Catedrala Armenească din Dumbrăveni

TIPĂREȘTE

Am făcut ce-am făcut în decembrie 2022 de m-am lipit de-un grup de ghizi montani ce făceau o aplicație despre cetăți medievale. Am avut 2 zile pline cu vreo 7 biserici fortificate în program dar pe ultimele 2 n-am mai apucat să le vedem că nu mai rezista neuronu’. În autocar am avut filme cu cavaleri medievali de tot felul, toți ghizii montani sforăiau după munții de merinde medievale de la prânz iar la cazare era plin de topoare și spade. Noroc c-am avut înainte de prânz Catedrala de la Dumbrăveni astfel că am putut participa la prezentare cu mințile acasă.

Această aplicație medievală se repetă anual astfel că omul se știe cu toți administratorii de biserici fortificate transilvănene care vin să ne povestească chiar și de-i ferecat obiectivul pentru treburi.

La Dumbrăveni a venit și ne-a spus omul cu așa inimă că ne-a dus în lumea aia, cu sute de ani în urmă de mă așteptam să văd, la ieșire, lumea de atunci. Treaba e că nu s-a putut pentru că armenii au plecat.

Catedrala de la Dumbrăveni are o evoluție oarecum diferită față de majoritatea bisericilor fortificate transilvănene deoarece nu a dobândit fortificare însă are o istorie aparte. Edificiul a aparținut armenilor ce s-au așezat în locație. Armenii sunt un neam aparte: foarte buni negustori, prin activitățile lor prosperau repede. Făceau negoț pe drumul mătăsii, aduceau mărfuri din Asia prin portul Galați și treceau spre Europa, prin Transilvania de astăzi. Călătoria dura luni de zile. Astfel, ei luau viței din Asia și îi aduceau în Europa. Pe parcursul drumului, vitele creșteau și erau vândute la curtea regelui, în Austro-Ungaria, ei devenind principalul furnizor de proteină de la curte. Datorită kilogramelor acumulate pe parcursul drumului, afacerea devenise extrem de profitabilă. Curtea acumulase o mare datorie către cărăușii armeni și zicea că n-are cu ce plăti. Astfel, a negociat să plătească cu un tablou original, valoros de Rubens. Inițial, armenii au primit o copie dar și-au dat seama și au revenit la curte pentru a primi bunul negociat. Într-un final, au primit. Acest tablou a stat, pentru o vreme, în Catedrala Armenească de la Dumbrăveni, în vremurile sale de glorie. Apoi a venit naționalizarea și tabloul a ajuns la stat. La vremea retrocedărilor, armenii și-au cerut tabloul. L-au primit dar comunitatea deja vânduse proprietățile de la Dumbrăveni și se relocase prin locuri mai prielnice: cate prin Americi, care pe unde. Cei care administrează astăzi moștenirea armenilor în Transilvania au scăpătat: au rămas puțini și fără resurse. Tabloul de Rubens de află, astăzi, în Catedrala Armenească de la Gherla dar comunitatea lor nu știe ce li s-a retrocedat și are dubii, neavând garanția că este originalul. O expertiză este scumpă și ei nu își permit. Legenda s-a păstrat în memoria comunității. Puțunii rămași ce administrează Catedrala Armenească de la Dumbrăveni mai păstrează ecouri ale vremurilor de glorie. Edificiul masiv are nevoie de renovare. Unul din cele două turnuri de deasupra intrării principale și-a pierdut vârful și încă nu a putut fi refăcut. Interiorul, însă, tot mai păstrează comori neprețuite.

În centrul Podișului Transilvan, în vremuri medievale, supremația se concura între Cetatea Sighișoarei și Cetatea Mediașului. În mod uimitor, Catedrala Armenească de la Dumbrăveni este mai mare decât oricare din Mediaș sau Sighișoara. Pentru a fi recunoscut ca un târg medieval important, li s-a cerut să construiască un tribunal. Astfel, tribunalul ce s-a construit la Dumbrăveni poate cuprinde în interiorul său atât tribunalul din Mediaș cât și cel din Sighișoara, spre mândria micului burg.

Anii au trecut și vremurile n-au fost prea prielnice pentru comunitatea armenească din Transilvania. Bogățiile lor stârneau invidii. Vremurile de glorie au apus și mica localitate a căzut în desuetudine. Deși, astăzi, întreaga Transilvanie este în reconstrucție, la Dumbrăveni, lucrurile se mișcă încet. În decembrie 2022, când am fost noi, micul parc din fața catedralei era o mare tranșee și câteva utilaje zăceau într-un colț, fără rost. Străzile desfundate inspirau deprimare. Clădirile din proximitatea catedralei care au aparținut, și acestea, armenilor, zac astăzi în ruină. Dar cei care cunosc fluxurile istoriei știu că alte vremuri vor veni. Lunga istorie a Transilvaniei spune multe. În vremuri demult uitate, a existat o coaliție între negustorii armeni și cavalerii templieri. Când a început prigoana acestora din urmă, ei au fost angajați de către neguțători pentru a le asigura paza în lungile lor drumuri de negoț. Astfel, urme ale acestor cooperări se văd și astăzi. Catedrala de la Dumbrăveni este plină de simboluri templiere, pentru cine are ochi să vadă. Pentru cei (puțini) din comunitate, lucrurile astea sunt cunoscute dar nu neapărat și dezvăluile. Unii cred că trecutul e apus. Alții știu că nu este așa. Catedrala Armenească de la Dumbrăveni a traversat cu stoicism și vremurile de prigoană, comuniste. Dar, înainte de asta, simțind primejdia, au luat măsuri. Puțini știu că sub catedrală este o bibliotecă imensă peste care s-a turnat un strat gros de beton. Vaticanul știe despre asta. Când va veni vremea să putem înțelege imensul tezaur de informație de sub Catedrala de la Dumbrăveni, aceasta își va dezvălui misterele sale.

---

VIZUALIZĂRI: 141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI