Colecția Muzeală a Chihlimbarului Colți. Oricând, da!

TIPĂREȘTE

La Colți, jud. Buzău se ajunge ușor. Drumul, acum, toamna, este parcă mai frumos decât în restul anului, culorile sunt mai vii și paleta cromatică este amplă. Bine, nu de asta, ca să văd cai verzi prin păduri, am ajuns eu la Colți, ci pentru că eram curios să văd Muzeul Chihlimbarului. Da, știu, curiozitatea a ucis pisica, dar, să nu uităm, mâța are 9 vieți, deci, dacă și-a permis să piardă una pentru a vedea Muzeul, am zis că, deh, merită!

Nu m-am strofocat să țin minte drumul, am dat pe GPS, nu de alta, trebuia să-i dau și ăstuia o ocupație, dacă tot l-am luat cu mine în mașină. Ce țin minte e că la intrarea în Pătârlagele, de fapt, nu chiar la intrare, se face un drum la dreapta, se trece peste o cale ferată, un pod și pe urmă mergi după indicatoare. Drumul e bun, asfaltat proaspăt, are doar două porțiuni unde lucrarea de asfaltare a eșuat, dar în rest e civilizat, poți să mergi regulamentar și să caști gura la culorile toamnei. Șoseaua e îngustă, trece foarte aproape de curțile oamenilor, deci nu prea puteți șoșoni mașina, dar, de ce-ați face-o, nu veți mai ajunge atât de repede pe-aici, doar dacă aveți rude sau interese-n zonă, asta e clar! Așa că mergeți încet și bucurați-vă de inedit!

Ajunși în comuna Colți peisajul și drumul nu se schimbă. Eu, cel puțin, exact când am ajuns să fiu intrigat de faptul că nu mai ajungeam la Muzeu, exact atunci am ajuns. E imposibil să-l ratați, muzeul spun, sediul lui, față de șosea, este cocoțat, o mare căsoaie din lemn și piatră, cu o poartă din lemn, pe care e scris un bun venit extrem de primitor.

Este foarte sigur s-aveți prejudecăți, înainte de-a ajunge aici, legat de valoarea muzeistică și locația în sine. Lăsați-le de-o parte, e bine să luați decizii abia după ce vă lămuriți ce-ați văzut.

Acuma, pentru mine e foarte greu să scriu despre Colecția Muzeală, cam toți de pe AFA care au trecut pe-aici au și povestit de ce au fost și ce e de văzut. Nici nu o să vă-nnebunesc cu date luate de pe Wikipedia pe care să vi le scriu eu în review ca să mă dau bengos, că ce erudit sunt eu. Ba, dimpotrivă, vă spun sigur că despre chihlimbar știam că este o piatră semiprețioasă, din care-și fac fetele tot felul de podoabe. Și despre culoarea chihlimbarului știam că vinul își compară culoarea cu el. Și-n rest, o mare pauză și adâncă liniște. Că, deh, eu când nu știu ceva, tac, ca să par filozof!

Oameni buni, după ce-am vizitat Muzeul am rămas profund și plăcut surprins, nu neapărat de exponate, la urma-urmei nimic wow, dar asta fără să minimalizez vreun fel valoarea colecțiilor expuse. Ei bine, ce m-a impresionat pe mine, cu adevărat, este amabilitatea și felul de prezentare al ghidului din Muzeul colecției de chihlimbar, o doamnă care transmitea totul cu o pasiune nealterată în vreun fel de rutină. Doamna aceea încerca să ne transmită cât mai multe informații, dar o făcea fără să fie agasantă, plictisitoare și, cu atât mai puțin, obositoare. Ascultând-o cu câtă bucurie, plăcere, patimă în sensul pozitiv, vorbea despre ce înseamnă chihlimbarul, cum au ajuns exploatările din zonă să fie unanim recunoscute în lume, cum rumanitul , sau chihlimbarul negru, este unic în lume și găsit numai în această zonă, despre Gheorghe Munteanu-Murgoci, primul docent universitar în mineralogie din România, dar despre câte și mai câte. Toate astea au fost povestite atât de interesant și frumos încât am stat, clar, mult mai mult decât bănuiam că vom sta în acest muzeu. Nu are de ce să se supere, voi spune numele acestei doamne atât de devotate profesiei ei, cu un bagaj de cunoștințe la un nivel care naște admirație, respectiv Diana Gavrilă. Să fie foarte bine înțeles, nu repeta, over and over again, același discurs, în caz că turistul punea întrebări avea imediat răspunsul coerent și competent. Dacă o s-aveți curiozitatea să-i căutați numele pe internet veți vedea că este somitate în materie, doar că o face cu atâta seninătate că naște admirație. Pentru mine Colecția Chihlimbarului va rămâne în amintirea mea datorită acestei femei de toată admirația. Sărut mâna, un salut absolut sincer!

Web, te rog frumos: https://www.youtube.com/watch?v=sENM2wA_FTg

Mulțumesc c-ați avut răbdare cu mine, vă salut, haidi, pa!

Muzeul este amplasat într-o locație construită cu respectarea arhitecturii locului, accesul se face foarte ușor, chiar din șosea. Este un loc de parcare lângă, spațios și curat.

Iar natura este foarte darnică cu locul, naturii nu poți, niciodată, să-i reproșezi ceva!

Este un muzeu de o calitate peste medie, structurat pe două tronsoane, paleofaună, la parter, unde sunt expuse fosile ale animalelor preistorice și, la etaj, Colecția de Chihlimbar.

Biletul costă 12 lei de persoană, 40 de lei plata pentru ghid. A, să nu uit, inițial nu am vrut ghid, apoi, după efortul doamnei Gavrilă, am vrut să achitam tariful. Doamna a spus că nu e nevoie, pentru că tot ceea ce ne-a transmis cu ocazia vizitei a făcut-o din plăcere și cu bucuria de a fi fost ascultată de cei 7-8 turiști de eram acolo.

În plus, la prețuri modice, poți cumpăra broșuri care să explice mai în amănunt ceea ce ai vizitat.

Distracția nu intră -n discuție, relaxarea rezidă din modul de prezentare al exponatelor și expunerea ghidului.

---

VIZUALIZĂRI: 743 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI