Muzeul de Etnografie Tg. Mures (expozitie permanenta) si istoria fumatului (expozitie temporara)

TIPĂREȘTE

Expozitia permanenta

Muzeu de Etnografie din Tg. Mures s-a deschis in 1934 sub indrumarea si la initiativa lui Aurel Filimon. Specializat in arheologie si paleontologie, a devenit un colectionar pasionat de materiale etnografice si arheologice. Prin el se reiau sapaturile arheologice de la Cristesti, localitate in vecinatatea Tg. Muresului unde s-a descoperit o asezare romana si se implica in alte localitati din judet unde s-au facut de asemenea sapaturi.

S-au descoperit numeroase vestigii antice, astfel ca a pus bazele Muzeului Judetean din Tg. Mures, in 1921. Ulterior, materialul arheologic a fost selectionat pe teme diferite, deschizandu-se diferite muzee, printre care si Muzeul de Etnografie, deschis in 1934, cu tema: «Vechime, unitate, continuitate, originalitate in etnografia si arta populara din judetul Mures». Pretul unui bilet este de 5 lei pentru adulti si 15 lei taxa foto.

Mentionez aici ca la Suseni s-a descoperit faimoasa Fibula de bronz care figureaza pe actuala stema a judetului Mures si Statueta de alabastru de la Cristesti, ambele expuse Muzeul de Istorie de la Palatul Culturii despre care am scris click aici.

Aurel Filimon spunea in legatura cu acest muzeu ca fiind un judet locuit de romani, maghiari si sasi, colectionarea obiectelor folosite de locuitorii judetului «nu este altceva decat pastrarea prezentului pentru viitor, ca in viitor sa se cunoasca trecutul. Etnografia e dovada ca formele si obiectele antichitatii s-au pastrat pana in prezent, facand dovada de continuitate, de adaptare in influenta a unui popor asupra altuia.».

Expozitia se realizaeza in mai multe sali, iar materialele sunt clasificate dupa functiunea lor si prezentate in ordine cronologica pe ocupatii, astfel ca vizitatorii isi pot face o idee despre diferite ocupatii si despre evolutia lor in timp.

In Sala 1 sunt prezentate tipurile de asezari muresene si ocupatiile de baza ale locuitorilor. Agricultura si cresterea animalelor au fost printre cele mai vechi ocupatii. Astfel, putem vedea diferite unelte descoperite in judet: sapaliga neolitica, sapaliga din corn de cerb tot din neolitic, unelte din epoca bronzului, sapaliga dacica, unelte agricole romane.

S-a descoperit “tzestul” din chirpici sau din piatra pentru coacerea painii si rasnita dacica.

Plugul a fost o unealta intens folosita, iar la stana se folosea burduful de miel pentru pastrarea fainii sau sarii, linguri de lemn, nelipsita traista din piele a ciobanului, batele ciobanesti cu motive traditionale de ”sorginte dacica – valul, dintele de lup, crenguta de brad”- etc. Sunt expuse diverse obiecte care s-au folosit pana in sec. XIX

Sala II ne prezinta ocupatiile secundare, care au fost practicate ocazional sau sezonier, pentru a-si asigura hrana necesara. Unele din ele au scazut in importanta odata cu dezvoltarea agriculturii si cresterii animalelor, totusi s-au pastrat de-a lungul timpului pentru a avea venituri suplimentare in gospodarie.

Culesul in natura este reprezentat de plante alimentare spontane, alaturi de culesul fructelor sau al plantelor medicinale. 32 de plante medicinale au fost cunoscute inca din perioada dacica, iar apoi s-a descoperit beneficiul altor plante.

Putem vedea aici diferite obiecte care au folosit la pescuit, vanatoare, albinarit, la culesul plantelor sau fructelor: piepteni pentru cules afine, zdrobitor de fructe, stupi din nuiele lutuite, corn de vanatoare, o barca monoxita si alte obiecte utilizate de-a lungul timpului.

Sala III – ne prezinta mestesugurile populare: olarit, lucru in lemn. Putem vedea ceramica descoperita in judetul Mures: neolitica, dacica si romana. De o deosebita valoare documentara sunt vasele negre de traditie dacica, care au fost lucrate in zona Muresului: Deda, Pietris, Morareni. Este vorba de vase din suluri de lut incolacite cu mana, o tehnica utilizata inainte de aparitia rotii olarului. Putem vedea si ceramica decorativa de la sf. sec. XIX si inceputul sec. XX, prelucrata in centre de olarit romanesti, maghiare si sasesti.

Sunt expuse diferite obiecte din lemn: toc pentru brici, plosca, cleste de spart alune, cauce, un scaun de mezdrit, etc.

Sala IV ne prezinta arta tesutului si broderiei. Mestesug atestat inca din neolitic, are continuitate pana in zilele noastre. Astfel, s-au descoperit ateliere de tesut la Goreni si la Moresti. In muzeu putem vedea o reconstituire a unui razboi de tesut vertical din perioada dacica – sec. VI e. n. , greutati pentru intins firul la aceste razboaie, ace din oase de animale, etc.

Sunt expuse si costume populare romanesti, maghiare, sasesti, tesaturi si piese textile: fete de masa romanesti si maghiare, perne, stergare, fiecare din ele din diverse zone ale judetului si de diferite etnii, razboi de tesut cu doua ite, etc.

Vizitarea acestui muzeu va ofera o calatorie in timp amintind de diverse etnii, aici fiind prezentate peste 6000 de obiecte reprezentative pentru Muresul Superior, Campia Transilvaniei si Valea Tarnavelor.

Expozitia temporara – “un viciu istoric”

Cladirea Muzeului de Etnografie detine un spatiu utilizat pentru expozitii temporare. In lunile octombrie - noiembrie a acestui an vizitatorii au ocazia sa cunoasca istoria acestu viciu - fumatul – care “arde” banii si afuma plamanii multora dintre noi.

Vizitatorii acestei expozitii pot afla cum a aparut tutunul in Europa, declansarea viciului si “inradacinarea” lui in toata lumea. Pe pereti intalnim pliante foarte interesante despre originea tutunului, a fumatului, legende, ritualuri in care s-a folosit pipa, uneori fiind considerata chiar sacra, precum si piese interesante descoperite in sapaturile arheologice.

Am aflat aici despre o legenda a indienilor Hurion din America de Nord, care spune ca a fost candva o foamete mare, pamantul nu era roditor si oamenii nu mai aveau ce sa manace. Marele Spirit le-a dat o mana de ajutor trimitand pe pamant o fecioara, fara haine. Aceasta atingand pamantul cu mana stanga, au rasarit cartofii si pamantul a devenit roditor, iar mana dreapta a fecioarei a facut sa creasca vegetatia si porumbul. Cand fecioara s-a asezat pe pamant, in locurile ramase a incoltit tutunul.

Utilizarea tutunului este consemnata inca din sec. VI, in America de Nord, si a fost folosit atat in ritualuri religioase sau de magie, cat si in scop curativ, pentru dureri de cap, vindecarea ranilor sau a muscaturilor de sarpe.

Dar obiceiul fumatului are utilizari mult mai vechi, pipa fiind folosita inca din antichitate, cand se fumau diferite ierburi amestecate cu seminte de canepa iar tutunul inca nu era descoperit. Datorita halucinatiilor pe care le aveau, unii chiar credeau ca relationeaza cu zeii.

In Europa tutunul patrunde in 1492. Primul fumator este mentionat un navigator spaniol, care o inspaimanta pe sotia lui. Aceasta spunea despre el ca inghite foc si scoate fum pe nas. Din acest motiv s-a considerat ca are legaturi cu diavolul si a fost condamnat.

Termenul de nicotina provine de la Jean Nicot, ambasadorul Frantei in Portugalia, cel care a raspandit viciul in Europa, recomandand Caterinei de Medici folosirea frunzelor de tutun.

Un nume in istoria fumatului de tutun cu pipa a fost Sir Walter Raleigh, cunoscut ca un fumator notoriu la curtea Reginei Elisabeta. Raspandit destul de repede, fumatul a devenit o moda.

Intre timp s-au descoperit si efectele nocive ale tutunului si a inceput sa fie interzis. In 1633 Sultanul Murad al IV-lea interzice cu desavarsire consumul fumatului, iar cei care erau prinsi consumand opiu sau tutun erau condamnati la moarte.

Cu toate aceste restrictii, la sfarsitul sec. XVII si inceputul sec. XVIII, constatandu-se ca se fac bani frumosi prin comercializarea tutunului, acesta intra sub monopol de stat si au inceput sa apara centre de confectionat pipe si ulterior fabrici de tutun.

Un rol important in raspandirea acestui obicei l-au avut cafenelele turcesti, din cauza asocierii cafelei cu fumatul.

Turcii au fost cei care au adus tutunul si in Tarile Romanesti, la jumatatea sec. XVI-lea, iar in Imperiul Otoman intrase prin intermediul navigatorilor englezi si olandezi. La sfarsitul sec. XVII, in Moldova se instituise si o taxa pe tutun, iar in sec. XX multe fabrici s-au ridicat in toata lumea, inclusiv la noi in tara, producandu-se mari cantitati din acest produs ucigas.

Deoarece fumatul este o atitudine, amestecata cu tendintele si de multe ori cu dorinta de a fi la moda (mai ales la inceputul “carierei” de fumator), pipa a devenit un obiect personal reprezentativ pentru anumite persoane sau clase sociale. Astfel, confectionarea pipelor a trecut de la mestesug la arta, pipele fiind de multe ori sofisticate, obiecte de valoare, iar unele adevarate opere de arta.

Orasele de pe Dunare, care s-au aflat mai mult sub incidenta Imperiului Otoman, sapaturile arheologice au descoperit numeroase pipe alcatuite din materiale diferite, in special din ceramica, dar si din spuma de mare, care sunt adevarate opere de arta orientala.

Expozitia cuprinde numeroase piese care au legatura cu fumatul: tipare pentru pipe, pipe din spuma de mare, din lemn de cires, din lemn de maces, din cocean de porumb, din ceramica, brichete, narghilea, tabachere, suporturi sau cutii pentru tutun, etc. Bineintels, sunt expuse si cateva obiecte legate de licoarea aromata - cafeaua.

William Makepeace Thackeray spunea ca ”Pipa descatuseaza bazele intelepte ale filozofului si inchide gura neghiobului”. Cei care fumeaza inteleg foarte bine aceste randuri si stiu ca un fumator are diverse ocazii cand trebuie sa aprinda o tigara. Astfel, daca trebuie sa se gandeasca la ceva, un fumator spune: “Stai sa aprind o tigara”, la fel, daca a ajuns primul la intalnire si are de asteptat, daca sta la masa cu cineva, dupa mancare, inainte de a pleca sau cand ajunge la destinatie, mereu... aceeasi tigara.

Expozitia mi s-a parut interesanta, atat ca tema cat si ca prezentare.

A, sa nu uit! Chiar la intrare in expozitie este expus un craniu din ghips, amintind fumatorilor ce-i asteapta...

---

VIZUALIZĂRI: 4769 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI