Artă la superlativ… Muzeul Colecțiilor de Artă

TIPĂREȘTE

Cu frigul specific lunilor de iarnă instalat în Capitală la început de an, mi-am spus că e momentul perfect să bifez unul dintre muzeele restante și să aleg un obiectiv la adăpost de ger. Am ales de pe lista scurtă Muzeul Colecțiilor de Artă, unitate muzeală aparținând administrativ de Muzeul Național de Artă al României.

Am ajuns de două ori la muzeu, colecțiile sunt bogate, întinse, ocupând parterul și cele două etaje ale palatului Romanit. Ridicată inițial la începutul secolului al XIX-lea de un boier bucureștean, clădirea monumentală a trecut de-a lungul timpului prin numeroase transformări și prin mâinile mai multor proprietari, până când, în 1978, a devenit muzeu de artă.

Prețul unui bilet este de 40 lei/adult, cu reduceri pentru pensionari (20 lei) și elevi/studenți (10 lei). În prima marți a fiecărei luni, accesul în muzeu este gratuit, iar vizitatorii pot beneficia și de un ghidaj gratuit într-una dintre colecțiile muzeului.

Peste 30 de colecții de artă sunt expuse în cele trei corpuri ale palatului, printre ele numărându-se: colecția Elena și Anastase Simu, colecția de artă comparată Alexandra și Barbu Slătineanu, colecția Corneliu Baba, colecția prof. Garabet Avachian, colecția Iosif Iser, colecția Maria Angela Bolintineanu, colecția dr. Mircea Petrescu și prof. Artemiza Petrescu etc.

Obiectele de artă din muzeu au fost donate de bunăvoie (prin dorința proprietarilor ori moștenitorilor) ori „benevol” impus (prin dorința autorităților comuniste). Instaurarea regimului comunist și naționalizarea bunurilor, apoi Legea Patrimoniului din 1974, au condus la confiscarea multor bunuri culturale și, spre norocul nostru (iarăși parțial), expunerea lor în muzee specializate. Alte colecții au fost împrăștiate, distruse, au dispărut fără urmă. Am citit într-un studiu (nu găsesc acum sursa) că r fi vorba despre circa 80 de colecții private de artă confiscate sau „donate” , intrate în „proprietatea poporului” .

Patrimoniul muzeului este consistent, mii și mii de lucrări, acoperind toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă. Am văzut tablouri ale unor pictori români celebri (Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ioan Andreescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu ș. a.), piese decorative orientale, sculpturi ale unor artiști cunoscuți (Oscar Han, Frederic Storck, Corneliu Medrea, Milița Petrașcu), mobilier din diferite epoci, icoane populare, țesături și sticlărie.

  Punctez doar câteva aspecte/locuri/exponate care mi-au plăcut:

* Început de luna martie – celebrăm femeile din viața noastră: „La Mulți Ani!” . În legătură cu acest lucru este în plină desfășurare la Muzeul Colecțiilor de Artă expoziția temporară Corneliu Baba (1906 – 1997). Chipul feminin. O privire în detaliu (până pe 15 martie 2026). Am vizionat o selecție din opera pictorului Corneliu Baba creată în jurul portretului feminin. Artistul a pictat diverse chipuri (reale sau imaginare, din familie, cunoscute sau anonime), de altfel, criticii de artă numindu-l pe artist un „pictor al omului” . Am putut admira și pagini din jurnalele sale unde a creionat schițe, diverse portrete, cu texte explicative. Amintesc câteva tablouri: Portret de fată în roz, Fetița cu păpușa, Țărăncuță în costum popular, Portret de femeie (Elena H. Marinescu) etc.

* Singura lucrare Van Gogh dintr-o colecție muzeală din România se află în colecția dr. Alexandru Slătineanu aflată în muzeul de pe Calea Victoriei. Vorbim despre un desen în cărbune intitulat Culegătoarea de morcovi (Iarna) , achiziționat de colecționarul Slătineanu de la un negustor de artă din Paris, în 1900.

* Camera arabă, parte a colecției Marcu Beza, mi-a plăcut prin atmosfera ce o induce, prin varietatea obiectelor specifice. Reconstituită inițial în locuința colecționarului, camera a fost refăcută în spațiile muzeului.

* Colecția Anastase Simu, situată la parter, cuprinde numeroase opere de artă: tablouri, statuete, busturi. Expresiv este bustul ce îl reprezintă pe colecționar, realizat de sculptorul Frederic Storck în 190; de asemenea, interesante sunt tablourile „Apollo și Dafne” (autor Pietro Liberi) și „Salomeea” (pictor Leopold Schmutzler, 1907).

* Garnitura de mobilier aflată pe un hol intermediar al muzeului, sufrageria în stilul Renașterii germane, datând de la sfârșitul veacului al XIX-lea – început de secol al XX-lea. Superbe piesele din lemn sculptat, figurile sunt expresive, formele complicate, scenele bine realizate.

* Importante mi s-au părut și litografiile din prima jumătate a secolului al XIX-lea expuse pe un hol la etajul 1, lucrări ce reprezintă scene din zona Dunării: insula Ada Kaleh, Orșova, vărsarea Oltului în Dunăre.

Concluzie. Despre acest muzeu de artă s-ar putea scrie pagini întregi. Operele expuse în spațiul generos sunt numeroase și valoroase, iar două-trei ore nu sunt suficiente pentru a le admira pe îndelete. De aceea, îi încurajez pe pasionați să își rezerve timp suficient pentru vizită.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI