Muzeul Național de Arheologie, Napoli (II)

TIPĂREȘTE

Colecția de mozaicuri

După un mic „respiro” am reluat la pas (Doamne și ce obositor e mersul într-un muzeu, când circulația sângelui nu mai e constantă și simți picioarele grele!) alt sector, unul din cele mai importante și mai spectaculoase din muzeu și anume, fabuloasa Colecție de mozaicuri provenite din tot ce s-a recuperat din ruinele de la Pompei, Herculaneum, Stabie și alte localități mici, să-i zicem „zona vezuviană” , cu alte cuvinte cam tot ce a stat în calea tăvălucului, tot ce a rupt, a ars și a pârjolit, dumnealui, Vezuviu atunci, în anul 79 e. n.

Un domn din personalul muzeului ne-a văzut mai trecute de a doua tinerețe, singure de capul nostru prin muzeu, s-a oferit să ne urce cu liftul la etaj, ba chiar ne-a însoțit până la ieșirea din muzeu. Ne-a dat multe explicații, dar nu vorbea decât în italiană.

După o oră de la intrarea în muzeu, adică după ce am vizitat Colecția Farnese (vezi impresii) am trecut prin ușa deasupra căreia, sta scris MOSAICI. O lume fascinantă, colorată dar plină de tristețe! Multe din mozaicuri au fost distruse complet de lavă, altele au rămas schilodite, rupte, arse, altele au fost recondiționate, dar fiecare este pus în valoare, inventariat și cu mici explicații alăturate.

În prima încăpere, pe un perete vedem patru mozaicuri.

Cele trei Grații care în mitologia greacă erau frumuseți feminine, fiicele lui Zeus. Ele erau Aglae, Euphrosyne și Thalia.

Ahile și Agamemnon eroii războiului troian, înfățișați în disputa pentru o sclavă. Au ieșit victorioși din război, dar Achile a fost atins de o săgeată în călcâiul vulnerabil, iar Agamemnon a fost asasinat de soția sa la întoarcerea acasă. Mozaicul provine din Casa di Appolo din Pompei.

Cave Canem (deja celebrul scos din Casa del Poeta Tragico, se pare, a lui Cicero. Era montat la intrarea în locuință cu semnificația „Atenție la câine!” Cum l-o fi chemat? și

Silenius beat pe un catâr, toate patru scoase de la Pompei.

De-a lungul pereților sunt expuse alte mozaicuri de-a dreptul uimitoare prin migala cu care au fost lucrate. Mici bucățele de faianță, gresie, pietricele și alte materiale, sub formă de cubulețe numite tesserrae formează diverse imagini.

Pantera cu simboluri dionisiace provenită dintr-o mică localitate, Collez și ea măturată de furia focului. Recondiționată, e frumoasă dihania! și,

Lupta între cocoși provenită dintr-o casă necunoscută din Pompei. Mozaic recondiționat.

De fapt grecii au fost cei care au dat culoare și finețe, aducând la rang de artă tehnica mozaicurilor. Romanii le-au folosit, la fel ca și mesopotamienii, acolo unde au apărut mai întâi, pentru a orna nu numai pavimentul, ci și pereții și stâlpii de susținere ai caselor. Vedem în muzeu, patru

Coloane îmbrăcate în mozaic de un albastru intens, ce au fost scoase din Herculaneum. Fiecare coloană prezintă mai multe modele în mozaic, acoperite cu un strat de pastă de sticlă. Locul lor a fost în Villa Coloanelor mozaicate din Herculaneum. Varietatea de modele dă unicitate, iar luciul sticlei, dă eleganță.

Un alt mozaic scos tot de la Pompei, de mici dimensiuni, far foarte expresiv, intitulat Femei la o vrăjitoare, împreună cu altele la fel de mici, Muzicieni pe stradă sau Actori în culise, atrag privirile prin colorit.

Un alt mozaic recuperat de la Pompei este cel intitulat Academia Platonică, creat pentru Vila lui Stephanos în 100 î. Hr-100 d. Hr. Sunt prezenți Platon, filozof atenian, primul întemeietor al Academiei de învățământ superior din lumea occidentală, ceilalți ar fi Thales din Milet, Anaxagoras, Pitagora, Xenofon, Democrit și Eudoxus.

Pentru redarea figurilor, bucățelele de tesserre erau tăiate până la 1 mm cub. Într-o gamă largă de culori erau folosite pentru a reda lumini și umbre, adâncime, volum, expresie.

Porumbei ce se adapă dintr-un vas de aur de la Pompei, sau Papagalii și pisica provenite din Capua Veterre, au fost reproduceri după unele picturi ale vremii.

Un alt mozaic cu tema mitologică, Poseidon și Amfhitrite pe carul nunții. O lucrare mare, cu un chenar înflorat, chenar care nu l-a impresionat prea mult pe monstrul care în august 79 e. n. a făcut „boroboața” .

Urmează o serie de scene zoomorfe cu pești, rațe și alte animale. Ploaia de cenușă fierbinte și fragmentele de piatră ponce au fost ca o avalanșă care a distrus orice formă de viață. 18 ore a durat erupția.

Un mozaic de formă rotundă cu o ramă frumos prelucrată în model geometric, destul de afectat de erupție, prezintă, greu vizibil un leu, amorași și un Dionissos cu niște tinere, intitulat Leoni e Amorini tra Dionisio e Menadi scos de la Pompei din Casa del Centauro. Dar cine erau Menadele? Erau nimfe care l-au crescut pe Dionissos și care permanent făceau parte din cortegiul lui.

Meșterii mozaicari primeau comenzi pe care, unele le executau în atelier pe bucăți de marmoră și apoi erau transportate la locul de fixare. În muzeu sunt expuse două lucrări cu aceiași temă, dovadă că atât meșterii cât și modelele circulau.

Teseu ucide Minotaurul este în dublu exemplar. Legenda Minotaurului din Creta a fost recuperată din două localități diferite și în diferite stadii de afectare. Cel din Chietti este mai puțin atins de lavă și mai vizibil.

Dar cel mai mare, mai frumos și mai interesant mozaic din muzeu rămâne,

Bătălia dintre armatele lui Alexandru cel Mare și ale Regelelui Darius al Persiei. Am luat loc pe scaune și am admirat în tihnă.

Acesta este originalul scos din Casa del Fauno din Pompei lucrat între 125-120 î. Hr. după o pictură a grecului Philoxenes d' Eretria. Mozaicul, care la Pompei era pe pavimentul unei încăperi a fost demontat bucățică cu bucățică și apoi fixat pe un întreg perete al unei încăperi de la etajul I al muzeului.

De dimensiuni mari (2,72/5,13 m), mozaicul prezintă lupta între armatele macedoniene ale lui Alexandru cel Mare și ale Regelui Darius al Persiei, luptă purtată la Issos din anul 333 î. Hr. Alexandru este îmbrăcat în costum de luptă grec și poartă pe piept Capul Meduzei. Atunci, la Issos, Darius a fost capturat.

O frumoasă pictură din National Gallery Londra, o prezintă pe mama lui Darius, cum cere clemență pentru fiul său și familia sa. Măreț, îmbrăcat în roșu, Alexandru i-o acordă.

Bucăți mari din frumosul mozaic au fost înghițite de cenușa vulcanică peste care s-au prăvălit valuri de noroi aduse de alunecările de teren, ulterioare. A stat Alexandru două milenii sub 5 m material piroclastic până și-a luat locul în cărțile noastre de Istorie.

Dar nu numai Mozaicurile, ci și Frescele ornau interioarele luxoase în care trăiau proprietarii acestor vile.

E bine că din loc în loc, sunt spații de odihnă unde se poate servi o cafea sau ceva de băut.

---

VIZUALIZĂRI: 587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI