Muzeul locomotivelor cu abur Reşiţa, cu drag

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@Michi: Ar fi mare păcat ca asemenea obiectiv să dispară, indiferent de motivele care ar putea sta la baza unei astfel de decizii! Însă cum pe la noi totul este posibil, mda... nu mai zic nimic pe tema asta! Locomotivele de acolo sunt foarte frumoase, sunt sigur că juniorul meu ar fi încântat să le vadă la fața locului. Poate vara viitoare vom ajunge și noi în acea parte a țării.

Îmi amintesc acum de o locomotivă asemănătoare pe care am avut ocazia să o admirăm de aproape în Gara Feroviară de la Tulcea. Acea locomotivă cu abur a fost fabricată în anul 1930, la Uzinele Malaxa.

Consider că articolul de mai sus este foarte util, mulțumim pentru impresii!

Fără să știrbesc din meritele autorului mă văd nevoit să fac o completare. Nu să fac eu pe deșteptul dar se obține o imagine mai bună de ansamblu.

Acele locomotive pentru majoritatea vizitatorilor sunt o încântare. Dar pentru un ochi avizat sunt cam cum e o gură știrbă în comparație cu una cu dantura completă. Lipsesc foarte multe din componentele acelor locomotive. Lipsesc din pricina autorităților, din ignoranță din hoție. Cauzele sunt multiple. E păcat că nici nu mai e posibilitatea de a găsi acele piese lipsă și a le completa acolo unde e cazul. Au fost topite de mult, la fier vechi.

Bine că avem totuși posibilitatea de a le admira pe viu, așa cum au fost conservate și nu să le vedem doar în fotografii.

@piti: Ai spus foarte bine autorităţi- ignoranţă- hoţie. Nu ştiu cum şi dacă e păzit acest muzeu în aer liber, fără gard şi poartă de intrare, probabil doar cu un paznic pensionar care tremură iarna în ghereta lui. Nu am observat camere de supraveghere măcar. Sunt necăjită că dacă nu se vor găsi cumpărători care să fie interesaţi să menţină acest muzeu, locomotivele se vor vinde la bucată sau pur şi simplu se vor dezmembra.

@Crazy_Mouse: Locomotive cu abur s-au făcut la UDR condusă de Max Auschnitt şi la Bucureşti la Uzinele Malaxa conduse de industriaşul cu acelaş nume. Între cei doi era o mare rivalitate şi asta explică începerea fabricării locomotivelor cu abur şi la Buc. Este de notorietate că aceştia jucau poker cu regele Carol al II-lea în casa Elenei Lupescu şi, pentru liniştea lor, totdeauna pierdeau sume mari.

@Michi: Locomotivele cu aburi sunt excepționale, mai ales acolo unde încă sunt funcționale. Muzeul în aer liber de la Reșița este un obiectiv ingineresc de mare valoare, dovadă a capacității de fabricare și dezvoltare de produse ale tehnicii românești. Interesant este faptul că în colecția de locomotive peste 85% din exponate sunt locomotive fabricate la Reșița.

Numărul care apare pe tenderul locomotivelor cu abur are o semnificație, el reprezintă clasificarea locomotivei după numărul de osii, în cazul românesc - model preluat după cel englezesc (roți de direcție, roți motoare și roți de susținere).

Știați că cea mai rapidă locomotivă cu aburi este englezească și a atins 202 km/h în anul 1938 - locomotiva Mallard (science.hotnews.ro/stiri- ... -viteza-202.htm).

Sper ca Primăria Reșița, care are drept de preemțiune asupra parcului de locomotive, să reușească să intre în posesia colecției și să valorifice din punct de vedere turistic acest valoros obiectiv (în 2017 a reușit blocarea vânzării unei locomotive din colecție).

Mulțumim pentru prezentare.

@tata123:Mulţumesc pentru precizări şi completări.

Muzeul locomotivelor cu abur de la Reșița este unul deosebit și de o valoare inestimabilă, pentru că exponatele de acolo fac parte dintre puținele care se mai păstrează încă, nu numai în România ci și în Europa. Într-adevăr existența lui a fost pusă în pericol imediat după 1989, și din câte am auzit s-a dat o bătălie destul de mare pentru menținerea lui ca atare. Nu știu dacă această bătălie a fost finalizată, dar în mod sigur mulți doritori din afara țării stau cu ochii pe ele și sunt gata să profite în ori ce moment de ocaziile ce s-ar pute ivi pentru pune mâna pe ele. De asemenea și în administrația locală a orașului Reșița s-au găsit amatori de profituri din vânzarea lor.

Pentru mine locomotivele cu abur au însă o semnificație deosbită. Am copilărit printre ele și prin ele. Tatăl meu a fost mecanic de locomotivă, iar în frageda tinerețe am lucrat și eu la ele la depoul de cale îngustă din Tg. Mureș. Le cunosc până în străfundul măruntaielor lor și de aceea de fiecare dată când citesc ceva despre ele sau le mai văd câte una pe undeva așa cum este și cea expusă în Stația CFR Sinaia, încep să fiu răscolit de amintiri.

Am vizitat și eu acest muzeu, în urmă cu mai bine de cincisprezece ani în timp ce mă aflam într-o delegație la Combinatul Metalurgic Reșița împreună cu directorul comercial al firmei unde lucram și cu șeful serviciului transporturi, care avea o cameră de filmat și în fața ei și a lor, am ținut o adevărată ”prelegere” despre locomotivele cu abur. Deși mi-am propus mereu să ajung din nou acolo, nu am reușit până acum și regret asta.

@Ioan Raita: Mulţumesc Ioan Raită pentru completările de suflet.

@tata123: Am citit ecoul dvs. abia după ce l-am postat pe al meu așa că am realizat că sunteți un cunoscător al domeniului. Alătur speranțele mele celor ale dvs. în legătură cu menținerea acestui muzeu.

Observ ca a-i prins taman perioada in care erau se "renovau" locomotivele dar cu toate acestea arata foarte bine. Sper ca administratia publica/judeteana sa se implice ca este pacat ca un asemenea muzeu in aer liber sa dispara, sa nu uitam ca atrage mii de turisti anual cu toate ca nu e promovat la adevarata lui valoare iar daca vrei sa cumperi ceva suveniruri nu gasesti, efectiv nu gasesti nimic in zona muzeului.