Muzeul Municipal ”Ioan Raica” Sebeş

TIPĂREȘTE

Adresa poştală: Sebeş, str. Mihai Viteazul, nr. 4, jud. Alba;

Adresa web oficială: cclbsebes.ro/muzeul-munic ... ioan-raica.html;

Coordonatele GPS: N: 45.957857 x E: 23.569576;

Program : Marţi – Vineri: 8 - 16; Sâmbătă – Duminică: 10 - 16; Luni - închis;

Preţuri: 2 lei - adulţii, 1 leu - elevii, studenţii şi pensionarii. Nu există taxă foto.

În ziua în care am vizitat Casa Memorială Lucian Blaga din Lancrăm (vezi impresiile aici) şi am făcut o baie la Complexul Turistic Salonti - Draşov, după ce am ajuns în Sebeş, am parcat maşina lângă clădirea primăriei, pe str. Mihai Viteazul şi după ce am vizitat Ansamblul ”Biserica Evanghelică Fortificată” Sebeş (vezi şi impresiile aici), m-am întors spre primărie şi am ajuns lângă frumoasa clădire a Muzeului Şebeş, pe care ţineam morţiş să îl vizitez.

Clădirea în care funcţionează muzeul este recent renovată (faţada, acoperişul şi interiorul - am înţeles că s-au schimbat tot ceea ce înseamnă instalaţii sanitare şi electrice, partea din spate este încă nerenovată), cu fonduri europene şi arată foarte bine.

Din câte am înţeles, clădirea mai este cunoscută şi drept Casa Zapolya, fiind construită din piatră în secolul al XV-lea şi mărită în secolul următor. A fost construită, împrumutând elemente din stilul gotic, baroc şi renascentist şi a servit drept sediu al Dietei Transilvaniei, iar mai târziu a fost şi reşedinţă a voievozilor provinciei. Aici, spre exemplu a murit principele Ioan Zápolya în 1540. Am citit toate astea de pe panoul informativ ”Regio”, amplasat în faţa clădirii (am o fotografie de acolo/atunci).

De pe saitul oficial al muzeului am aflat că : … muzeul funcţionează în această clădire din 1953, iar 2001, poartă numele ctitorului său Ioan Raica. Primele exponate au fost obiectele muzeale primite de la Şcoala Germană (Colecţia Franz Binder) şi de la Biserica Evanghelică, iar mai apoi s-au alăturat materialele arheologice primite de la şantierele din Căpâlna, Petreşti, Câlnic, Tărtăria şi mai apoi a primit colecţiile lui Karl Haldenwang şi Ion Raica, de la Muzeul Regional Alba Iulia. În timp, muzeul şi-a îmbogăţit patrimoniul, prin achiziţii, donaţii şi cercetări de teren, acesta deţinând în prezent peste 20000 de bunuri culturale grupate pe domenii: arheologie, istorie, numismatică, etnografie, artă plastică, documente şi carte veche şi ştiinţele naturii, cu piese valoroase între care amintim aici doar tablourile pictorului Sava Henţia şi colecţia de etnografie africană a lui Franz Binder.

Şi iată că am ajuns să intru şi eu pe uşa muzeului (P 01) şi imediat pe partea stângă am găsit o uşă deschisă, unde 3 bărbaţi îşi desfăşurau activitatea (sincer, cred că era partea TESA a muzeului), iar unul dintre ei mi-a încasat preţul vizitei, după care… liber la program. Singur, neghidat şi nesupravegheat de nimeni! A, am fost singurul vizitator în tot muzeul şi nu era o oră… imposibilă. Păcat, o să vedeţi din ce urmează că acest muzeu merită o vizită.

În primă fază, am străbătut lapidariul, aflat sub toată lăţimea muzeului (P02), plin cu diverse bucăţi de pietre mari, sculptate, provenind de pe la diverse clădiri vechi, monumente funerare, fragmente de construcţii şi statuete din piatră şi, mai apoi, am pătruns în curtea interioară a muzeului (P03), plină de verdeaţă, o adevărată oază, unde te poţi relaxa în pace pe una din băncile amplasate acolo. Tot în curte există o maşină de pompieri (P23), din epoca motoarelor cu aburi. O piesă foarte faină.

Şi, cum sălile de expoziţie ale muzeului (eu am numărat 8), sunt amplasate la etajul I, am urcat pe scările de lemn ce fac trecerea spre acest etaj, iar pe pereţii casei scărilor am regăsit expuse mai multe fotografii cu biserici din zonă (mai ales cu cele din lemn şi cele din piatră ale saşilor - foarte interesant mi s-a părut că ortodocşii aveau biserici din lemn, iar saşii din piatră - o fi fost… după avere :)) şi chiar cu Cetatea Ţărănească de la Câlnic. Tot aici există o vitrină în care sunt expuse publicaţiile apărute sub egida acestui muzeu.

Prima sală (totuşi, la acest muzeu, termenul de sală este foarte pretenţios, cum ne găsim într-o casă, vorbim mai mult despre nişte camere…), este cea care ne prezintă exponate din colecţia de arheologie a muzeului (P 04 şi 05), care încearcă să ne dezvăluie istoria zonei Sebeşului, din preistorie până în Evul Mediu. Există acolo obiecte aparţinând culturilor Precriş, Vinca-Turdaş şi Petreşti, Coţofeni, Wietenberg, Noua şi Gava (după cum am citit pe etichetele exponatelor).

Astfel, în cele câteva vitrine expoziţionale avem expuse spre exemplu ceramică, inclusiv pictată, diverse obiecte din argilă (vase şi idoli zoomorfi şi antropomorfi), unelte şi arme din piatră (topoare din silex şi obsidian, lame din os şi corn, ace) şi topoare din cupru. Din epoca bronzului putem admira un sceptru din os, descoperit la Lancrăm o spadă din bronz de tip Sebeş, şi mai multe unelte şi arme din bronz. Din perioada dacică există unelte şi arme din fier şi ceramică, ce provin din Cetatea de la Căpâlna - aflată în lista patrimoniului mondial UNESCO – şi în aşezarea de la Glod-Lancrăm. Din perioada ocupării romane există piese ce provin de la Apulum şi din alte puncte din apropiere, respectiv ceramică, obiecte din metal, sticlă şi piatră.

A doua cameră (P06 şi P07), conţine ”Colecţia de istorie” a muzeului, reprezentativă pentru Sebeş. Aici, pe mai multe panouri informative găsim istoria oraşului, din care vă redau câteva repere : Oraşul, a fost fondat de coloniştii saşi în secolul al XII-lea şi atestat documentar la 11 februarie 1245… în secolul al XIV-lea, oraşul, atestat cu statut de civitas în 1341, era un prosper centru meşteşugăresc şi comercial. Această realitate este demonstrată şi de menţionarea lui într-un document din anul 1376, referitor la reînnoirea statutelor breslelor, alături de Sibiu, Sighişoara şi Orăştie, prilej cu care la Sebeş sunt atestate 19 bresle, cu 25 de branşe… În anul 1387, oraşul a primit dreptul de a se înconjura cu ziduri de piatră, dar acestea s-au dovedit ineficiente, în anul 1438, Sebeşul a fost cucerit şi distrus de către turci. În 1463, oraşul avea dreptul de a pronunţa şi executa pedeapsa cu moartea (jus gladii) .

În spaţiul expoziţional al acestei a doua camere regăsim mai multe lăzi ale breslelor din Sebeş (de ex. lada breslei rotarilor - 1801, lada breslei croitorilor, lada breslei tâmplarilor din 1769), lada de bani a oraşului de la 1724, vase ceramice, obiecte din metal (sfeşnice, mucarniţe) sigilii, opaiţe, lacăte, vase ale breslelor (de ex. un vas pentru turnarea lumânărilor) şi panourile informative, pe care aşa cum arătam mai sus, este prezentată istoria oraşului.

A treia cameră, în stânga celei anterior vizitate, este micuţa şi deosebita cameră a ”Colecţiei de etnografie africană”, constituită în secolul al XIX-lea de către exploratorul născut la Sebeş - Franz Binder, care a locuit 14 ani în Africa, timp în care, a făcut numeroase călătorii de-a lungul Nilului şi astfel a colecţionat numeroase obiecte de-ale băştinaşilor, realizând o colecţie de circa 500 obiecte. Acesta şi-a donat, în parte, colecţia Gimnaziului Evanghelic din Sebeş, de unde provin obiectele din acest muzeu, iar o altă parte a donat-o unei societăţi din Sibiu, astfel că acele obiecte sunt parte din Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder - Sibiu.

Găsim aici expuse (P08, P09 şi P10) diverse obiecte, aduse din Africa de donator, cum ar fi unele arme (arcuri şi săgeţi, suliţe, lănci, pumnale, măciuci), unelte, podoabe (brăţări din fier, cupru şi din fildeş, coliere) nişte scăunelele foarte joase şi de mici dimensiuni, un toc pentru puşcă, o teacă pentru cuţit, o ploscă din piele, o pereche de sandale din piele, mai multe fructe uscate, diverse cutii, cutiuţe confecţionate din fructe uscate, mai multe coarne de antilope (trofee de vânătoare), un ou de struţ decorat şi mai multe pipe.

În periplul nostru, prin Muzeul Sebeş, ajungem în a patra cameră, care găzduieşte ”Colecţia de artă plastică”, în care sunt expuse (P11 şi P12), mai multe lucrări ale pictorilor Sava Henţia, Hermann Meuselbach, Sava Albescu, Karl Brandsch, Iosif Vasile Gaidoş/ şi Dina Gurău-Stoica. Din câte am văzut eu, cele mai multe picturi sunt semnate de Sava Henţia (43 - zice pe saitul muzeului), cele mai multe fiind portrete, dar am văzut şi o lucrare reprezentând o scenă din Războiul de Independenţă.

O colecţie foarte plăcută ochiului, chiar şi unuia mai profan, aşa ca mine, în domeniul picturii…

Trecând pragul în cea de-a cincea cameră, ajungem la ”Colecţia de etnografie” (P13, P14 şi P15), care conţine obiecte tradiţionale româneşti şi săseşti, respectiv mai multe costume, diverse podoabe, unelte şi obiecte de uz casnic, reprezentative pentru zona Văii Sebeşului. Aici, putem admira un set foarte, foarte fain de mobilier pictat, alcătuit din masă, scaune, dulap, colţar, laviţă şi cuier. Tot aici mai sunt expuse furci de tors lâna, linguri, ceşti, căni, instrumente muzicale de suflat şi o poartă din lemn din secolul XIX.

A șasea cameră, ne prezintă exponate mai ales din istoria recentă a orașului, cu accent pe viața de zi cu zi a locuitorilor orașului (P16). Astfel, imediat în stânga, după intrarea în cameră, vedem un velociped ce datează din secolul al XIX-lea și o tricicletă, datând şi ea din aceeaşi perioadă (P17), piese foarte interesante. Tot aici mai o spectaculoasă colecţie de pipe confecţionate din faianţă, corn sau porţelan, elegant decorate, un patefon, un joben, un set din metal pentru cafea, o sonerie de recepție (super faină), o mașină de scris, o lanternă arhaică, un aparat foto de epocă și chiar o mașină pentru stors rufe, vase din cositor, halbe de bere, vase din sticlă, din porţelan şi faianţă. În aceeaşi categorie a obiectelor care ilustrează viaţa cotidiană poate fi inclusă şi o mini-colecţie de farmacie, alcătuită din ustensile, recipiente şi mojare (super colecție).

Penultima cameră, a șaptea (P18 și P19), ne dezvăluie o colecție de ceasuri de masă și de perete, din lemn sau metal, foarte interesant decorate, diverse vase din metal (fructiere, un pahar din cositor, un opaiț, 3 potire, sau o solniță). Aici mai este expus mecanismul ceasului Bisericii Evanghelice din Boz de la 1762. Într-o altă vitrină sunt expuse câteva vase de ceramică (vaze, borcane de bucătărie, o cană pentru lapte, cești – toate făurite la Batiz).

Ultima cameră, a opta (P20, P21) prezintă mai multe exponate din viața... militară a orașului, de ex. un panou pe care sunt ilustrate uniformele jandarmilor din Sebeș de la 1899 și o mini-colecţie de arme - săbii, iatagane turceşti, baionete, pistoale cu cremene, care uimește prin diversitatea sa, într-un astfel de muzeu micuț... Mai găsim aici un coif metalic de pompier, mai multe exemplare din cornurile de origine animală, pentru păstrarea prafului de pușcă, câțiva pinteni, o scăriță de șa, topoare militare, o halebardă, mai multe obuze din metal și piatră.

Un exponat de excepţie al muzeului este paloşul de călău al oraşului (P22). Am stat și am reflectat o clipă la acest exponat, încercâd să-mi răspund la întrebarea : Dacă ar mai exista pedeapsa cu moartea și o astfel de pedeapsă s-ar pune în executare în piața publică, pentru a fi "de luare aminte", ar fi mai puțini “hoți” în țară? =)) Eu mi-am găsit răspunsul, dar nu am să-l fac public, pentru a nu fi învinuit de…

În concluzie AmFostAcolo, mi-a plăcut mult ( bine io-s și foarte sensibilos la tot ceea ce înseamnă istoria neamului astuia – de la linia maternă mi se trage, aia moțească, sunt ferm convins! ) și vă recomand și vouă, fară rezerve să vizitați acest micuț muzeu, care ascunde exponate de reală valoare!

Pfoai… vă daţi seama cum am reușit să triez cele mai reprezentative 50, din cele 307 foto făcute acolo… Ştiu, pot încărca mai multe, dar… ce-i prea mult... plictisește :))

---

VIZUALIZĂRI: 3666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI