Constantin Brancusi si un muzeu ce ii cinsteste (dupa moarte) opera si viata

TIPĂREȘTE

In dimineata zilei de 2 decembrie dupa ce am dus baietii la gara am decis sa mergem sa vizitam Muzeul de Arta din Craiova, situat in Calea Unirii nr 15. O cladire superba, fost palat (Palatul Mihail – si apropo de asta, gazdele noastre aveau o carte la fel de voluminoasa si despre familia Mihail, la fel de interesanta, insa nu am avut timp suficient sa o studiez) am si vazut niste poze cum arata in interior, asa incat atat exponatele cat si cladirea meritau sa le faci o vizita, si noi dar si multi alti turisti care intrau in curte cu acelasi scop si cam atat. Paznicul ne spunea ca muzeul este inchis pentru ca s-a facut punte intre sarbatori si weekend si asta e, saracul, putin imi era mila de el, stiti cum e, de obicei cei prezenti isi iau injuraturile. Nu am sa inteleg aceasta logica ca in zile importante, locuri ce ar strange turisti, sa fie inchise. Inteleg drepturile fiecaruia, dar trebuie gandit altfel. Insa ca o consolare ne-a indreptat spre Centrul "Constantin Brancusi", aflat in spatele Muzeului de Arta. Asadar am pornit spre acest muzeu care functioneaza de la orele 10:00 -22:00 (luni si marti liber) desi acolo ni s-a spus ca ar functiona 7 zile din 7, in pagina oficiala apare ce v-am spus mai inainte.

Nu am sa contest meritele lui Constantin Brancusi, dimpotriva, insa deja dezamagiti, am intrat in acest muzeu cu acea senzatie de tristate, ca esti trimis in dosul cladirii principale, sa vezi ce o fi deschis pe acolo. Aveam sa descoperim insa un muzeu minunat. Am sa incep insa cu o mica critica, nu este accesibil persoanelor cu dizabilitati sau parintilor cu copii in carucioare, nefiind amenajata si o astfel de cale de acces potrivita lor, asa incat am vazut un cuplu tanar care s-au vazut nevoiti sa ia caruciorul pe sus si sa coboare scarile, caci acest muzeu este amenajat sub muzeul de arta.

Parafrazand celebra expresie “Ce vrea sa spuna autorul?” , despre ce este vorba in acest muzeu? Binenteles asa cum spune si numele, despre viata si opera lui Brancusi.

Ca sa aveti o imagine de ansamblu a acestui muzeu, se afla intr-un spatiu generos, pe peretele din dreapta se afla biografia lui prezentata in date importante si imagini, sunt expuse si diverse obiecte, apoi, in spatii mai micute unde se gasesc 2-3 scaune, puteti vedea diverse filme despre opera acestuia. Filmuletele dureaza cateva minute fiecare, insa sunt foarte interesante, este un muzeu unde mi-ar placea sa mai ajung pentru ca nu poti retine din prima toata informatia.

Asadar, Constantin Brancusi s-a nascut la Hobita in data de 19 februarie 1876 si a murit la 16 martie 1957 si a fost unul dintre marii artisti ai acesti tari care de fapt nu se bucura de celebrele opere ale artistului.

Interesanta este viata acestui artist, incepand cu copilaria in care a dat primele semne ale talentului lui prin cioplirile in lemn pe care le facea cand iesea cu oile la pascut cioplind de fapt obiecte de uz in giospodarie.

Dar talentul lui s-a manifestat si la scoala unde in clasa a treia isi cresteaza numele pe banca de lemn fiind pedepsit pentru aceasta de invatator. Oare cati dintre noi nu am fost niste mici Brancusi in scoala? Sii eu tin minte ca scrijeleam banca, insa Brancusi nu am ajuns ????. Tot in aceasta perioada de copilarie la 11 ani fuge de acasa pentru a se angaja vopsitor de lana la o boiangerie, a lucrat si ca servitor in han, spalator de vase intr-o crasma.

In urma unui pariu sculpteaza o vioara dintr-o ladita de marmelada, iar patronul realizand potentialul artistului i-a platit profesori particulari pentru a mai face cateva clase (avea doar patru clase la acel moment), pentru ca mai apoi, la 18 ani sa il inscrie la Scoala de Arte si Meserii din oras, clasa de sculptura, absolvind scoala in patru ani in loc de cinci pentru ca mai ulterior sa urmeze si Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti (cu bursa primita de la biserica Madona Dudu si Prefectura Judetului Dolj).

La inceput de secol XX primeste prima comanda de sculptura, bustul lui Carol Davila ce se gaseste si astazi in curtea Spitalului Militar din Bucuresti.

Mai apoi s-a inscris si la Scoala de Arte Frumoase din Paris unde studiaza doar 2 ani fiind exmatriculat pentru limita de varsta (avea 30 de ani), fara regrete insa din partea lui Brancusi care a spus ca oricum nu mai avea ce sa invete acolo. A lucrat cateva luni si in atelierul lui Rodin si urmeaza perioada in care Brancusi incepe sa creeze capodoperele sale. Desi sunt multe lucrarile sale, am sa mentionez aici doar cateva:

- 1908 – Sarutul, opera ce va fi stilizata 30 de ani mai tarziu in Poarta Sarutului

- 1909 – Cumintenia Pamantului

- 1910 – incepe seria Domnisoara Pogany (o copie se gaseste in Muzeul de Arta Craiova)

- 1920 – prima varianta a Coloanei infinitului, din lemn de stejar, inalta de 7 metri si 17 centimetri

- 1927 – este anul in care Brancusi merge la New York si prezinta Pasarea Maiastra care are 27 de variante. Aceasta opera va fi insa obiectul unui proces deaorece vama a considerat aceasta sculptura drept “piesa industriala” pentru care a trebuit sa plateasca 210 dolari taxe vamale. Trei ani mai tarziu Brancusi castiga procesul iar vama a trebuit sa modifice legea privind intrarea operelor de arta in tara. Si ca un fapt divers, am citit ca o “Pasare Maiastra” s-a vandut acum cativa ani la o licitatie pentru suma de 27 milioane de dolari.

- 1937 – un an important pentru tara noastra, in urma discutiilor purtate in 1935 cu Arethia Tatarescu, presedinta Ligii Femeilor Gorjene, Brancusi realizeaza Poarta Sarutului, Aleea Scaunelor, Masa Tacerii si Coloana Infinitului (1938), iar despre asta tocmai a povestit in articolul sau de azi @resita2009.

Si ma bucur ca am ajuns si la aceste mari opere de arta de care ne bucuram pentru ca despre Coloana Infinitului de abia asteptam sa va povestesc, ea a fost turnata la Uzina de Reparatii si Utilaje Miniere din Petrosani, are inaltimea de 29 de metri si 33 de centimetri si o greutate de 29 de tone, avand in interior un ax de 19 tone. Partile romboidale sunt din fonta alamita si cantaresc 10 tone.

In urma cu cativa ani cand am vizitat orasul Petrosani despre care am povestit ce am vazut, am vizitat si Muzeul Mineritului, despre care am povestit cateva randuri aici pe site, descoperind cu mare si placuta surpriza un colt special dedicat lui Brancusi si aceasta opera de arta. Impresionanta toata aceasta munca, sunt expuse schite, poze din timpul lucrarilor, asa incat va invit sa vizitati acest muzeu daca va aflati prin Petrosani si sa cititi mai mult.

Nu vreau sa povestesc mai mul despre ce este prezentat in muzeu, sunt datele importante din viata (putin chiar si dupa) lui Brancusi, am sa mai mentionez insa cate ceva despre cum succesul lui in America. In 1914 Brancusi deschidea prima expozitie in Statele Unite la Photo Secession Gallery din New York City, expozitia fiind un real succes, si aici va exista un colectionar John Quin care ii va cumpara mai multe sculpturi ceea ce ii va asigura traiul. De-a lungul vietii Quin ii va cumpara mai multe lucrari, ajungand sa detina inainte de a muri (in 1924) 34 de lucrari. Prietenii lui Brancusi Duchamp si Roche, cu acordul lui Brancusi, decid sa cumpere aceste opere de arta (in 1926) pentru a evita dispersarea lor. Brancusi a participat la importante expozitii organizate in Sattele Unite, Franta, Elvetia, Olanda, Anglia.

Muzeul de arta moderna din Paris ii cumpara in 1947 pentru prima data data 3 opere dar nu trebuie sa uitam si meritul Muzeului de Arta Craiova care este unul dintre primele muzee din lume care a detinut opera semnate Brancusi. In 1943 in Palatul Mihail se deschidea un eveniment numit “Saptamana Olteniei” , un eveniment organizat dupa modelul expozitiilor universal si unde au fost prezentate si trei opere de Constantin Brancusi: Orgoliu, Cap de copil, Sarutul.

Brancusi a avut si o viata plina de iubiri unele servindu-i chiar ca tema a unor lucrari. Nu am sa le mentionez pe toate si doar cateva (mai cunoscute noua)”

- Pictorita unguroaica Margit Pogany, care a dus la seria ce ii poarta numele, Domnisoara Pogany

- Maria Tanase, o relatie zbuciumata cu certuri si impacari, o iubire ca o valvataie, despre care scriitorul Petre Pandrea mentiona felul in care vedea Brancusi aceasta dragoste: "Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu... Auzi? Mă-nţelegi? ".

- Marie Bonaparte, o mostenitoare bogata care avea sa fie sursa unei sculpturi controversate numite “Printesa X” prin aspectul acesteia, am fotografia acestei lucrari, am sa incerc sa o incarc la articol, daca nu va fi considerata potrivita de webi (am sa va spun ca in 1919 i s-a cerut lui Brancusi sa retraga aceasta lucrare expusa la Grand Palais in Paris, fiind considerata prea obscena) o cautati pe net si o gasiti. Despre aceasta lucrare Brancusi a zis ca este un omagiu adus femeii: "Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii. Cinci ani am lucrat şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia! ", a spus el.

- Cella Delavrancea

Brancusi a murit la 16 martie 1957 fiind inmormantat in cimitirul Montparnasse din Paris. Brancusi a vrut sa doneze statului roman 144 de lucrari, dar a fost refuzat pe motiv ca sunt opera fara nici o valoare, asa ca prin testament le-a lasat mostenire statului francez, fiind nevoit sa isi ia cetatenia franceza (in 1952) deoarece statul francez nu putea accepta o donatie a unui cetatean strain. Printre semnatarii acestui refuz numarandu-se: George Calinescu, Alexandru Graur, Mihail Sadoveanu.

Si muzeul asa cum va spuneam prezinta in imagini insotite de texte scurte (in romana, engleza, franceza) si date importante viata si realizarile lui Brancusi, vedem pe pereti chiar si niste barne din atelierul lui si daca tot spunem ca Brancusi a fost un vizionar si un modernist, aici mai gasim accesul spre viitor printr-o capsula a timpului. Ei, in fine, este o formulare mai plastica, intri intr-un lift si ajungi astfel in interiorul unei lucrari SF (ni s-a spus ca ar fi ceva unic in lume), interesant, si toti cei ce erau acolo doreau sa aiba si aceasta experienta.

Sper ca va fi trezit interesul pentru acest muzeu si va invit sa ii treceti pragul, nu veti fi dezamagiti. Va doresc o zi inspirate si sa ne auzim de bine.

---

VIZUALIZĂRI: 554 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI