4. Cabo da Roca & Muchaxos

TIPĂREȘTE

Am parasit Sintra cu sentimentul ca trebuie sa revenim neaparat.

Drumul spre Cabo da Roca este unul destul de fad in ciuda peisajului colinar. Soaseaua de rang inferior este impecabila si strabate zone pline de o vegetatie relativ cunoscuta in mare parte dar predomina un fel de stuf foarte inalt, stejari uriasi, ciudati, pini, lauri, citrici, palmieri si camelii – zona este incadrata in Parcul National Sintra-Cascais. Localitatile strabatute sunt micute, simple cu case albe, neimpresionante, specifice zonelor rurale, fara mari pretentii. Nu exista “luciul” din tarile europene bogate, dar totul este curat chiar daca nu foarte ordonat! Si peste tot, obsesiv, trotuarele sunt pietruite stil mozaic. Intalnim cateva echipe de muncitori de la drumuri care tund vegetatia sau fac lucrari de reparatii. Asa se explica aspectul zonei. Oameni gospodari, portughezii!

Iesim de pe soseaua principala, la dreapta si strabatem Azoia, o mica localitate, coborand serpuind spre tarm. Ocolim un deal si deodata se deschide o priveliste super! Parca pentru a ne multumi pe deplin, cerul se elibereaza si-un soare puternic mareste placerea ochiului! Undeva, departe, se vede

un palc de cladiri albe cu acoperisuri rosii si un mot, deasemenea rosu (farul) pe fundalul albastru al Oceanului Atlantic. Drumul isi continua serpuirea pe coama dealului, printre covoare de flori nemaivazute de catre noi, covor intrerupt de cateva palcuri de arbusti pitici. Cateva mazgaleli de nori intrerup azuriul. Nu ma pricep da' cred ca un pictor s-ar entuziasma in momentul asta. Hop si noi cu pozele!

Parcam intr-o parcare amenajata, gratuita. Acum este relativ goala dar ma-ntreb cum este in sezon? Doua autocare isi revarsa locatarii... Ne amestecam printre turistii lumii – chinezi, americani si nelipsitii francezi – si urmam “procesiunea” catre monumentul ce marcheaza “cel mai vestic punct al Euroasiei! ” de parca nu era suficient “al Europei”! Strabatem cateva sute de metri inconjurati de acele flori pomenite. Lasam in urma grupul de cladiri ce inconjoara Farul. Ca o vedeta, constienta de frumusetea proprie, Farul se rasfata profilat pe cer, dar sprijinindu-se pe verdele picurat cu alb si galben al florile deja pomenite... Este un peisaj coplesitor. Dar adevarata explozie de bucurie a simturilor se declanseaza cand ajungem pe buza promontoriului! Abruptul rupe continentul a-l arunca-n spuma Oceanului. Aici cred c-au vazut misticii din intunecatul Ev Mediu una dintre cele trei balene pe care se sprijinea Pamantul!

Am avut un noroc incredibil, daca e sa ma gandesc la cele citite despre loc, de o vreme impecabila! Soare, cca 22ºC, vant aproape zero! Caciulile si puloverele au ramas, ignorate, in rucsac... Ca urmare, am petrecut un timp indelungat privind cu nesat de jur imprejur, plimbandu-ne pe potecile animate de pe marginea promontoriului. Balustrade de lemn protejeaza buza haului de eschibitionistii inutilului. Nu sunt bariere in sine ci au doar rol de protectie. Nimeni nu a ignorat pericolul.

Inaltimea este apreciabila: 120-150m sporind senzatia de zbor avantat. Valurile ce se sparg, continuu de stancile prabusite in ocean, creaza un spectacol complet. Cerul, pasarile, florile, linistea si aerul placut elimina ultimele firimituri ale stress-ului cotidian.

Aparatele foto si telefoanele clipocesc neintrerupt. Cred ca numai eu am facut 100 de poze. Chiar daca stii bine ca ai mai facut poza cu cadrul respectiv, mai faci una...

Farul, un batranel fandosit, a aparut in 1772 si a fost primul in bransa, in Portugalia. Este amplasat, cica, la 165m deasupra nivelului Oceanului. Frumoasa Sintra, dar nici Cabo da Roca nu trebuie ratat.

Voi mai adauga atat: se poate ajunge aici si cu autobuzul din Cascais sau din Sintra. Circula cam din ora-n ora. La centrul de Informatii poti obtine o diploma care sa-ti ateste aventura. La WC este o coada ingrozitoare si se mai si plateste! :-)) )

Cu sufletul multumit, ne-am regrupat la masina si am luat directia Cascais. Sufletul, deci era multumit insa “fizicul” avea nivelul energetic la limita rosie. Bip-bip: foame mare!

Am urmat “judeteana” N247 care coboara spre sud dar la un moment dat coteste spre coasta coborand de data aceasta, la nivelul plajelor. Hm, da' ce plaje!

Un loc incredibil de frumos ne apare in fata ochilor. Defilam pe langa o plaja larga si lunga de care suntem despartiti de cateva mici dune de nisip impodobite de caciulite de iarba. Cateva umbrelute indica o plaja amenajata intr-o oarecare masura. Spre nord, promontoriile semete sunt, in continuare, foarte vizibile. Locul a atras investitorii astfel ca au aparut cateva restaurante si doua hoteluri meseriase: Estalagem Muchaxo si Fortaleza do Guincho. Noi am intrat intr-un restaurant – Muchaxo - cu mai multe saloane, atractia celui mai mare dintre ele fiind ferestrele uriase care te lasa sa vezi intregul peisaj. Restaurantul este amplasat intr-o zona stancoasa la o inaltime oarecare, si ai posibilitatea sa vezi atat plaja din vecinatate cat si spectacolul in direct oferit de spargerea valurilor de tarm. Ca spectacolul sa fie complet, o minte luminata a amplasat o piscina in imediata apropiere, folosind mediul stancos cu multa imaginatie. Efectul asupra ochiului este garantat.

Ne-am dedat la bunatati (nu va mai stimulez glandele salivare cu amanunte!) care, parca si-au sporit savoarea datorita ambientului...

Recomand acest loc pentru un sejur care sa destinda nervii, sa inspire deopotriva poetii si pictorii sau chiar si scriitorii de ocazie. Sau ca locatie pentru cateva zile romantice, rupti de lume... Daca hotelurile sunt costisitoare (cam sunt...) puteti apela la Campingul Orbitur Guincho aflat in apropiere unde exista bungalow-uri excelente dar nici acestea nu pot fi numite “ieftinituri”.

Plaja alaturata – Guincho Beach- ofera un nisip impecabil, umbrelute si doua scoli de surf (pentru ca zona este vantoasa din cate am auzit) Exista si un magazin de profil, daca ai venit fara placa...

Ceva mai la sud, langa hotelul Fortaleza do Guincho, mai este o plaja generoasa – Praia da Cresmina - inconjurata de cateva restaurante cu mancaruri specific portugheze. In rest, zona imediata este aproape pustie!

De incercat!

---

VIZUALIZĂRI: 1593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI