Vizită pe îndelete la Pinacoteca din Berlin (I)

@mihaelavoicu: 

pe vremea aceea pictorii chiar isi lucrau atent picturile, si ma gandeam cand am vizitat Casa/Muzeul Albrecht Duhrer in Nurembeg (inca nu am apucat sa povestesc), mi s-a explicat cum facea sa aiba mai multa lumina, gasise el un truc interesant ca sa se bucure de mai multa lumina naturala.

Foarte frumoase picurile si este in mod sigur un muzeu pe care mi-ar placea sa il vizitez.

Felicitari, votat cu mare drag.

Împreună cu continuarea / continuările sale, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinație.

@mihaelavoicu: Ca totdeauna reviewul tău este un adevărat regal. Documentat, cu trimiteri, poţi spune chiar dacă n-ai fost acolo,  că l-ai văzut.Eu i-aş propune lui Cornel să facă o clasă cu punctaj special  ( nu neapărat f. mare) sau măcar o adnotare pentru reviewurile de înalt nivel cultural. Stiu că saitul este de informaţii turistice practice, gen unde mâncăm? unde dormim? cât costă biletul? dar, cred eu că înafara acestora, reviewurile de cultură ţin sus ştacheta.

Ești o privilegiată! Îmi doresc nespus să văd Altepinacotek (am scris numale din aducere aminte, poate nu e corect, dar cer scuze! ”) din Munchen. Și pe lângă, să vizitez și Primăria.

O zi bună, să ai! ​

@Michi: A... păi dacă legenda spune că Ambrozia și Nectarul erau hrana și băutura zeilor, pentru noi, muritorii de rând, ce a mai rămas? Frumosul!

Toate bune și FRUMOASE!

@webmaster: Mulțumesc! Va urma un al doilea. E gata, dar îl mai las la„dospit”.

@mihaelavoicu: Eu susţin departajarea pentru că mulţi înţeleg frumosul altfel: o plajă, o mâncare bună, nişte mii de km parcurşi cu maşina. Nu fac nicio depreciere a lor dar fiecare înţelege o călătorie după gustul lui. Poţi vedea în raportul dintre numărul de vizualizări al unui review şi no. votanţi. Dacă e în jur de 3-4 înseamnă că a interesat, altfel, userul s-a uitat doar la titlu şi a fugit. Eu sunt adepta titlurilor explicative ca să ştie omul la ce să se aştepte. Poate că ar fi trebuit să-mi păstrez gândurile dar ştiu că Cornel citeşte.

Frumos articol și frumoase poze atașate! N-am fost niciodată în Germania, dar mi-aș dori să văd multe locuri și muzee de acolo. Am admirat, în schimb, copii ale lucrărilor maeștrilor germani și flamanzi (nu cred că erau originale) la Muzeul de Artă al României, înainte de 1989. Mi-au reținut atenția lucrări ale lui Rembrand, Rubens, Durer, a celor doi Pieter Brughel - tată și fiu, etc. etc.

Mă întreb dacă proverbele redate în pictură le-aș fi descifrat, dacă sunt asemănătoare cu ale noastre.

Detaliile pozate de tine sunt edificatoare ale talentului pictorilor acelor timpuri (și nu mă refer numai la cei din Germania).

Felicitări pentru articol și poze!

Un articol pe gustul meu ... ieri mă plimbam prin Berlin la televizor, pe Travel Mix, descoperind ca orașul are peste 170 de muzee, l-am pus pe lista de dorințe datorită Pinacotecii.

Mi-a plăcut povestea​ și itinerariul cultural de excepție, citind cu interes pasajul despre arta olandeză și flamandă. Pariez că Vermeer era într-o călătorie temporară, păcat, mi-ar fi plăcut să admir tabloul cu fata și colierul de perle.

Și pe mine m-a amuzat tabloul lui Pieter Brueghel cu Proverbele flamande, s-a numit initial Prostia omenească. Compozitia complicată mi se pare plină de scene independente, aparent amuzante, pline de întelepciunea populara olandeză de acum peste 400 de ani. Cred că am recunoscut zicala„S-a întors lumea cu fundul în sus'', ilustrată de globul pămantesc care atărnă cu un snur în jos... sau„a pune bețe în roate''de exemplu... avem și noi proverbe grozave, da ne lipseste un pictor pus pe șotii... astept cu interes partea a doua... ​

​

@Michi: 

Am citit și mi s-a părut o idee FOARTE bună. Sunt și am fost cât se poate de determinat nu doar să susțin ci chiar să promovez, pe măsura posibilităților mele, turismul educat, elevat, cult.

Conform... felului meu ardelenesc, obișnuiesc însă să cuget însă îndelung înainte de a acționa/anunța, încercând să anticipez cât mai multe.

Ar fi o măsură și un semnal pe care mi le doresc -- însă, ca de fiecare dată în viață, vine la pachet cu posibile „colaterale”.

Se pune problema cine și cum determină care reviews-uri sunt „promovează turismul cultural” și care nu? Evident, în cazul reviews-urilor precum cel de mai sus situația este clară (aproape) tuturora: review-ul S-AR încadra în această posibilă selecție. Și probabil că mai sunt astfel de situații, în care aprecierea ca atare ar fi (aproape) unanimă.

Vor fi însă și altele, în care cei îndreptățiți să aprecieze vor fi de părere că NU se impune, iar autorii - că da. Sau invers.

Iar aceste situații nu vor fi deloc puține și-i vor afecta pe mulți (EXEMPLU: probabil vom avea destui autori care se vor orienta spre reviews-uri de promovare a turismului cultural - ceea ce ar însamna un câștig, o plusvaloare deosebită;  probabil majoritatea *vor fi* recunoscute ca atare — dar, la fel de probabil, NU TOATE;  e cvasicert că NEselectarea unuia sau mai multora va provoca frustrare, întrebări, „proteste”, unele finalizate cu „luat jucăriile și plecat”)

Pe moment, nu sunt dispus să-mi asum aceste riscuri. Voi continua însă să reflectez, să caut o potențială soluție (deși nu cred că e posibil de găsit o „soluție universală”)

-

Am extras însă o idee super-utilă de mai sus: unul sau mai multe premii pentru promovarea turismului cultural, care vor fi acordate în cadrul premiilor anuale (în cadrul „Întâlnirilor”)

@Admin: Bineînţeles că ţinând de atâţi ani în mână o comunitate cu orgolii, frustrări, ambiţii, bisericuţe,  poliţe de plătit ş. a. m. d., ai multă experienţă în a anticipa reacţiile. Intervine şi subiectivismul fiecărui ins, unii dintre noi ne putem considera nedreptăţiţi deşi poate nu avem dreptate. Numărul de voturi nu e un criteriu pentru că userii au venit la un sait turistic de unde-şi pot lua informaţii practice, nu la unul cultural. Ideea unei recompense printr-un premiu anual acordat câtorva e f. f. bună dar şi aici, după ˝strigare˝ vor fi unii care vor spune ˝ de ce nu eu? ˝ Eu am semnalat problema nu m-am gândit la consecinţe, şeful decide.

@doinafil: Chestia cu proverbele este interesantă. Nu le știu nici eu, dar dacă privești la P10, ăla care se întinde după două pâini, la noi ar fi, „Alergi după doi iepuri, nu prinzi niciunul”. Dar sunt așa de frumoase și te atrag prin lumpezimea coloritului, a expresiilor și a mișcărilor, încât la fiecare găsești un tâlc.

Mulțumesc și toate bune! ​

@mireille: Am stat și am căscat gura (apropos, Bruegel ar face un desen în această postură) o mulțime de timp, admirând, făcând haz și comentând personajele. Atâta claritate și lumină încât nu poți trece indiferent pe lângă ele. Mai e un Bruegel la Muzeul de Artă din Bruxelles, nu mai știu care din ei, dar tot cu proverbe și redate în aceiași manieră.  

Fata cu șiragul de perle, ... cine știe, s-o fi dus acasă! ​

Mă bucur că ți-a plăcut, deci nu am muncit degeaba! Te îmbrățișez și numai bine! ​

@Michi: și pentru Admin, dar nu știu să-i cumulez. Cer scuze!

​Pentru că discuția s-a purtat în „pătrățica” mea, cu respect, îmi permit să-mi dau cu părerea. Fie o vizită la un muzeu, indiferent de profil, la o biserică (fie ortodoxă, fie catolică) sau la o casă memorială etc, toate însumează un element cultural. Cu alte cuvinte, nu cred că e cazul unei departajări pe acest criteriu. Fiecare vede și apreciază în felul lui. Și ca să dau un exemplu, de foarte multe ori am primit 450 puncte. Măcar să știu de ce, să iau aminte! Toate bune!

Minunat, din nou minunat!!!

SI DAAA!!! , turismului cultural.

Candva exista revista URZICA, iar la revista URZICA tinea posta redactiei doamna RODICA TOTT.

SIMILITUDINE? Se poate...

Acesta e un catren publicat in urma cu 52 de ani.

FACETI CA RODICA TOTT!!!

@mirceabrasov: Eram copil când, în familie aveam abonament obligatoriu la ziarul Scânteia, o altă publicație pe teme agricole, or mai fi fost și altele, dar și la Urzica. Mă uitam pe poze, nu înțelegeam, dar probabil că „pișca” rău urzica comunistă!

Mulțumesc pentru vizită și numai bine! ​

​