Muzeul Cetăţii şi al oraşului Oradea

TIPĂREȘTE

În februarie 2018 a fost deschis Muzeul Cetăţii şi oraşului Oradea. Acesta pune în valoare într-una din clădirile refăcute ale cetăţii, artefacte, obiecte din perioada medievală şi deţine un număr mare de panouri explicative privind etapele de dezvoltare ale cetăţii. Într-o fază ulterioară complexul muzeistic va include în spaţii din locaţii diferite din oraş Casa Darvas- La Roche care va fi viitorul Muzeu Art Nouveau, clădirea fostului sediu al Lojii Masonice viitor Muzeu al Masoneriei, spaţiul Sinagogii evreilor de rit ortodox şi centru cultural

În perioada 2007-2016 au fost aplicate două mari proiecte prin care s-au refăcut exclusiv clădirile Cetăţii dar nu şi zidurile, bastioanele şi curtinele care au ajuns într-o stare înaintată de degradare şi sunt gata să se prăbuşească. Valoarea totală a investiţiei a fost de 19 mil eu din care 13.5 fonduri europene nerambursabile. În iulie 2018 au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici pentru reabilitarea zidurilor Cetăţii în scopul introducerii în circuitul turistic. Suprafaţa totală propusă a fi restructurată este de aproape 8000mp. Valoarea totală a investiţiei este de 2,25 mil eu iar durata de finalizare 30 luni.

Este una din puţinele cetăţi din România utilizată şi în prezent după reabilitarea clădirilor. În istoria ei de o mie de ani a avut o serie de întrebuinţări şi a funcţionat sub diverse administraţii. A fost reşedinţă a Episcopiei romano- catolice între anii 1092-1557 şi cetate militară următorii 300 de ani. A funcţionat sub stăpânire maghiară, turcă şi habsburgică până la 1 dec. 1918 de când aparţine României. Între 1944-1989 în cetate s-au depozitat diverse materiale ceeace a contribuit mai mult la degradarea clădirilor. În prezent în incinta ei funcţionează Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea.

Îniţial până în sec. XV a fost o cetate mică dar în forma pe care o vedem astăzi, pentagon cu bastioane pe colţuri, curtine şi şanţ de apă a fost construită în scop defensiv între 1570-1618 de arhitecţi italieni. A cunoscut trei mari etape de dezvoltare: prima romanică, a doua gotică şi ultima în stilul sub care o regăsim şi astăzi renascentistă- barocă. Cetatea nu a putut fi cucerită niciodată prin forţa armelor din cauză că era înconjurată de un şanţ adânc cu apă termală din râul Peţa.

În cetate funcţiona o bibliotecă, o tiparniţă, o şcoală şi un observator astronomic. În biserica şi cimitirul ei odihnesc şapte capete încoronate printre care regele maghiar Ladislau I. Cetatea cuprinde 468 (25500 mp) de încăperi în opt clădiri. Curtea interioară şi spaţiile exterioare au 26500 mp. Spaţiile clădirilor restaurate au denumiri diferite: Muzeul Cetăţii şi al Municipiului Oradea, Muzeul Pâinii, Lapidarium, Centrul Cultural, etc. Am vizitat doar muzeul şi ceva din zidurile nerefăcute ale cetăţii.

-Cea a întemeierii. În 1092, aflat la vânătoare, regele maghiar Ladislau I, a adormit într-o poiană dintr-un loc pustiu şi a visat că Fecioara Maria i-a cerut să ridice pe acel loc o mănăstire. A construit mănăstirea şi în jurul ei o cetate în apropierea căreia s-a dezvoltat oraşul Vorod devenit Oradea

-Cea a trădării: După căderea Budei în 1540, turcii au asediat de mai multe ori Oradea dar vară-iarnă nu puteau trece de şanţul cu apă termală din râul Peţa care înconjura cetatea. În 1660 o armată de 45000 de turci au asediat 45 zile cetatea. Soţia morarului aflând că fiii ei au căzut prizonieri la turci urmând să fie omorâţi, a dezvăluit modul în care putea fi golit şanţul şi astfel cetatea a capitulat şi a fost ocupată de turci. Cetatea a rămas sub stăpânire turcească până în 1692 când a fost recucerită de habsburgi care au stăpânit-o până în 1918.

Are mai multe săli în care sunt expuse colecţii de fotografii vechi, portrete ale personalităţilor (Mihai Viteazul, Nicolaus Olahus, Andrei Bathory şi alţii), obiecte vechi descoperite în cursul săpăturilor arheologice. Este prezentată o tiparniţă de mari dimensiuni din 1660 pe care s-au tipărit cărţi religioase. În sala de arme sunt săbii, iatagane, suliţe, scuturi, îmbrăcăminte din zale. În câteva săli sunt foarte interesante stucaturile de pe pereţi în apropierea tavanului. Este vorba de perechi de animale reale sau fantastice: grifoni, ghepard, un elefant cu un vânător pe el, toate puse în evidenţă printr-o iluminare adecvată. Mobilierul este sobru de lemn sculptat iar jilţurile acoperite cu piele de Cordoba.

Fiind un complex cultural, muzeul găzduieşte expoziţii temporare şi permanente, galerii fotografice şi un remember al cetăţii după schiţe de epocă. Câteva decupaje în pardoseala unor săli din muzeu pun în evidenţă părţi din zidurile cetăţii aşa cum au fost ele acum o mie de an. Aceste vestigii au un impact foarte mare asupra privitorului. Un loc aparte în muzeu îl ocupă tablourile explicative cu desene ale cetăţii în diverse stadii de evoluţie. Pentru o persoană cu adevărat interesată cred că ar fi necesare 2-3 zile pentru studierea lor şi înţelegerea istoriei acestui loc.

Dacă vă recomand să-l vizitaţi? Da, dar 3-4 ore minimum, nu două cât ne-au fost alocate.

Program de vizitare de la 1 nov: marţi- duminică 9-17; taxă de vizitare, adulţi 5 lei fără ghid, 3 lei elevi, studenţi, pensionari. Taxa de ghidaj + 5 lei

---

VIZUALIZĂRI: 1161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI