'Călătorie în timp' cu nava muzeu SS Great Britain

TIPĂREȘTE

În oraşul port Bristol sunt foarte multe atracţii turistice ce trezeşte interes. Am vizitat o mare parte din ele şi mi-au plăcut în totalitate. Totuşi, un obiectiv turistic m-a acaparat cu totul:nava muzeu SS Great Britain construită în 1843 de inginerul Isambard Kingdom Brunel, acelaşi care a construit şi podul suspendat Clifton ( vezi impresii)

Rareori mi s-a întâmplat să vizitez un muzeu câteva ore şi să-mi pară rău că am trecut peste unele amănunte, că nu am citit toate explicaţiile de pe panouri. Am vizitat acest obiectiv împreună cu ginere, fiică şi nepoţi şi chiar dacă nu a fost deloc ieftin (15 lire adulţi, 12 lire seniori, 9 lire copii peste cinci ani), la finalul turului am fost entuziazmaţi de ce am văzut.

Scurt istoric

Aşa cum am arătat şi mai sus, nava SS Great Britain (Brunel Great Britain) a fost construită de inginerul Isambard Brunel în 1843 cu sprijin financiar din partea marinei regale. Nava, de aproximativ 100 de metre lungime, cu o greutate de 3400 de tone şi cu două motoare capabile să dezvolte 1000 de cai putere, era considerată la acea vreme cea mai mare din lume.

Era construită din fier şi fontă, fund dublu pentru rezistenţă superioară, patru punţi şi putea găzdui un echipaj de 120 de marinari, 360 de pasageri şi 1200 de tone de marfă. Mai târziu nava s-a modernizat, s-au mărit numărul de cabine astfel că nava putea găzdui 750 de pasageri.

Prima lansare la apă a avut loc în anul 1845 şi a parcurs distanţa Liverpool, New York în 14 zile şi 21 de ore, un timp sub recordul mondial, stabilit de alte nave, dar impresionant având în vederea mărimea şi greutatea pe care le avea SS Great Britain.

La următoarele curse spre New York nava a avut unele probleme tehnice care s-au rezolvat cu multe sacrificii economice. O bună perioadă de timp nava a fost angajată să transporte imigranţi în Australia ca urmare a descoperirii câmpurilor de aur, astfel că în 1852 nava a ajuns pentru prima oară la Melbourne. După încă zece ani o echipă de cricket din Anglia participă la turul Australiei.

Următorii ani face multe curse de linie şi îşi câştigă reputaţia de cea mai fiabilă navă de pasageri. În timpul Primului Război Mondial o găsim retrasă în insulele Falkland, unde se scufundă în 1937 după 98 de ani de existentă. Este scoasă din apă în 1970, este restaurată şi adusă în micul port din Bristol, pe un canal al râului Avon. Din 2005 este inaugurată ca muzeu şi primeşte anual între 150.000 şi 200.000 de vizitatori.

Vizita

Vizita la nava muzeu SS Great Britain începe de la micul debarcader aflat lângă catedrala din Bristol (centrul oraşului), de unde cu numai 3 lire, dus întors, poţi lua o ambarcaţiune până în staţia Brunel SS Great Britain, locul unde este ancorată nava. Se poate merge şi pe jos, prin partea stângă a canalului, dar o plimbare în plus cu vaporaşul pe canal nu strică.

Chiar în staţie, lângă un restaurant, se află casa de bilete, în interiorul unui mic magazin cu suveniruri specifice marinăreşti. Intrarea la muzeu se poate plăti cu cardul sau cash la preţurile pe care le-am arătat mai sus. Mai sunt şi preţuri de familie, doi adulţi şi doi sau trei copii şi preţuri de grup. Program zilnic de la 10:00 la 17:00.

Intrarea în perimetrul docului, unde este ancorată nava, se face direct de la casa de bilete. În stânga navei sunt expuse catarge imense, parâme, ancore, butoaie, imitaţii cu lăzi pline de alimente şi alte artcole istorice vechi cu specific marinăresc.

Nava este ancorată pe un canal şi poate fi vizitată atât pe deasupra cât şi pe dedesupt. Deasupra liniei de plutire se află un pod de sticlă, plin cu apă ce vine din canal, iar dedesupt este gol. Acest “gol” este primul punct de atracţie al navei. Se coboară pe nişte scări, iar pentru personae cu dizabilităţi (cazul nepotului meu) există un lift. Şi o ciudăţenie a acestui lift: acesta funcţionează doar dacă ţii apăsat butonul de comandă pentru “jos” sau “sus”.

Partea inferioară a navei impresionează prin mărimea unor componentei; ancora de sute de kilograme, elicea cu anvergura de patru metri sau cârma cât un ecran de proiecţie. Pentru a menţine nava în mediu cât mai uscat o instalaţie de dezumidificare trimite aer printr-o ramificaţie de conducte aflate sub carena navei.

Accesul pe puntea superioară a navei se face automat prin Muzeul Dockyard , care ilustrează istoria navei SS Great Britain, dar şi istoria construcţiilor navale britanice. Dispus pe două etaje muzeul conţine motoare de nave, instrumente de navigaţie, nave miniaturi, desene, panouri explicative şi chiar un ecran unde sunt proiectate filme cu istoria navigaţiei. În ultima încăpere de la etaj poţi îmbrăca articole vestimentare de epocă (aşa cum am făcut noi) şi ies nişte poze fain de haioase.

Puntea superioară se vizitează destul de repede de la pupa la proră, Cine vrea andrenalină mai pune 15 lire şi poate urca pe cel mai înalt catarg al navei. Nu a fost cazul nostru, dar nici pe alţii nu i-am văzut să se înfigă. Oare ce i-o fi descurajat, preţul sau înâlţimea? :)

Ne pregăteam să părăsim puntea vaporului, când am observat o mica uşă pe care scria ceva cu “First Class…. ” Am deschis-o cu prudenţă şi surpriză! O scară frumoasă din lemn sculptat ducea spre o altă punte a navei. Ce mare greşeală era să comitem, :( pentru că la capătul scărilor din lemn se afla un salon luxos şi foarte mare, iar în jurul lui alte încăperi. Era salonul de bal al navei şi locul de socializare al pasagerilor în lungile călătorii pe ocean.

Am început cercetarea şi dintr-o dată m-am trezit în altă epocă istorică. Cu fiecare colţişor vizitat creştea interesul şi uluiala, în minte aveam numai filme cu piraţi şi domniţe de palat. Am uitat şi de nepoţi şi de ceilalţi membri de familie. La un moment dat chiar ne-am rătăcit unii de alţii prin zecile de încăperi ale navei.

Salonul de bal se întinde de la sala maşinilor, care este în centrul navei, şi până la pupa. Pe fiecare parte a salonului sunt coridoare care duc la cabinele individuale pentru pasageri, Între cabine sunt intercalate încăperi pentru baie, dispensar, măcelărie, frizerie, brutărie, iar aproape de sala maşinilor sunt două încăperi luxoase private pentru doamne.

În încăperile unde existau servicii sunt statuete, în mărime naturală, cu meseraşi în timp ce-şi exercită atribuţiile. Totul este imitat perfect, inclusiv sunetele şi mirosurile. De exemplu, într-o cabină individuală se afla o femeie cu un nou născut, iar din tavan se aude ţipăt de copil şi sunetul de liniştire:” şşi, şşi, şşi”.

La un moment dat am nimerit pe un coridor unde erau mai multe wc-uri cu uşile deschise. Unul avea uşa închisă şi când am vrut să o deschid m-am şi speriat: din interior mi s-a transmis, în limba engleză, o înjurătură pentru faptul că nu am ciocănit la uşă.

Pe următoarea punte de jos se află un alt salon foarte frumos, folosit ca sală de şedinţe sau sală de mese, capabil să găzduiască până la 360 de persoane. Pe fiecare parte a salonului sânt coridoare cu cabine (cuşete) individuale pentru pasageri. În capătul din faţă al salonului se află bucătăria, magazia de alimente şi brutăria. Totul este imitat în bucătărie (inclusive zgomotul) de la furculiţă şi pâna la … şobolanii care fug printre lăzile de alimente.

Tot aici se află şi cel mai frumos salon al navei, cu multe coloane aurite şi stâlpi paralelipipedici decorati cu flori şi păsări. Arcadele uşilor sunt aurite, iar oglinzile din jurul pereţilor creează iluzia spatiului în plus. La nivelul de jos al navei se află grajdurile cu imitaţii de animale şi miros de fân şi bâlegar.

Ar fi multe de povestit despre această navă muzeu, dar nu doresc să-mi plictisesc cititorii cu un review prea lung. Dacă vreodată ajungeţi în apropiere de Bristol, nu rataţi acest obiectiv turistic!

Vacanţe placute!

---

VIZUALIZĂRI: 2404 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI