Colecţia Hurmuz Aznavorian — cel care a murit în temniţele comuniste

TIPĂREȘTE

După ce am părăsit colecţia Simu, v. aici, am fost îndrumată să iau liftul până la etajul doi şi să vizitez colecţiile Garabet Avachian şi Hurmuz Aznavorian. Intenţia mea era să revin şi zilele următoare pentru a vedea şi alte colecţii reprezentative, neştiind la acea dată că muzeul va fi închis în timpul pandemiei.

Am pătruns într-o cameră destul de mică în care erau expuse 36 de tablouri. Am fost bucuroasă că erau de pictori români pe care-i ştiam, spre deosebire de colecţia Simu unde în majoritate erau pictori francezi, contemporani cu colecţionarul şi de care nu auzisem.

În colecţia Aznavorian am admirat tablouri de Al. Ciucurencu - Femeie cu pălărie de pai pe şezlong, N. Grigorescu - Portret, Gh. Petraşcu - Natură statică cu flori, Francisc Şirato- Femeie pe fotoliu, N. Tonitza-Interior, Schweitzer-Cumpăna - Vas cu flori, I. Ţuculescu - Peisaj de iarnă, Mihaela Eleutheriade - Nud pe fotoliu.

Conform dorinţei lui Aznavorian, colecţia a fost donată statului roman în anul 2000, de fiica sa Rodica Aznavorian Sfinţescu.

S-a născut în Armenia (a fost rudă cu Charles Aznavour) şi în 1906, împreună cu întreaga familie s-a refugiat în România din cauza persecuţiilor turceşti care au culminat cu genocidul din 1915 în care au pierit 1.5 mil oameni.

Hurmuz Aznavorian a devenit un bun român luptând în războiul balcanic din 1913 şi în primul război mondial, când în 1916 a fost luat prizonier pentru doi ani în Bulgaria. Fraţii lui au murit în luptele de la Mărăşeşti. După terminarea războiului a fost decorat şi i s-a acordat cetăţenia română.

A urmat studii de drept la Paris unde şi-a luat doctoratul şi revenit în ţară a devenit un strălucit avocat, unul din cei mai renumiţi ai epocii. A intrat în politică în partidul Naţional Liberal şi a redactat Codul Penal din 1937. A fost un om integru, cu o conduită morală ireproşabilă.

În calitate de mare cunoscător şi colecţionar de artă a căpătat atestatul de expert.Verticalitatea şi vocaţia de colecţionar de artă a deranjat regimul comunist care l-a acuzat că a complotat împotriva statului condamnându-l de două ori. Prima dată în anii 50 când a făcut muncă forţată la Canalul Dunăre - Marea Neagră, apoi în 1957 când a primit o pedeapsă de 25 de ani temniţă grea. După ce a trecut prin închisorile de la Jilava şi Văcăreşti în 1960 a ajuns la penitenciarul din Botoşani unde a murit în 1961 fiind aruncat în groapa comună.

În tot acest timp familia a trăit exclusiv din vânzarea tablourilor din impresionanta lui colecţie de peste 300 tablouri care au fost risipite pe bani puţini pe la diverşi cumpărători şi samsari.

---

VIZUALIZĂRI: 509 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI