Circuit în Benelux (VI) Anvers (Antwerpen)

TIPĂREȘTE

Din Gent ne-am întors să dormim ultima noapte la Bruxelles şi dimineaţa următoare am plecat pentru jumătate de zi la Anvers, Antwerpen (55 km), urmând ca mai apoi să intrăm în Olanda pentru a vizita Rotterdamul şi alte oraşe. Înainte de a vizita Antwerpen m-am documentat cât de cât, dar frumuseţea Catedralei (pe care am vizitat-o şi în interior), a Pieţii Centrale, a Primăriei şi a casei lui Rubens aveam să le văd la faţa locului.

Câteva cuvinte despre Antwerpen (Anvers)

Este un oraş care în 2017 avea 520000 locuitori fiind al doilea ca mărime din Belgia. Este aşezat pe malul drept al râului Schelde aproape de vărsarea în Marea Nordului printr-un estuar. Canalul Albert de 130 km îl leagă de Liege. A existat din perioada romană de care îl leagă o legendă pe care o voi povesti mai jos. În Evul Mediu a făcut parte din Liga Hanseatică din care mai făceau parte 80 de oraşe bogate din vestul Europei. Şlefuirea diamantelor al cărui monopol îl deţinea l-a propulsat şi mai mult. Sub Carol Quintul ajunsese la o populaţie de 100000 locuitori şi avea reprezentanţe comerciale în toată Europa. A fost perioada în care s-au construit marile edificii care ne încântă azi: Catedrala, Primăria, Casele ghildelor. În ultimele secole a fost obiect de dispute religioase şi tentative de cucerire din partea francezilor şi englezilor. În 1944-45, portul (al doilea din Europa după Rotterdam) a fost bombardat cu rachete V1 şi V2. Frumuseţea şi prosperitatea lui este condensată în următorul proverb flamand˝Antwerpen îi datorează lui Dumnezeu fluviűl Schelde şi lui Schelde toate celelalte˝

În piaţa Handschoenmarkt (a mănuşilor) se înalţă, cea mai mare şi impunătoare catedrală din Belgia cu dimensiuni absolut inpresionante 117m lungime şi 65m lăţime. A fost ridicată pe locul unei biserici romane din sec. X. Deşi construcţia ei în stil gotic brabantin a început în 1352 şi a durat până în 1584, ea se consideră neterminată din cauză că unul din cele trei turnuri nici astăzi nu este finisat. Turnul din nord are o înălţime de 123m, fiind cel mai înalt din întreaga Belgie. Un poet valon l-a descris astfel:˝drept ca un strigăt, frumos ca un catarg şi luminos ca o lumânare˝ Turnul de sud înalt de 65 m urma să fie simetric cu cel de nord dar nu a fost terminat întrucât Carol Quintul dorea să realizeze o catedrala de trei ori mai mare decât cea actuală care ocupă 1ha de teren. Proiectul nu s-a realizat din cauza unui incendiu puternic în 1553. În 2010 s-a ţinut un concurs pentru finisarea acestui turn. Un al treilea turn de mai mici dimensiuni este amplasat deasupra transeptului. Are trei etaje cu ferestre şi a fost construit cu scopul de a lumina spaţiile întunecate ale vastei catedrale. Clopotnița catedralei este inclusă în capitolul Clopotnițe din Belgia și Franța în lista cu LocuridinPatrimoniulMondialUNESCO. Catedrala în interior la început avea cinci nave dar s-a extins la şapte. A fost ridicată la rang de catedrală în 1559 când s-a înfiinţat Dioceza din Anvers. A avut o istorie zbuciumată trecând prin devastările iconoclaştilor şi rechiziţii ale revoluţionarilor francezi în 1794 cu care ocazie multe icoane au fost transportate la Paris. De la început eşti impresionat de uşile sculptate de lemn. În interiorul catedralei este o pădure de coloane, nu mai puţin de 125. Sunt expuse câteva tablouri simbol ale marelui pictor flamand Rubens: Ridicarea Sfintei Cruci, un triptic lucrat în ulei pe lemn cu dimensiuni de 4.50x 1.50 m;imensul tablou Adormirea Maicii Domnului, ulei pe pânză, lucrat chiar în catedrală de 4.90m x3.25;Coborârea de pe Cruce un panou imens de 4.2m x 3.11, tot un triptic cu două părţi laterale şi alte tablouri rubensiene de mai mici dimensiuni. Pe amvon Van der Voort a figurat cele patru continente în reprezentări feminine. În catedrală mai sunt picturi valoroase de artişti mai puţin cunoscuţi de noi dar şi un Sf. Francisc de Murillo. Sunt expuse şi multe sculpturi dintre care e de reţinut Madona cu Pruncul în marmură de Carrara, apoi superbele vitralii, un tabernacul (dulăpior în care se ţine sfânta cuminecătură) de lemn şi alamă aurită şi alte obiecte de cult de valoare. Fără a avea pretenţia de a fi o iniţiată în materie, cu sufletul şi ochii subscriu că este cea mai impresionantă catedrală din câte am văzut în această excursie.

Grote Markt sau Piaţa Centrală reprezintă de fapt Centrul Istoric al oraşului. Este un careu imens încojurat de somptuoasele clădiri ale ghildelor din care pe departe se desprinde Stadhaus (Primăria). Clădirile ghildelor sunt construite în manieră italiană adaptate specificului flamand şi prin dimensiunile lor afişează opulenţa acestor bresle. Cele mai multe sunt datorate arhitectului şi sculptorului Cornelis Floris de Vriendt, născut în Amtwerpen. Clădirile construite de el au nişe cu statuia Fecioarei care decorează în oraş mai mult de 300 case. În faţa opusă primăriei, în mijlocul pieţii este fântâna lui Brabo, în care apa ţâşneste strcurându-se printr-un morman de pietre. Peste acestea se lansează spre cer silueta zveltă statuia eroului mitic Silvius Brabo.

Primăria (Stadhaus) este cea mai impunătoare clădire din Grote Markt. A fost construită în 1561 după planurile aceluiaş arhitect Cornelius Floris de Vriendt în stil gotic cu influenţe italiene. În sec XV a fost devastată de un incendiu. A fost restaurată târziu în sec XIX de arhitectul Pierre Bruno Bourla, care i-a redat aspectul iniţial. Primăria domină piaţa atât prin mărimea ei cât şi prin decoraţiunile exterioare cu cele trei blazoane aurite. Sus, partea centrală a primăriei este împodobită cu două statui ale unor femei: Justiţia şi Prudenţa. Pe turnul primăriei este statuia Fecioarei Maria înconjurată de armele Ducatului de Brabant şi blazonul regelui Spaniei Filip al II-lea. Pe clădirea primăriei sunt ancorate steagurile tuturor ţărilor din UE.

Statuia lui Silvius Brabo se află în faţa primăriei în mijlocul pieţii şi are la bază o legendă. Cu 2000 de ani în urmă un uriaş numit Druon Antigoon percepea o taxă celor care voiau să traverseze râul Scheldt. Dacă aceştia refuzau, le tăia mâna şi o aruncau în apele râului. Un legionar roman Silvius Brabo s-a luptat cu uriaşul, l-a ucis şi i-a aruncat mâna în apele râului. Se spune că etimologia oraşului Antwerpen vine de la ant care înseamnă mână şi werpen a arunca, respectiv mână aruncată. Deasemeni numele dinastiei ducilor de Brabant îşi are rădăcina în numele legionarului roman Brabo. Statuia a fost executată de sculptorul Jef Lambeaux în 1887 şi îl înfăţişează pe Silvius Brabo în momentul în care aruncă mâna gigantului în apă.

Statuia lui David Teniers II este un omagiu adus unui pictor flamand din sec. XVI, care după Rubens şi Van Dyck a fost următorul maestru care a influenţat şcoala de tineri artişti. El a înfiinţat în 1663 Academia de Pictură din Antwerpen. La căsătoria lui cu Anna Breughel, fiica iluastrului pictor, Rubens i-a fost cavaler de onoare. Fiind contemporani cei doi pictori au ridicat împreună pictura la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. Statuia este amplasată pe bd. Meir, artera modernă, comercială, cea mai cunoscută din Antwerpen.

Cartierul diamantelor este în apropierea gării şi este format din străduţe în care ˝puchinoase˝şi îngrămădite sunt prăvalii în care se comercializează diamante. Prăvăliile sunt ţinute de evrei de modă veche care prin îmbrăcămintea modestă nu-şi afişează bogăţia. Oraşul a devenit centrul mondial al diamantelor. Prin prăvăliile şi atelierele din Antwerpen trec opt din zece diamante neşlefuite şi unul din două diamante şlefuite. În 2007, cifra de afaceri cu diamante în Antwerpen a fost de 42.3 mld. dolari. La cererea noastră de a mai sta pentru a intra în prăvălii, ghidul ne-a refuzat spunându-ne că vom merge la Amsterdam la o fabrică de diamante de unde probabil îşi lua un comision

Statuia lui Rubens de bronz, de factură clasică, ridicată pe un soclu înalt a fost sculptată de J. G. Buckens în 1840-1843. Se află în Groenplaats în apropierea Catedralei. Reprezintă recunoştinţa pe care o poartă locuitorii oraşului acestui genial artist

Casa Rubens a fost cumpărată de pictor în 1610 şi utilizată ca atelier şi locuinţă. A extins-o pe baza desenelor sale şi a concepţiei artistice ajungând să semene cu un palat italian renascentist. După moartea primei sale soţii, Rubens în vârstă de 52 de ani s-a recăsătorit, celei de a doua soţii în vârstă de 16 ani dedicându-i nu mai puţin de 19 portrete. Am văzut şi fotografiat ˝cele doua aripi ale pavilionului legate de un portic in stilul unui arc triumfal inspirat de Porta Pia -o faimoasa poarta din Roma, opera a lui Michelangelo- si pe care a dispus 2 statui: la stanga Mercur-zeul pictorilor iar la dreapta Minerva-zeita intelepciunii ˝. Grădina prin care ne-am plimbat a fost refăcută şi acum arată cum a conceput-o pictorul. După moartea sa de gută în 1640, la vârsta de 63 de ani, casa a fost vândută şi a trecut prin mâna mai multor proprietari. În 1937 a fost cumpărată de municipalitatea oraşului care după ce a reconstituit-o a transformat-o în muzeu în 1947. Din păcate era o zi de luni şi muzeul era închis dar din exterior am fost împresionaţi de stilul architectonic care îmbină arta antichităţii cu cea romană.

Am părăsit Antwerpen destul de târziu îndreptându-ne spre Rotterdam (100km) unde ne-am cazat, am făcut juma de tură prin port şi fiind foarte obosiţi ne-am culcat devreme

https://www.youtube.com/watch?v=tkcof6CzOvI

---

VIZUALIZĂRI: 405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI