Vizită la Pinacoteca din Berlin (II)

TIPĂREȘTE

După o gustare, o cafea și un pișcot, am pornit cu forțe noi în căutarea frumosului, aici, la Gemaldegalerie din Berlin și voi începe cu următorul sector, cel care cuprinde aproape toată aripa sudică și anume, sectorul destinat Picturii italiene de la Renaștere, până în sec. al XVIII-lea.

Iarnă fiind, temperatura în interior era plăcută, muzeul nu era aglomerat, fotografiatul era permis. Toate bune și la locul lor, așa că am admirat pe îndelete picturile care mi-au plăcut cel mai mult. Eram deja familiarizată cu breasla italiană de pictură, din vizitele la Florența, la Galeriile Uffizi.

Giotto, considerat inovatorul picturii italiene și predecesorul artei moderne, Giotto cel venerat de florentini, iată un Giotto la Berlin! Fațada altarului provenit din Biserica Tuturor Sfinților din Florența, este opera sa, realizată în anul 1310. E o splendoare acest panou pe fond auriu, ce prezintă momentul biblic de punere în mormânt a Fecioarei Maria. Și, exemplar întreținut!

Wow... și un Masaccio! Masaccio precursorul Renașterii în pictură, cu un așa- zis Disc de naștere. Se zice că, în vremurile de demult, femeilor care nășteau li se oferea un platou rotund, din lemn pictat. Avea rol de tavă pe care se așezau darurile. Plăcuța indicatoare nu spunea, dar bănuiesc o scenă biblică, probabil Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.

Și iar un Masaccio, cu o frumoasă Adorația Magilor, achiziționată, spune plăcuța indicatoare, la 1880. O altă lucrare, cu același subiect, de Domenico Veneziano, achiziționată tot în acea perioadă.

În altă încăpere, Filippo Lippi cu o superba Fecioara în adorație, destinată inițial capelei din Palatul Medici din Florența, capelă în care se află o copie a sa și despre care am scris aici - vezi impresii. Lucrarea este plină de simboluri și îi mulțumesc amicei mele, cunoscătoare în materie, care mi le-a explicat pe îndelete! Și încă un Fillipo Lippi, cu o Fecioara cu Pruncul pictată la 1480, asemănătoare cu lucrarea elevului său Sandro Botticelli, cu aceiași temă, dar pe o formă rotundă, un tondou, specialitatea sa.

Nu lipsește nici Rafael cu frumoasele lui Madone, respectiv Madona Terranova și Madona Colonna. Blonde, diafane, îmbrăcate în roșu, cu Pruncul pe genunchi expansiv și plin de viață.

Agnolo Bronzino, apoi Tizian cu un Autoportret, Tintoretto, vestitul Caravaggio, Tiepolo, Pollaiuolo cu o frumoasă Bunavestire, Lorenzo Monaco cu o Ultima Cină sau binecunoscutul Canaletto cu frumoasele lui imagini din Veneția. Și surpriză, preferatul meu Fra Angelico!

Am rămas foarte încântată de prezența atâtor pictori italieni în Gemaldegalerie din Berlin!

Am făcut cale întoarsă la sectorul destinat Pictorilor englezi, francezi și spanioli de secol XVII-ZVIII, nu știu de ce, probabil din cauza oboselii...

Cu capul doldora și picioarele rupte, automat trecem în revistă tablouri după tablouri și pictori după pictori, dar m-am oprit totuși la un Georges de la Tour cu ai săi Țărani în repaus mâncând fasole. Un cuplu de bătrâni săraci, cu figuri obosite, îmbrăcați în straie simple, mâncând fiecare din bolul lui, dar pe fețele lor transpare o lumină interioară.

Tot la sectorul englezi găsim un Gainsborough și nu numai unul. Apoi Joshua Reynolds cu lucrarea George Clive, cu familia și o servitoare indiană, redată cu mult alb strălucitor, contrastant cu pielea închisă la culoare a servitoarei. În alte încăperi Jean Antoine Watteau, Thomas Lawrence și printre ei, pierdută, am găsit o femeie, Maria Angelica Kauffmann, o pictoriță neoclasică elvețiană cu o carieră de succes la Londra, îndeosebi cu portrete. De ce oare marii pictori au fost numai bărbați? V-ați pus întrebarea? În pictură, alături de desen, contează cel mai mult culoarea. Să aibă ei, o acuitate vizuală asupra culorilor mult mai clară și mai bine definită, decât femeile? Datorită cui? A hormonilor? Hm... !

Din pictorii francezi, am văzut un Boucher cu Venus și Amor înconjurată de porumbei, trandafiri, perle și văluri diafane- stil rococo. O scenă plină de romantism prezintă francezul Nicolas Poussin în lucrarea Peisaj cu Sf. Matei și Îngerul, Îngerul fiind simbolul Sf. Ap. și Ev. Matei.

Un Portret de femeie îmbrăcată în negru, cu o privire iscoditoare ne privește dintr-un tablou, Este opera lui Velazquez în perioada sa de maturitate. Nu se cunoaște personajul, dar se presupune a fi de rang nobil. Apoi Murillo, sau Zurbaran și încă mulți, foarte mulți pictori necunoscuți pentru mine.

Vizita la Pinacoteca din Berlin a fost o deschidere spre cunoașterea imensului potențial artistic aflat în Galeriile de Artă și în Muzeele din Berlin.

Priviți frumosul sub orice formă și veți primi lumină!

La sud de Tiergarten, oaza de verdeață a berlinezilor

Schopping.

---

VIZUALIZĂRI: 212 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI