După doi ani, din nou la Muzeul Colecţiilor de Artă (II)

TIPĂREȘTE

După ce am parcurs cele mai importante colecţii ale etajului I, (omiţând cu bună ştiinţă pe cele vizitate cu doi ani în urmă deşi impresiile s-au estompat în timp) am urcat cu liftul la etajul II. Aici erau câteva nume de colecţionari celebri despre care auzisem dar şi galerii ale altora care mi-au stârnit curiozitatea. La ambele etaje nu am reuşit să văd toate colecţiile dar a fost suficient să trag concluzia că acest muzeu unicat în lume, este o adevărată pepinieră de artă.

-Colecţia S. Iuca, este cea mai nouă donaţie făcută muzeului de fiicele artistului stabilite în străinătate, la rândul lor oameni de artă. A fost inaugurată în 2019. Din păcate nu i s-a găsit spaţiu decât pe un coridor destul de precar iluminat. Conţine 135 piese majoritatea gravuri şi tablouri. Picturile sunt expuse permanent dar gravurile mult mai fragile, necesitând anumite condiţii de lumină şi umiditate, sunt păstrate în depozite şi sunt expuse prin rotaţie. Am reţinut portretul lui T. Arghezi, autoportretul artistului, tablou: La umbra copacilor, peisaj din Transilvania.

Simion Iuca (1907-1994) a fost pictor şi gravor, format ca artist la Paris. A fost profesor la Instit. Arte Plastice N. Grigorescu unde a revigorat catedra de gravură. Aproape necunoscut în anii comunismului, abia după dispariţia sa, prin expoziţiile şi retrospectivele organizate după anul 2000 a devenit apreciat de critici şi public.

-Colecţia Alexandra şi Barbu Slătineanu este expusă în două săli. În prima figurează alături de tablouri, mobilier încrustat, o sufragerie, o panoplie cu arme şi tablouri. În a doua sală sunt expuse costume populare şi icoane din sec. XVIII. Colecţia obiectelor de artă a fost începută de dr. Alexandru Slătineanu şi continuată de fiul său Barbu Slătineanu care a îmbogăţit-o şi apoi a donat-o statului.

Am reţinut mobilierul sălii principale, un tablou de N. Grigorescu, altul de Iser, portretul dr. Al. Slătineanu pictat de Bălţatu şi o icoană împărătească din sec. XVIII.

-Barbu Slătineanu (1895-1959) a început cursurile Politehnicii din Munchen dar izbucnind cel de al doilea război mondial a revenit în ţară înrolându-se ca sublocotenent. A fost profesor la Scoala de Război, în paralel fiind scriitor, cercetător în domeniul artelor populare şi un mare colecţionar de artă pe care a donat-o statului. A scris lucrări despre ceramică şi artă populară. În 1958 a fost arestat de comunişti, eliberat cu condiţia de a fi informator, a refuzat, a fost închis din nou, murind în penitenciarul Văcăreşti.

-Colecţia dr. Sandu Lieblich a fost donată muzeului de fratele colecţionarului în anii 79-82 şi consta în 44 de piese pictură şi grafică. Din acestea cele mai importante au fost pictate de I. Iser, Marcel Iancu (7 exponate), Gh. Pătrascu şi N. Tonitza. Cu privire la numărul tablourilor fratele colecţionarului susţine că au fost donate 50 de piese Muzeului Colecţiilor de Artă dar administraţia neagă. Dealtfel sunt expuse numai 17, restul fiind păstrate în depozite. Moştenitoarea colecţionarului a început în 2020 un proces prin care revendică întreaga colecţie pe motiv că donaţia a fost făcută sub presiune politică. Nu a putut demonstra aceasta şi instanţa a hotărât :colecţia Lieblich rămâne în muzeu.

Dr. Sandu Lieblich (1901-1971) a fost medic, publicist şi colecţionar de artă. A fost elevul acad. C. I. Parhon şi a publicat un studiu care a demontat superioritatea rasei ariene.

-Colecţia Shizuko Onda este formată din piese exotice din plexiglas în diverse culori avand o simbolistică aparte. Expoziţii permanente ale artistei se găsesc în muzee de artă modernă din Sao Paolo, Lyon, Monaco, Mexico City.

Shizuko Onda (n. 1936 la Tokio), sculptoriţă, este începând cu 1970 deţinătoarea multor premii internaţionale. Viziunea, tehnica şi materialele aduce un plus de modernism artei sculpturii.

-Colecţia Ion PAS cuprinde o serie de lucrări de mare valoare ale pictorilor N. Tonitza, I. Iser, Corneliu Baba, N. Dărăscu, Al. Ciucurencu.

Ion Pas (1895-1974), pe numele adevărat Calman Schritter a fost scriitor, gazetar şi un mare colecţionar de artă. A fost un activist comunist de frunte fiind numit preşedinte al Soc. Scriitorilor Români, ministrul artelor în guvernul P. Groza şi presedinte al Radiodifuziunii.

-Colecţia prof. dr. Florian şi Elisabeta Ulmeanu conţine un număr impresionant de icoane pe sticlă cât şi tablouri de N. Grigorescu, O. Bancilă, Gh. Pătrascu şi câteva covoare orientale Iranian, Kirman, Kaiserly.

Prof. dr Florian Ulmeanu (1903-1973) s-a născut în comuna Ulmeni- Maramures. A fost medic civil, cadru militar şi a fondat Societatea Medicală de Educaţie Fizică. A fost un împătimit colecţionar de icoane şi tablouri pe care le-a donat Muzeului National de Artă.

-Colecţia Marcu Beza donată de Hortensia şi Vasile Beza este poate cea mai spectaculoasă din întregul muzeu. Datorită numeroaselor drumuri ale colecţionarului în orient el a amenajat în casa sa o cameră arabă care a fost donată şi reconstituită în muzeu. Mai sunt expuse bijuterii de argint, sfeşnice şi icoane, tablouri de Rodica Maniu

Marcu Beza (1882-1949) a fost un scriitor prolific şi critic de origine aromână născut în Grecia care a îmbrăţişat şi o carieră diplomatică ca şi consul la Londra şi Ierusalim. A fost membru correspondent al Academiei Române (exclus de comunişti şi repus în drepturi post-mortem în 1990). La începerea celui de al doilea război mondial în 1940 s-a autoexilat la Londra unde a fost membru în Comitetul Naţional Român. A revenit în ţară după terminarea războiului.

-Colecţia donată de Elisabeta şi Moise Weinberg se află într-o sală în care un perete întreg este ocupat de tablouri de I. Iser. Din colecţie mai fac parte R. Schweitzer Cumpăna, Th. Palady, Gh. Pătrascu, A. Bălţatu, Alex. Ciucurencu, mobilier sculptat de mare valoare din sec. XVII, comodă barocă din sec. XVIII, vaze şi un covor de mari dimensiuni cu motive orientale

Mişu Weinberg (1907-1974) a fost un mare şi pătimaş colecţionar de artă care şi-a început achiziţiile din 1934. În 1935 s-a împrietenit cu I. Iser de la care a cumpărat în timp, cca 250 de tablouri. Căsătorindu-se cu o femeie bogată a avut posibilitatea să achizitioneze opere de artă. Era urmărit de securitate şi au fost publicate note informative făcute de cei infiltraţi în casa sa. În 1948 după naţionalizare colecţia a devenit de utilitate public iar soţia sa a pierdut întreaga avere. Mişu Weinberg a continuat să achizioneze tablouri pe care le plătea în rate din banii câştigati din activităţi modeste.

Dacă mi-a plăcut muzeul? Nu se poate să nu fii impresionat de aceste bijuterii ale artei româneşti şi mai puţin expuse din arta occidentală. În funcţie de timpul liber pe care-l aveţi la dispoziţie şi de dorinţa de a iesi din cotidianul cenuşiu, vă sugerez să alocaţi o zi sau două vizitării Muzeului Colecţiilor de Artă. Mie, înafară de colecţiile vizitate cu doi ani în urmă, acum, vizitarea majorităţii lor mi-au luat patru ore. Cred că pentru a-l vizita tot, inclusiv Lapidariumul care era închis, ar trebui două, poate trei zile. De mare folos mi-a fost pliantul pus la dispoziţie la casierie cât şi scurtele descrieri aflate la intrarea fiecărei săli.

Este un muzeu de excepţie amplasat într-un palat din sec. XIX

Muzeul, prin colecţiile sale, te familiarizează cu arta şi pictorii din sec. trecut

---

VIZUALIZĂRI: 253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI