O călătorie înapoi în sec. XVIII - The Georgian House

TIPĂREȘTE

Va invit la o calatorie in timp, in Bristol, sa descoperiti o casa devenita muzeu, o locuinta asa cum arata ea in jurul anilor 1790. Casa a fost construita pentru John Pinney intre anii 1788 si 1791, un bogat negustor de zahar si proprietar de sclavi. Casa, bine pastrata, are 11 camere dispuse pe 4 etaje si dezvaluie atat viata de atunci a servitorilor care pregateau masa jos, la etajele inferioare, cat si viata mai eleganta din camerele formale de la etajele superioare.

Mai intai, va puteti aventura la subsol, pentru a va face o idee despre viata «de sub trepte», asa cum este numita. In partea inferioara a casei, se afla bucataria, spalatoria si camerele menajerelor. Aici se poate zari si scara ascunsa care permitea servitorilor sa ajunga la etajele superioare fara sa fie vazuti. De asemenea, exista si un mic lift, folosit pentru a transporta diverse lucruri de-a lungul celor patru etaje ale locuintei. Unele dulapuri si obiecte de mobilier de aici sunt originale, singurul lucru la care s-a intervenit este vopseaua, dorind sa se pastreze nuantele specifice anilor 1790. Pe langa toate ustensilele care erau folosite in bucatarie, toata vesela si aparatele folosite pentru gatit, se afla si o multime de clopotei, folositi de familie pentru a chema servitorii. Tot aici se afla si camera menajerei casei, unde se notau comenzi pentru produse necesare pregatirii mesei si se bea ceai (realizat din frunzele de ceai ramase in urma folosirii de catre de sefa ei. Un adevarat privilegiu am putea spune, deoarece ceilalti servitori nu se puteau bucura de ele!). Un ultim lucru de mentionat din acest loc ar fi piscina cu apa rece, folosita de stapanul casei.

Lasand in urma subsolul, ajungem deasupra treptelor, la etajele superioare, unde descoperim sala de mese. Masa este aranjata ca pentru un dineu extravagant, menit sa reflecte atractia epocii georgiene pentru distractie. La fel ca la subsol, si aici dam peste clopotele menite sa convoace personalul de serviciu. Continuam plimbarea prin camera de studiu, o incapere mobilata simplu, insa menita sa impresioneze. Biblioteca din aceasta incapere contine colectia de carti ale lui Pinney. Intrand in camera de zi, ni-l putem imagina pe stapanul casei distrandu-se cu o multime de invitati de marca din acea vreme. Doamnele aveau o camera speciala, numai a lor, unde se puteau retrage sa discute sau sa coasa, in timp ce barbatii discutau politica sau afaceri intr-un loc separat.

Pragul dormitorului este un alt loc din aceasta casa care asteapta sa fie calcat de vizitatori. Pe patul cu baldachin se afla un asternut vechi de 140 de ani, de aceea exista un semn explicit pentru a nu fi atins, orice atingere declansand o alarma. Mobilierul din aceasta camera a fost ales dupa principiile generale specifice secolului XVIII, in scrisorile lui Pinney neexistand detalii legate de mobilier. Camera este foarte bine luminata si este completata perfect si de picturile de pe pereti. Imaginati-va pentru o clipa ca de la fereastra acestei incaperi, John Pinney putea zari navele de pe rau, care aduceau bunatatile plantatiei lui in Bristol.

Tot aici, in aceasta casa, exista un ecran pe care se pot urmari imagini si informatii legate de implicarea lui John Pinney in comertul cu zahar, dar si informatii legate de viata unui sclav african pe nume Pero, care a trait in aceasta casa. Pero Jones a fost cumparat la varsta de 12 ani de catre Pinney, pentru a munci pe plantatia din Nevis (insula din Marea Caraibilor). In 1784 a insotit familia cand s-a mutat din Nevis in Bristol, iar Pero a devenit servitorul personal al lui John Pinney, servindu-l timp de 32 de ani. In amintirea sclavului pe nume Pero, care a trait si a murit in acest oras, a fost numit podul pietonal (Pero’s Bridge) de peste portul plutitor din Bristol. Podul a fost construit de Eilis O’Connell si a fost deschis in 1999. Partea centrala a podului este mobila si poate fi ridicata pentru a permite trecerea navelor de-a lungul portului. Pero’s Bridge are doua sculpturi usor de recunoscut, in forma de corn, ce actioneaza precum niste contragreutati pentru sectiunea ridicatoare. De fiecare data cand am trecut pe acest pod, am asociat cele doua sculpturi cu doua trompete, oferind podului o tenta muzicala. E interesant cum afli detalii pe care nu le stiai inainte si totusi mintea isi creeaza singura o poveste, chiar daca nu este reala.

Mai multe informatii legate de viata negustorului de zahar si sclavi se pot citi aici, in interiorul casei din Bristol. Am aflat ca John Pinney a cumparat 66 de scalvi intre anii 1765 si 1769. Majoritatea erau copii, cumparati direct din Africa. Atitudinea lui Pinney legata de comertul cu oameni ne arata cum isi justificau actiunile acesti detinatori de vieti umane, iar acest lucru reiese dintr-o scrisoare datata 2 martie 1765 in care Pinney scria: De cand am ajuns am cumparat 9 sclavi negri la St Kitts si va marturisesc ca am fost socat la prima aparitie a carnii de om, expusa la vanzare. Dar cu siguranta Dumnezeu i-a randuit pentru uzul si beneficiul nostru; altfel vointa sa divina s-ar fi manifestat printr-un semn anume. Pe langa cuvintele din scrisoare putem zari si portretul sotiei lui Pinney, Jane Weekes, fiica unui om de pe plantatia lui Pinney.

Toate aceste lucruri legate de John Pinney si epoca georgiana, cat si detaliile despre sclavi si plantatiile de zahar din Nevis, le puteti descoperi daca vizitati The Georgian House. Tot aici puteti face un pas in trecut si va puteti imagina viata cu cateva sute de ani in urma, din aceasta parte a orasului Bristol.

Daca v-am convins sa ii faceti o vizita, atentie la programul de vizitare, fiindca pana pe 3 aprilie este inchis. Primavara aceasta, intre 4 aprilie si 30 iunie, gasiti deschis in zilele de miercuri, joi, sambata si duminica intre 10:30 si 16:00. Pentru un program actualizat, in functie de perioada anului in care doriti sa vizitati acest loc, puteti consulta website-ul lor.

Muzeul se afla la aproximativ 10 minute de mers pe jos de centrul orasului si la 25 de minute de gara Bristol Temple Meads, pe strada Great George. Peste drum de muzeu se afla St George’s Church. Pentru indicatii privind alte mijloace de transport, va recomand acest link, unde se gaseste si o harta a zonei respective.

Adaugand faptul ca intrarea este libera, aceasta atractie turistica se poate tranforma intr-o vizita educativa si captivanta pentru intreaga familie!

---

VIZUALIZĂRI: 1640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI