GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La plimbare prin Ţinutul Pădurenilor
Anul acesta la întâlnirea de la Complex Diamond, Cinciş am hotărât, împreună cu colegul şi prietenul meu de pe AFA, @Claudiu Urjan, să ne luăm o zi în plus pentru a avea timp să ne relaxăm după oboseala drumului. Şi pentru că vineri aveam mai mult de o jumătate de zi la dispoziţie, ne-am făcut şi un plan de vizită a unor obiective aflate aproape de lacul Cinciş. Am ales să colindăm câteva sate din zona Munţilor Poiana Ruscă numită Ţinutul Pădurenilor, un loc promovat cu mândrie de regretatul Drăgan Muntean prin cântecele sale populare.
Despre portul şi obiceiurile locuitorilor acestui străvechi ţinut românesc a scris foarte frumos colegul nostru @ardeleanu' (vezi impresii), aşa că nu o să le mai repet şi eu. Voi povesti pas cu pas cum a decurs mica nostră aventură pe aceste meleaguri, pentru că, veţi vedea mai jos, am avut parte şi de o acţiune mai puţin chibzuită alegând să parcurgem un drum necunoscut şi oarecum riscant. Şi asta din cauza şoferului (adică subsemnatul). :))
La ducere am ales traseul prin Govăjdia, pentru a vizita ce a mai rămas din primul furnal de fontă cu flux continuu din Europa şi al doilea din lume. Drumul de la Cinciş trece prin Teliuc şi până la Govăjdia străbate un frumos defileu cu pârăul Runc în stânga şi este străjuit de creste montane acoperite de copaci sau stânci modelate în diferite forme de acţiunea naturii. Chiar dacă eram într-o perioadă când peisajele nu sunt ca atunci când totul este verde, frumuseţea locului ne-a obligat să facem mici popasuri pentru poze.
Unul dintre popasuri l-am făcut aproape de o curbă, unde am dat de un panou care ne indica în dreapta un drum forestier spre linia ferată îngustă supranumită ”Calea ferată minieră ardeleană”. Construită iniţial pentru aducerea minereului de la minele din apropiere la furnalul din Govăjdia, s-a prelungit mai târziu pe distanţa a 16 km până la uzinele din Hunedoara. Cum linia a fost dezafectată şi s-a păstrat în stare bună un tunel de 800 de metri, am luat decizia să urcăm cei 700 metri (atât indica panoul) şi să-l vizităm.
Aproape de un fost canton CFR am fost întâmpinaţi de lătratul a patru câini, dar cum dădeau din coadă ne-am dat seama că nu sunt aşa periculoşi şi am continuat să căutăm calea ferată şi tunelul. Am luat-o spre Hunedoara prin pădure, pe un drum aproape paralel cu şoseaua, şi calea ferată... nicăieri. Abia când am văzut resturi de travese îngropate de pământ ne-am dat seama că de fapt suntem pa terasamentul căii ferate. Am parcurs aproximativ 1 km (Claudiu mai mult) şi nu am găsit tunelul.
Coborâm la şosea, mă înciudez şi zic: ” Claudiu, noi am urcat bucata asta de munte degeaba? ” Ne îmbarcăm în maşină şi spre mirarea echipajului, în loc să o ţin spre Govăjdia, întorc şi urc la locul cu pricina. Ajunşi la canton lăsăm maşina şi de data asta mergem pe jos cca 1000 de metri în sensul opus, spre Govăjdia, dar nici aşa nu am găsit tunelul şi ne-am lăsat păgubaşi. Am rămas cu amintirea unor peisaje frumoase de pe terasamentul căii ferate, acum un drum situat deasupra şoselei principale.
Ajungem în cătunul Tulea ce aparţine de Govăjdia şi oprim să facem poze. În stânga şoselei, cocoţată pe un deal, se află Biserica Romano-Catolică construită în 1802, iar în dreapta un conglomerat pietros numit Stâncile de la Tulea. Următoarea oprire o facem la stăvilarul acumulării hidrocentralei de la Căţănaş. Hidrocentrala se află la 2 km în aval şi este cea mai veche din Ardeal. Din lipsă de indicator (sau poate nu l-am observat) am trecut pe lângă ea fără să ştim.
Pe un platou în vestul localităţii şi la confluenţa dintre pârâul Nădrag şi pârâul Runc, se află Furnalul de la Govăjdia care a funcţionat aici până în 1924. Pe panou se poate citi că aici s-a produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris şi fontă pentru obţinerea oţelului la Reşiţa pentru acelaşi turn. Se pare că această ”legendă” este infirmată de unele surse şi nici la turnul Eiffel nu s-au găsit dovezi în acest sens. Deşi aflat într-o stare avansată de degradare, furnalul a fost declarat în anul 2000 monument de arhitectură industrială.
La ieşirea din Govăjdia se terminat asfaltul şi intrăm pe un drum mai puţin prietenos cu maşina şi cu noi. După ce trecem de fosta carieră de dolomită şi calcar Crăciuneasa, suntem întâmpinaţi de o pancartă mare cu ”Bine aţi venit în în comuna Lelese”şi de o şosea asfaltată. Nu ne-am putut bucurat prea tare de ea, pentru că după numai 2-3 sute de metri a apărut indicatorul spre Alun, satul de marmură, următorul nostru obiectiv turistic. :(
”Doar nu vrei să spui că ăsta este drumul şi ai de gând să-l urmezi? ”- zice cineva din echipaj.
”Păi ăsta este singurul”- răspund în timp ce mă încadrez cu roţile maşinii pe făgaşul făcut de alte maşini care s-au încumetat să parcurgă acest drum înaintea noastră.
Înaintăm în pădure, drumul nepietruit şi neîngrijit devine din ce în ce mai rău, apar gropi cu noroi şi cât este maşina mea de înaltă, tot mai atinge unele dâmburi de pământ. Verific traseul pe GPS, pare în regulă, dar drumul devine din ce în ce mai imposibil. Ajungem într-un luminiş şi dăm de un grup de muncitori forestieri. Abia aici puteam să întorc (parcursesem 5 km din cei 14-15 cât măsura tot traseul) şi aş fi făcut-o dacă unul din muncitori nu mi-ar fi spus, după ce s-a uitat la maşină, că pot ajunge în satul de marmură pe acest drum.
După ce mai parcurgem cca 500 de metri prin gropi şi noroi... dispare şoseaua. :( ”Nenea ăla şi-a bătut joc de mine ”-zic în gând şi simt că mă cuprinde teama. Urc la nimereală printre doi copaci... acolo era drumul. dar frunzele acoperise făgaşul. Mai înaintăm un pic, apoi ieşim într-o vale largă, pe un drum pietruit şi exclam victorios: ”Gata, aţi scăpat! ” Abia acum le-a revenit glasul şi însoţitorilor mei. Dacă pe parcursul traseului eu am scos câte un cuvânt, ei au fost muţi de-a binelea. :))
Înaintăm aproximativ 4 km pe acest drum, maşina ne cam zdruncină, dar acum este cu totul altceva. Oprim la o intersecţie, în dreptul unui panou de informare turistică, şi aici vedem drumul cel bun pe care trebuia să ajungem în Alun. Coborâm şi ce să vezi?! Pe jos era marmură... Nimerisem pe drumul de marmură care începe la ieşirea din pădure, traversează Valea Pestişuluişi urca până în sat.
Citim pe panou că drumul este unic în România, are 10 km şi a fost construit cu marmura exploatată din cariera din sat. Dealtfel, toate casele din sat şi biserica sunt construite din marmură. Ca urmare a închiderii carierei (care a livrat marmură şi pentru Casa Poporului), astăzi satul este aproape părăsit, locuiotorii lui au migrat la oraş. Biserica este foarte frumosă, dar fiind încuiată, am vizitat doar exteriorul şi anexele, toate construite din marmură.
Facem un tur prin sat, vizităm şi cariera de marmură, aflată la 150 de metri de biserică, apoi ne întoarcem la Cinciş prin Poieniţa Voinii, satul unde se află casa memorială a lui Drăgan Muntean şi un mic muzeu al pădurenilor.
La marginea satului pe Dealul Cornetu are loc la sfârşitul lunii august Festivalul Pădurenilor, „inventat” la începutul anilor '80 de regretatul înterpret. În satul Ruda am trecut pe lângă o biserică din piatră, apoi am ajuns la Observatorul Turistic Măstăcăneţ, un turn de lemn cu imagini panoramice asupra munţilor din jur. Din păcate şi acesta avea lacăt la intrare.
După o oprire scurtă la intrare în comuna Ghelari, pentru o vizită exterioară a Bisericii Reformate, a urmat vizita la obiectivul principal al excursiei noastre, Catedrala Sfinţii Apstoli Petru şi Pavel sau Catedrala Pădurenilor, o construcţie imensă, cu scări dim marmură la intrare, despre care au povestit mai multe alţi colegi de site.
Cam aşa a decurs scurta noastră plimbare în Ţinutul Pădurenilor. Chiar dacă a avut şi momente de suspans (sau poate de aceea), a fost frumos şi de ţinut minte.
Vacanţe cât mai frumoase!
Trimis de traian.leuca † in 01.04.16 16:36:29
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în HUNEDOARA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (traian.leuca †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Webmaster, rog înserarea acestei ilustraţii muzicale: https://www.youtube.com/watch?v=kFLuTWqRqRg
Doamne, ce frumoasă aventură! Pur şi simplu am sorbit reviewul. Acum că turiştii au s-o lase mai moale cu ţările din vest dar şi cu Grecia şi Turcia, mă aştept la reviewuri ca acesta din locuri din România mai puţin umblate.Să vedem ce ne propune şeful la anul dar eu aş opta, pentru cine vrea şi poate, la două excursii în ţinutul unde se află locaţia. Una cu obiectivele tradiţionale aşa cum am făcut la Cinciş şi alta- pentru neiniţiaţi tot cu traseu prestabilit-prin zonele mai puţin cunoscute ale regiunii.
@Michi: Multumesc doamna Michi! Si eu am rămas placut surprins de frumusețea defileului spre Govajdia si de platoul înalt aflat între Poienita Voinii si Ghelari. Pe tîmp senin de pe acest platou de pot admira muntii Parang, Retezat, Poiana Rusca si o parte din Apuseni. De acord cu propunerea!
@traian. leuca: Noi am ajuns până la Furnalul de la Govojdia. Frumos traseu dar trebuie să recunoașteți aventuros, chiar riscant pe alocuri.
Noi nu am fi reușit cu mașina noastră.
Felicitări.
@ANILU: Nici nu il recomand! Drumul turistic spre satul "inmarmurit" este cel prin Ghelari. Multumesc pentru vizita si felicitări!
@traian. leuca - văd că față de acu' patru ani, au reușit să pună o tablă lângă clădirea furnalului. E bine; în ritmul ăsta, mai are puțin și... cade.
Cât despre tuneluri, eu am găsit vreo două (în stare bună, dar inaccesibile, fiind închise). Se pot vedea în ultimele două poze din articolul meu de acum 4 ani.
@traian. leuca - Nene, parc-am urmarit un film de aventuri! Dar de tunelul ala nu zice nicaieri? Poate data viitoare lat gasi! Ca va stiu tenaci. Ca loti gasi au ba, peisajele-s frumoase!
@traian. leuca - Am citit cu interes relatarea ta pentru că voiam să aflu ce se mai poate vizita în zonă.
Despre Furnalul de la Govăjdia - monument de arhitectură industrială - citisem (inclusiv despre faima care s-a creat în jurul lui prin aportul pe care și l-ar fi adus la construirea marelui Turn Eiffel), dar nu știu de ce acest gen de obiective nu mă prea atrag. Poate pentru că în ultimii 10-20 de ani am văzut prea multe fabrici, uzine și întreprinderi românești ruinate?
Satul Alun, satul de marmură, cred că mi-ar fi plăcut, dar drumurile proaste…
@Dragos -
”E bine; în ritmul ăsta, mai are puțin și... cade.
Dacă nu se vor lua măsuri va cădea cu siguranţă.
Am aflat şi eu după excursie că pe traseul mocăniţei sunt 2 tuneluri. Pe panoul de lângă şosea se specifica că la 700 de metri există unul de 800 de metri (avea şi poză) şi se poate vizita.
@Zoazore -Pe panoul de care am amintit zicea că este, dar noi am mers dublul distanţei indicate şi nu l-am găsit.
Acum ştiu unde este (mi-a zis un nene care ne-a deschis poarta să vizităm furnalul). Dacă vreodată mă mai vor purta paşii prin zonă, direct la el mă duc.
Vă mulţumesc pentru vizită!
@iulianic -
” Satul Alun, satul de marmură, cred că mi-ar fi plăcut, dar drumurile proaste…
Drumul pe care am mers eu spre Alun este într-adevăr execrabil, dar prin Ghelari nu este chiar aşa de rău.
Mulţumesc pentru vizită!
@traian. leuca - Ați reuțit să vedeți câteva obiective ce le aveam și eu pe lista întocmită pentru vizitare în zonă cu ocazia Întâlnirii AmFostAcolo Cinciș 2016: furnalul din Govăjdia și „satul de marmură” Alun. Timpul, bată-l vina, nu a fost suficient.
Datorită centralei hidroelectrice de la Cățănaș (construită în 1897), alimentată din acumularea de apă stăvilită de barajul de pe valea Govăjdiei, localitatea Ghelari a fost prima comună electrificată din România (deși cu acest statut se mândrește și localitatea Topleț din jud. Caraș-Severin - unde exista hidrocentrală încă din anul 1893 sau localitatea Sadu de lângă Sibiu unde a fost construită prima hidrocentrală în anul 1896).
Zilele trecute s-a desfășurat acțiunea intitulată „Ziua Mocăniței” - eveniment de ecologizare și promovare a obiectivelor din zona Govăjdia (amănunte aici: avantulliber.ro/2016/03/3 ... -ziua-mocanitei).
Felicitări pentru incursiunea în Ținutul Pădurenilor.
@tata123 - Mulţumesc pentru vizită, apreciere şi completări!
Deşi citisem înainte de plecare la Cinciş despre hidrocentrala de la Căţănaş, nu i-am găsit decât stăvilarul de acumulare aflat în amonte, la aproximativ 2 km. Aşa cum am scris în review, am trecut pe lângă ea din neatenţie, furaţi de frumuseţile peisajelor din jur.
Salutară iniţiativa grupului de voluntari pentru "Ziua Mocăniţei". Eu am fost impresionat şi de faptul că la toate obiectivele întâlnite pe traseu erau montate acele panouri informative, care lipsesc în zone turistice mult mai cunoscute.
In august, o iau si eu la plimbare prin Tinutul Padurenilor, apoi revin in Tara Hategului si apoi trec in Banat. Un articol pe catre il voi avea cu mine.
Felicitari
Mutat în rubrica "O zi în Ghelari / Ţinutul Pădurenilor, HUNEDOARA" (nou-creată pe sait)
@ardeleanu :... iar eu mulţumesc pentru vizită!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2016 Unicat in Europa. Biserica de marmura din Alun. — scris în 29.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Catedrala Padurenilor – cea mai mare biserica din spatiul rural romanesc — scris în 28.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 “Natus ibim ubi ferrum nascitur” — scris în 27.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Tinutul Padurenilor – oameni, manifestari, obiective turistice — scris în 26.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 În Ținutul Pădurenilor, la Biserica Ghelari — scris în 29.03.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Ţinutul Pădurenilor - Comoara “ascunsă” a Hunedoarei — scris în 15.09.13 de padureanu din DEVA - RECOMANDĂ
- Mar.2012 Catedrala Pădurenilor [Ghelari] - o minune vizibilă de departe — scris în 21.03.12 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ