioneaza cu motoarele din plin, si vechea generatie a fost inlocuita cu alta, noua, treptat, lin, fara spasme si secuse, cu oameni care calatoresc chiar si prin destinatii exotice. Citeam de unele inadvertente ale celor ce scriu putin, 2-3 reviuri extrem de bine punctate datorita prietenilor si obtin premiul cel mare saptamanal, in dauna celor care scriu poate mai bine, dar nu stiu cum si in care zi a saptamanii sa plaseze reviurile. E si acesta un talent dar in primul rand, e munca. Nu e usor sa te prezinti la toate intalnirile saitului, sa corespondezi in permanenta cu cat mai multi uzeri, sa iti formezi prieteni noi, sa fii zilnic “acolo” pe sait si sa punctezi pe cei ce te-au punctat. Acest lucru o poate face fiecare. Cu conditia sa fi un ”fan” al turismului. Eu cred ca daca orice incepator, isi pune in cap, intr-o saptamana sa castige marele premiu si s-a prins de modalitatea de a actiona, poate s-o faca. Si asta de fapt e spre binele tuturor. Orice noua informatie, conteaza. De aceea au ramas multi uzeri pe acest sait, pentru ca au in ei un oarecare spirit de altruism si “fair play”. Fii sigur, ca ceea ce oferi, ti se va intoarce inapoi. Nu cred ca a fost vreodata vreun user care sa nu profite macar o data, cand si-a ales cate o informatie utila si sincera despre o destinatie turistica, citind ce-au scris altii despre acel loc si nu urmand indicatiile unor agenti de voiaj, care te epateaza cu preturi cat vitrina sau ecranul computerului, gen “Oferta speciala, locuri limitate, zbor la Bruxelles sau Dublin, pret doar ”de la” 35 de euro". Te tenteaza acle 35 de euro dar te si fenteaza acel “de la”. Exista desigur oferte, poate un 10% dintre biletele de zbor, cu pret mic dar majoritatea au preturi normale. Depinde de noroc. Sau invers, mai raman cateva locuri libere intr-un avion, si ca el sa porneasca plin, ultimele 4-5 locuri se vand foarte ieftin. Atentie si la zborurile de linie. Exista un pret accesibil afisat dar undeva, cu litere microscopice, mai scrie ceva-taxe de aeroport-90 sau 95 de euro (care se adaoga la pret). Singurele companii ce nu percep taxe de aeroport sunt cele “”Low-cost” - Wizzair, Bluair, Ryanair. Uneori, prin luna decembrie, ianuarie, chiar si companiile de linie, au cateva saptamani de oferta ”low-cost”, asa am prins eu un zbor "Otopeni-Santorini” cu Aegeean Air, in decembrie, pentru Iunie, cu doar 225 euro (fara nici o taxa de aeroport), dar trebuie sa te-nvarti mereu pe langa agentii sau sa-ti faci cate o relatie sincera sau mai multe pe-acolo, relatie, care sa te-anunte de oferta bomba.

Final

Eu cred ca cel mai important lucru, pentru AFA, este ca el exista si merge mai departe, fara sa se-mpiedice de oprelisti precum lipsa de interes, suprasaturatie, etc, si astfel, noi fiecare, sa ne putem informam mai sincer, ”mai altfel decat de la un agent turistic”, al carui scop este adeseori, sa incerce sa-ti vanda, mai intai si-ntai, excursia cea mai scumpa. Preturile difera, in functie de agentie, oras, cartier, etc si vei afla cel mai des, cand vei ajunge la destinatie, ca exact in hotelul sau vila ta, cineva a cumparat un sejur mai ieftin.

Eu va doresc pentru vara ce rasare la orizont sa fiti insotiti, in excursie, de cele 4 lucruri obligatorii ce-ncep toate cu litera litere B (pe care nu e bine sa le uitati acasa) … Bilet, Buletin, Bani si Bafta!

---

VIZUALIZĂRI: 3011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI