Cavoul familiei Mihail - Cimitirul Ungureni, Craiova

TIPĂREȘTE

Spre rușinea mea am aflat despre Jean Mihail abia atunci când am vizitat Muzeul de Artă din Craiova (vezi impresii). Așa că în serile petrecute în camera de hotel în vizita mea din Craiova am citit cam tot ce am găsit pe internet despre Jean Mihail și despre familia sa.

Din păcate nu am găsit foarte multe detalii despre viața lui personală însă măcar două lucruri ar trebui să fie știute de oricine despre Jean Mihail :

- Faptul că în timpul marii crize economice din anii 1929-1933 a garantat cu averea sa împrumuturile statului român de la băncile franceze și elvețiene, salvând țară de la faliment.

- Faptul că a fost poate cel mai mare filantrop român care a finanțat construirea sau renovarea unor biserici, a făcut donații liceului la care a studiat, a creat fonduri pentru studiile elevilor și studenților, iar la sfârșitul vieții a donat prin testament întreaga sa avere statului român.

M-am lămurit repede de ce informațiile despre Jean Mihail și familia sa nu îmi săriseră în ochi până la vârsta asta – pentru că ele nu există! Urmele familiei Mihail au fost șterse de către comuniști și mai nimeni nu a fost curios să afle detalii despre una dintre rarele familii din România care a făcut atât de multe pentru această țară și pentru oamenii mai puțin norocoși.

Personal țin să mulțumesc domnului Mihai Murărețu și doamnei Laura Tiparu pentru efortul lor de a pune cap la cap cele câteva informații rămase despre familia Mihail și de a lansa fiecare câte o carte: “Craiova de ieri- vol 4 – Familia Mihail – Un secol de ascensiune financiară” – Mihai Murărețu: și “A fost odată familia Mihail” – Laura Tiparu.

Până la apariția acestor cărți informațiile erau neclare și nici măcar arborele genealogic al celor 4 generații nu se cunoștea. Există mari confuzii în informațiile de pe internet și este posibil ca acești doi oameni să fi reușit să creioneze în sfârșit ascensiunea familie și dragostea lor pentru această țară. Am observat că există controverse și despre informațiile aduse de către cei doi și asta pentru că acestea au fost extrase din extrem de puține surse.

Mihai Murărețu a reușit să reconstruiască arborele genealogic pornind de la fotografiile de care nimeni nu mai știa și pe care le-a găsit la Serviciul Județean Dolj al Arhivelor Naționale. “ ... ideea este că aceste fotografii ale familiei Mihail nu erau identificate…. Eu am reușit identificarea acestor imagini numai după o muncă de doi ani. Mi-am dat seama că sunt ale lor deoarece recunoscusem cel puțîn trei membri ai familiei dar a fost destul de dificil să realizez cine sunt celelalte persoane care apăreau în imagini” .

“Tot uitându-mă și tot sucindu-le de nenumărate ori, la fotografia care se află pe coperta albumului mi-a atras atenția figura bătrânului din mijloc. Nu știam de unde să-l iau. La un moment dat am avut o străfulgerare și mi-am dat seama că figura această o mai văzusem imortalizată într-un bust, care se află în momentul de față în Palatul Jean Mihail, actualul Muzeu de Artă Craiova. Atunci mi-am dat seama că am în față un set de fotografii al Mihaililor. Pentru mine a fost o bucurie nemăsurată să fac o asemenea descoperire.”

În acea seară m-am culcat foarte târziu. Am urmărit fascinat documentarul pe care vi-l las și vouă mai sus făcut de TVR Craiova tot împreună cu domnul Mihai Murărețu și doamna Laura Tiparu și pe care vă invit să îl urmăriți pentru a descoperi ce nedreptate s-a făcut prin ștergerea parcă definitivă a tot ce a însemnat această familie pentru România.

Din dimineața următoare istoria acestei familiei Mihail mă fascinează. Crezusem că singura urmă a trecerii lor prin Craiova este Palatul ce găzduiește Muzeul de Artă pe care deja îl vizitasem însă descoperisem că mai există ceva:  Cavoul familiei Mihail din Cimitirul Ungureni, Craiova.

Am descoperit acest lucru aflând că bustul lui Constantin Mihail aflat pe scara monumentală a palatului a fost găsit în cavoul familiei. Deoarece acolo nu era vizibil publicului, s-a decis că locul lui ar trebui să fie în palat – o decizie foarte bună dealtfel.

Așa că nici nu m-am gândit să plec din Craiova fără a vizita acest frumos monument funerar unde am fost surprins să constat că nu există amintite numele celor care se odihnesc acolo. Din nou informațiile de pe internet sunt confuze. Mă voi baza din nou pe informațiile domnului Mihai Muraretu și voi spune că aici se află înmormântați:

Zaharica și Mihail Constandin Tupâlau

Nicolae Mihai și Victoria Emanoil

Elena Dumba și soțul ei Constantin Dumba

Areti Fotino

Constantin “Dini” Mihail

Nicolae Mihail

Jean Mihail

Cu siguranță nu prea știți despre cine vorbesc, nu? De aceea o să încerc să redau o scurtă istorie a familiei Mihail ce a cuprins 4 generații și s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ 120 de ani. Pentru această scurtă istorie m-am ajutat de informațiile aflate din documentarul TVR Craiova, din ceea ce a relatat dl Mihai Muraretu, din articole din ziare și din diverse cărti. Multe dintre rânduri sunt citate din aceste surse.

Scurtă istorie

Mihailii proveneau din Macedonia, din Megarova, și au venit pe aceste meleaguri în 1819.  Zaharica și Mihail Constandin Tupâlau au făcut parte din primul val de aromâni care a migrat către Principatul Valahia din Macedonia fiind alungați de persecuțiile și prigoana Sublimei Porți împotriva creștinilor. Aceștia s-au îndreptat către orașul Craiova acolo unde aveau rude. Acolo erau și cei din familia Dumba, de la care au obținut ajutor.  Se ocupau cu negoț ca dealtfel majoritatea aromânilor veniți la acea vreme în România.

Mărturie a existenței celor doi stă vechea Mănăstire Sfântul Nicolae și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, o biserică monument istoric aflată în comună Bistreț, Județul Dolj,  care datează din 1826 și care încă este în picioare chiar dacă într-o stare foarte proastă.

“În prima jumătate a secolului al XIX-lea, de Comuna Bistret este legat numele începătorilor familiei Mihail din Craiova: Mihail Constandin "Grecul" care între 1826 - 1832 a ctitorit biserica "Sf. Nicolae şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" - monument istoric - şi fiul său Nicolae (sau Nicolache) Mihail, boierit cu rangul de pitar, care i-a desăvârşit pictură în 1837.

Interesant este tabloul votiv de la Bistreţ, în care tatăl, Mihail Constandin, este pictat în veşmânt oriental, iar fiul său Nicolae, tuns şi bărbierit în stil occidental, este îmbrăcât în frac. Prenumele Mihail al tatălui a devenit aşadar nume de familie la fiul său. Ceea ce face valoarea acestei biserici este atât pictura sa interioară şi exterioară, cât şi faptul că este una dintre primele biserici de zid în această zonă de sud a Olteniei, din vecinătatea Dunării, unde adesea lăcăşurile ecleziastice erau săpate în pământ. Poate nu este exagerat în a afirma că familia Mihail, cu energia specifică aromânilor, a avut vocaţia unor construcţii durabile.” am găsit scris într-un inventar al anilor 1901-1968 al Primăriei Comunei Bistret.

Nicolache Constandin Tupâlu, unicul fiu al familiei, a decis să transforme prenumele tatălui său în nume de familie devenind Nicolae Mihail.  Arendaș de moșii bisericești, cămătar cunoscut și implicat în afaceri cu piatră cubică (pentru pavarea străzilor Craiovei) acesta a investit constant în terenuri, heleștee, păduri și în agricultură.  În timpul vieții sale a reușit să facă o avere considerabilă.  Însă familia sa nu fusese niciodată asimilată de boierimea locală, fiind considerați parveniți.

Nicolae Mihai (1814-1871)  s-a căsătorit cu Victoria Emanoil  (1822-1894)  la data de 22 aprilie 1822. Victoria era fiica lui Nicolae Emanoil şi a Anastasiei Curti și mai avea două surori: Elena Emanoil și Maria Emanoil. Prin această căsătorie Nicolae Mihail a intrat în rândul boierilor olteni. Cele trei surori erau fiicele unui om extrem de avut, Nicolae Emanoil. Mama fetelor Emanoil, Antonia, era născută Curti. Familie Curti era tot o familie de aromâni din Blața - satul de unde provenea și neamul Dumba. Unul dintre membrii familiei Curti era Stere Curti ajuns mare negustor și proprietar de bancă în Viena.

Nicolae și Victoria au fost nașii familiei Coretti – Elefterie Coretti fiind primul director al Băncii Naționale a României - filiala Dolj. Au locuit în Craiova pe actuala stradă Simion Bărnuțiu nr. 10.

Voctoria, bolnavă și imobilizată într-un scaun cu rotile la bătrânețe, și-a trăit ultima perioadă a vieții atât în Craiova cât și la Arcachon, lângă Bordeaux.

Nicolae Mihai și soția sa Victoria (1822-1894) au avut un fiu și o fiică: Constantin și Areti (sau Aretia).

Areti Fotino  (născută Mihail) (1838-1896) împreună cu mătușile sale, Elena și Maria, a făcut parte din societătatea doamnelor care i-au îngrijit pe răniții de război, motiv pentru care i-a fost acordată de către regele Carol I distincția Crucea Comemorativă „Elisabeta” , chiar la Craiova, pe 2 mai 1878, după o vizită la spitalul în care această îngrijea.

Căsătorită cu Androcle Fotino, ea a fost apreciată pentru gesturile sala filantropice și donațiile făcute familiilor sărace. Dovadă stă inscripția de pe bustul funerar care o reprezintă, realizat de Carol Stork: “model de virtute și providență pentru săraci”

A trăit într-o vilă de pe Calea Victoriei din București, acolo unde soțul ei lucra că medic militar. În timpul Războiului de Independență el a fost şeful ambulanței Marelui Cartier General, iar în anul 1885 a fost numit director general al Serviciului Sanitar al Spitalelor Civile.

O parte din averea familiei Fotino, care nu a avut copii, a fost moștenită de fii lui Dini, Jean și Nicolae. Inclusiv vila din Calea Victoriei nr. 73-75. În anul 1973 casa din Calea Victoriei încă exista și era citată de istoricii artei drept o bijuterie datorită picturii și decorațiunilor interioare. Din păcate, între timp, a fost demolată, pe locul ei fiind astăzi construit un bloc.

Constantin “Dini” Mihail  (1837-1908), a studiat la Viena și Hohenheim. După absolvirea cursurilor Școlii Superioare de Agricultură el se întoarce în țară pentru a administra și înmulți averea familiei devenind cel mai bogat om din țară, bineînțeles după prințul Grigore Cantacuzino rămas în istorie ca și “Nababul” .

Constantin Mihail a fost înainte de toate un mare filantrop. În timpul Războiului de Independență a înfiintat Spitalul „Dini Mihail“într-una dintre casele sale și a suportat toate cheltuielile de întreține. A înființat o fundație care a purtat numele părinților săi prin care a ajutat familii sărace, a înființat școli și a restaurant biserici.

Școala din satul Bârza a fost construită de către Constantin Dini Mihail în anul 1883 în memoria tatălui său. Școala există și în ziua de astazi fiind, cu altfel, în paragină.

În timpul studiilor la Viena Constantin Mihail s-a căsătorit cu Matilda Spiro care provenea tot dintr-o familie de aromâni stabilită la Viena, acolo unde sărăcise. Împreună au avut 4 copii dar din păcate doi dintre aceștia au murit de foarte mici.

Matilda Spiro a murit și ea la vârstă de 27 de ani lăsându-i în grija lui Constantin pe cei doi fii: Nicolae și Ioan (Jean). Cei doi mici orfani au fost crescuți de tatăl lor și de mătușile Elena și Maria.

Elena Dumba  (născută Emanoil) (1833-1909) -sora Victoriei, s-a căsătorit cu Constantin Dumba, unul dintre cei mai bogați craioveni ai epocii.

S-a remarcat prin acțiunile filantropice cunoscut fiind că, împreună cu familia Mihail, a fondat un spital privat în care a îngrijit răniții. Casa în care a locuit se află pe actuala stradă Unirii din Craiova, în curtea actualului Muzeu de Artă, însă mare parte a vieții și-a petrecut-o la Paris și la moșia de la Geormane, Dolj acolo unde familia avea un conac. Clădirea încă mai există însă este într-o accentuată stare de degradare.

Maria Coloni  (născută Emanoil) (1834-1923) -sora Victoriei a fost poate cea mai de success femeie din familia Mihail. Până la sfârșitul vieții a reușit să strângă o avere colosală alcătuită în principal din terenuri și case. Cu terenuri de peste 25000 ha numai în județul Olt, cu celebrul conac de la Deveselu și inițiatoare a Băncii Populare “Maria Coloni” , ea era căsătorită cu Elias COLONI, grec sosit pe teritoriu românesc în calitate de comandant de arnăuți.

Palatul lor de la Deveselu (localitate care se numea Romanaţi)  cunoscut și că Vila „Maria Coloni“ era o construcție impresionantă care semăna foarte mult cu palatal din Craiova și avea interiorul prevăzut cu o scară de marmură de Carrara, candelabrele din cristal de Murano, oglinzile veneţiene, stucatură aurită, plafoane pictate, pereţi tapisaţi cu mătase de Lyon și luminatoare cu vitralii. Alături de conac ei au construit și o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae” .  Mai aveau o proprietate la Pau, în Franța, Elias reprezentându-l pe Dini Mihail în tranzacțiile cu băncile franceze.  

Din păcate nici din palatal de la Deveselu nu a mai rămas nimic. Doar câteva fotografii.

La Deveselu Maria Coloni a reuşit să ridice comunitatea, implicându-se, notează istoricul Dumitru Botar, în construcţia bisericii (1910), a şcolii, a cantinei şcolare şi să rămână în memoria sătenilor un reper, motiv pentru care proprietatea să a fost ocolită de evenimente în timpul răscoalei ţărăneşti de la 1907.

„Cu sătenii s-a purtat corect, i-a ajutat la nevoie, fiind o boieroaică de caracter. (...) De la cei mai în vârstă am aflat că atunci când doi tineri se căsătoreau, veneau la ea, îi sărutau mâna, aducându-i la cunoştinţă că s-au luat, apoi Colonoaica dădea dispoziţie administratorului să le dea fie un pogon de pământ, fie o vacă, fie o pereche de boi, pentru a pleca la drum cu ceva, tinerii făcându-şi gospodăria proprie mai uşor cu acest ajutor.

În anul 1905, înaintea răscoalei, locuitorii din Deveselu au trecut prin momente grele, nu mai aveau ce să mănânce, porumbul se terminase, iar primarul se adresase Prefecturii Romanaţi să intervină. Maria Coloni, deşi în Franţa, aude de necaz şi de acolo transmite că situaţia să se rezolve din produsele ei, aşa încât, peste doi ani, la răscoală, în Deveselu nu s-au mai întâmplat evenimente deosebite“,  scrie istoricul în cartea „Conace din Romanaţi“.

În urmă naţionalizării, în 1953 vila este temporar repartizată Regimentului de aviaţie de la Deveselu pentru a se depozita aici diverse materiale, după care primeşte folosinţa de spital de psihiatrie, „până în anul 1967, când vila suferă o avarie puternică de la un incendiu, treptat dispărând, fiind jefuită şi în final demolată", mai menţionează istoricul Dumitru Botar.

Astăzi strada principală din Deveselu poartă numele celei care a contribuit enorm la dezvoltarea localităţîi.

Dini Mihail, gândindu-se să își petreacă bătrânețea în aceiași casă cu fii și viitoarele nurori, decide să-și construiască o casă în Craiova în care să se mute din casă părintească pe care o avea în stradă Gheorghe Chițu nr. 10. Având un teren pe Strada Unirii, lângă rudele sale din familia Dumba, l-a angajat pe arhitectul Paul Gottereau și o echipă de ingineri, tehnicieni și meșteri de prim rang pentru a îi construi un palat pe care Dini nu a apucat să-l vadă finalizat.  

Constantin “Dini” Mihail murit în anul 1908, iar palatul a fost inaugurat de către cei doi fi ai săi în anul 1909.

Cele două mătuși care decedasera fără moștenitori au lăsat întreagă lor avere celor doi Mihaili.

Dacă Nicolae Mihail,  care își făcuse școala primară în Craiova, liceul la Paris și Facultatea de Drept la Liege,  decide în a două parte a vieții să se stabilească în Pau, Franța unde și decedează,  Jean Mihail se întoarce de la studiile din străînătate în România unde decide să rămână pentru a administra moșiile tatălui sau.

Nicolae Mihail (1874-1918) și-a petrecut a două parte a vieții în Franța, la Pau, pe domeniul unchiului său Coloni. El a murit la numai 46 de ani în urmă unor complicațîi pulmonare. Astfel că toată averea adunată de-a lungul timpului începând cu Zaharica și Mihail Constandin Tupâlau a rămas ultimului Mihail: Jean.

Elena Dumba lasa o întreagă avere, inclusiv o colecție impresionantă de tablouri. Maria Coloni lasa moștenire suma de 5 milioane de lei, o casă în Florești - Prahova, Castelul din Zamora - Bușteni dar și conacul de la Deveselu,   locul preferat pentru întrunirile de familie. Averea ajungea, se spune, la echivalentul a 6 tone de aur.

Astfel că în anul 1929, la începutul marii crize, Jean Mihail era cel mai bogat om din România.

La un an după izbucnirea crizei, statul român s-a găsit în poziția de a fi nevoit să facă un împrumut extern pentru depășirea crizei, însă pe fondul deprecierii leului și al falimentelor bancare, era nevoie de o garanție consistentă. Astfel că Ioan C. Mihail, care devenise cel mai bogat om din țară, decide să îl ajute pe regele Carol al II-lea – care venise la conducerea țării în iunie 1930, în plină criză – și să garanteze împrumuturile externe din băncile franceze și elvețiene cu propria lui avere.

Implicat fiind în politică, decide să voteze în favoarea reformei agrare și a împroprietării țăranilor prin despăgubirea proprietarilor de către statul român. Astfel că, după reforma adoptată în 1921, Jean Mihail mai deținea pe moșiile menționate mai puțîn de un sfert. De exemplu, în Gorj, prin moșia Bălești, s-au împroprietărit 150 de hectare pentru țărani, primărie, școli, biserică și cimitir. Se pare că pentru Jean Mihail exproprierea ar fi fost de fapt o metodă prin care ar mai fi scăpat de griji, mai ales având în vedere cantitatea mare de pământ – moșii care trebuiau administrate în mai multe regiuni ale țării.

Cu trei ani înainte să moară, pe 14 februarie 1933, milionarul își întocmește testamentul prin care își lasă întreaga avere mobilă și imobilă statului, neavând moștenitori direcți, întrucât nu se căsătorise niciodată. Una dintre condiții era înființarea Fundației Culturale „Ioan C. Mihail“, care trebuia să fie administrată de un consiliu din care să facă parte Patriarhul României, Președintele Academiei Române, Ministrul Agriculturii și Domeniilor, Ministrul Instrucțiunii Publice și Ministrul Sănătății Publice. De asemenea, acesta dispunea în document sume de bani, iertări de ipoteci și datorii pentru prietenii, colaboratorii și rudele sale.

Dispozițiile testamentare prevedeau:

-        împărțirea moșiilor sale în loturi de câte trei hectare care să fie vândute la prețuri accesibile țăranilor

-        statul avea dreptul să păstreze fondurile forestiere supuse regimului silvic și terenurile, însă cu obligația de a înfiinta ferme model, școli tehnice agricole și așezăminte industrial-agricole.

-        sumele obținute în urmă vânzării terenurilor agricole ar fi urmat să formeze Fondul „Ioan C. Michail“, prin care statul să finanțeze acțiuni de utilitate publică: modernizarea școlilor, dotarea satelor cu biblioteci, ajutor material pentru copiii aflăți în pragul abandonului școlar, precum și introducerea cursurilor de agricultură.

-        alocarea sumei de 500.000 de lei pentru Fondul „Nicolae și Vitoria Michail“, prin care să fie ajutate persoanele bolnave și cele sărace din orașul Craiova.

-        alocarea sumei de 500.000 de lei pentru orașul Turnu Severin pentru înființarea Fondului „Constantin N. Michail“, prin intermediul căruia să fie ajutați săracii, infirmii și bătrânii.

-        alocarea sumei de 500.000 de lei pentru localitatea Turnu Măgurele (Teleorman) pentru constituirea Fondului „Ioan C. Michail“pentru înființarea și întreținerea unui azil de bătrâni.

-        sistemul de sănătate din Caracal urmă să primească ajutor prin suplimentarea numărului de paturi cu o parte din suma de 500.000 de lei, care servea la înființarea Fondului „Ioan C. Michail“

-        localitatea Tecuci primea 200.000 de lei pentru înființarea Fondului „Nicolae și Ioan C. Mihail“prin care urmau să fie ajutate persoanele sărace

-        Casa Bisericilor primea 200.000 de lei pentru reparația şi pictarea bisericii ortodoxe din localitatea Drăgănești, Tecuci.

-        înființarea Institutului Maternitățîi din București, care trebuia să fie conform ultimelor standarde sanitare de la acea vreme. Instituția urmă să funcționeze în zona Filaret, să aibă paturi pentru mai multe categorii de afecțiuni, dar și săli de conferințe, amfiteatru și locuințe pentru personalul institutului.

Toate imobile din București și Craiova, precum și sume de bani aflate în depozite bancare, bijuterii de colecție, mai multe colecții de tablouri și artă decorativă europeană erau lăsate moștenire Statului Român, care avea libertatea de a păstra clădirile pentru bună funcționare.

Jean Mihail a murit în dată de 23 februarie 1936 fiind ultimul din ceea ce fusese familia Mihail.

Arhivele Naționale – Serviciul Județean Dolj și Asociația Arhivistilor și Prietenilor Arhivelor “C. D. Forunescu” scriau în “Oltenia - Studii. Documente. Culegeri” Seria a IV-a, nr. 9,2021 Editura SITECH Craiova 2021 niște informațîi pe care nu le-am găsit nicăieri altundeva. Dacă peste tot faptul că Jean nu s-a însurat a rămas un mister, aici am găsit următoarele:

“Cel mai bogat om din țară, spre sfârșitul prematur al viețîi, când avea 61 ani, și-a găsit, în fine, aleasă inimii. Jean Mihail a vrut să se însoare, spre surprinderea generală, cu fermecătoarea Maria Victoria Dimo, pe atunci studentă, care era din Ploiești și mult mai tânără decât el. Ea provenea tot din neam de aromâni, o familie bogată. Era fiică a arhitectului Anastase Dimo și a Victoriei Paraschiva, născută Constantinescu, și nepoată a sculptorului D. Pavelescu Dimo. Victoria Maria Dimo era rudă și cu celebra familie Aman din Craiova. Mai târziu, a ajuns și ea o extraordinară colecționară de artă. Din nefericire, căsătoria ei cu Jean Mihail nu a ajuns să fie oficializată, deoarece el a murit pe neașteptate. În februarie 1936 Jean Mihail a venit în București să o vadă pe domnișoara Dimo. Ea locuia atunci într-un cămin studențesc de fete prahovene din familii bogate, situat pe Str. Sevastopol nr. 10. Acolo Jean Mihail a descins, spre uimirea și invidia generală, din luxosul său automobil și i-a adus o casetă din cristal franțuzesc colorat cu bomboane de la cofetăria Zamfirescu, un minunat buchet de flori și o scrisoare. Doamna Stroescu, directoarea căminului, intrigată de asemenea gesturi față de o studentă, a cerut scandalizată imediat să i se dea scrisoarea. Domnișoara Dimo însă a rupt-o, fără să o citească. Inutil. De îndată a fost exmatriculată din cămin. Jean Mihail era decis să se însoare cu cea căreia îi spunea „Domnița Olteniei” . Imediat ce a fost exmatriculată din cămin, Jean Mihail i-a cumpărat o garsonieră în București, totul fiind foarte onorabil, cu acordul familiei fetei, căci urmau să se căsătorească. S-au și logodit. La terminarea facultății stabiliseră că se va face nuntă. Însă, la aproximativ o lună de la plecarea ei din cămin, în 28 februarie 1936, o servitoare a lui Jean Mihail i-a dat domnișoarei Dimo cumplită veste: logodnicul ei murise, exact că mama lui cândva: o răceală puternică, o congestie, urmată de un stop cardiac. Șocul a fost imens pentru Victoria Dimo. Dar și mai uimită a fost când a aflat că și avocatul lui Jean Mihail, Jack Iacobson din Craiova, a murit la 5 martie 1936, luând pe lumea cealaltă misterul modificărilor pe care Victoria Dimo știa că Jean Mihail le făcuse în testament în favoarea ei. Că urmare, există credința că ultima voință a lui Jean Mihail nu a mai fost găsită. Ceea ce a rămas posterității nu o menționează pe domnișoara Dimo, ceea ce este foarte curios având în vedere cât o iubea pe logodnica să. Testamentul lui Jean Mihail pe care îl vedem azi conține mențiunea că a fost scris, datat și semnat de mâna acestuia, redactat la 14 februarie 1933. Nefiresc este însă că testamentul a fost autentificat de Tribunalul Dolj Secția III Notarială nu la dată redactării, ci abia după decesul testatorului, anume la 2 martie 1936. Testamentul lăsat de Jean Mihail a fost publicat de prof. Dinică Ciobotea. Întreaga avere a fost lăsată statului român. A trebuit să procedeze astfel deoarece Neamul Mihail din Craiova se stingea fără urmăși. Din păcate imensa lui avere s-a risipit, rămânând numai palatul care găzduiește azi Muzeul de Artă al Olteniei. ”

Fundațiunea Culturală „Ioan C. Michail“, a fost înființată și a funcționat până în 1948 fără să își ducă la îndeplinire menirea. Se pare că degradarea averii familiei Mihail a început încă dinainte de venirea comuniștilor la putere, notează scriitoarea Carmen Zamfirescu, într-un editorial marca „Adevărul“, care menționează că personalul fundației avea salarii foarte mari, iar activitatea acesteia nu prea avea roade, ci stagna.

De asemenea, și conacul din Deveselu a avut o soartă tragică: în anii ’60 a fost cuprins de flăcări și nu a mai fost restaurat. În 1953, vila este repartizată Regimentului de aviație de la Deveselu, apoi clădirea devine sediul unui spital de psihiatrie „până în anul 1967, când suferă o avarie puternică de la un incendiu, treptat dispărând, fiind jefuită și în final demolată“, notă istoricul Dumitru Botar în volumul „Conace din Romanați“. Chiar și celebrul Palat Mihail din Craiova se degradase. La vizită Regelui Mihai I și a mareșalului Ion Antonescu din 1943 se află într-o stare de degradare. În 1947, acesta devine sediul administrativ al Universitățîi din Craiova, iar câțiva ani mai târziu, în 1954, al Muzeului de Artă.

Atât a mai rămas din averea familiei Mihail! Palatul cu colecția sa de artă. Și cavoul familiei!

Mergeți să le vizitați cât ele mai există!

Cavoul familiei Mihail a fost construit de către sculptorul Carol Storck în anul 1896, în stil ionic grecesc. Cei doi lei din bronz care străjuiesc intrarea sunt turnați la atelierul Antoine Durenne din Paris.

Monumentul este o copie a Templului Athena-Nike de pe Acropole.

În Cimitirul Ungureni, alăturat cavoului familiei Mihail, se afla si cavoul Vorvoreanu-Pleșia, despre care sper sa scriu cândva, dar și alte munumente funerare de excepție.

Pentru fotografii cu familia Mihail vă invit să vizitați pagina de facebook "Oltenia mea" de acolo de unde am luat și alte informații.

Încadrez aceste rânduri la categoria "Muzeele Craiovei" deoarece consider ca Cimitirul Ungureni este un adevarat muzeu în aer liber.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 43 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI