Muzeul Guggenheim Bilbao -Minunea arhitecturală care uimește lumea

TIPĂREȘTE

Muzeul Guggenheim din Bilbao -capodopera architecturală a deconstructivismului

www.guggenheim-bilbao. eus

,, Vreau clădiri care să aibă pasiune în ele, să aibă sentimente, să-i facă pe oameni să simtă ceva, chiar dacă înnebunesc în ele'' (Frank. O. Gehry)

Și am înnebunit în dialogul meu surd cu o clădire avangardistă, fantastică, cu clădiri interconectate, care reprezintă parcă un vapor ancorat pe malul râului Nervion... unde, la Bilbao, capitala bascilor, unde celebrul arhitect al artei deconstructiviste Frank Gehry a pus orașul industrial pe harta culturală a lumii, primind ropote de aplauze la scară mondială și fluierături admirative din partea mea, biet turist repetent la lecția de istorie a artei moderne... am sperat de vreo 10 ani să văd muzeul fundației Solomon Guggenheim, după ce l-am văzut odată pe cel spiralat de la New York... visul a devenit realitate în luna mai.

Iată-mă singură la ușile muzeului pentru două ore... sunt pe o scenă urbană vastă, mă uit năucă la o construcție gigant, parcă e o navă extraterestră, nu știu pe unde e intrarea, nu stiu unde începe și se termină colosul așezat pe 32 000 m. p. de-a lungul râului Nervion care străbate orașul.

Ce unduire de forme spațiale dezinvolte, ce volume, în jurul meu e forfotă de turiști la fotografii pe exterior, pentru a imortaliza unul din cele mai frumoase muzee ale lumii.

Dialogul meu cu floare metalică se înfiripă timid, mă mișc și eu ca peștele pe uscat, în jurul ei, gesticulez cu camera, mă amețesc unghiurile ciudate, dau de un gardian într-o plaza, pe latura sudică, e celebrul câine din flori al artistului Jeff Koons... unde e intrarea?

Capodopera arhitecturală a lui Frank Gehry e bijuteria culturală a orașului Bilbao, care i-a schimbat destinul, aducându-i peste 10 milioane de vizitatori, muzeul în sine e o operă de artă, realizată în 1997.

El a fost inaugurat cu mare pompă de regele Juan Carlos I, construcția lui a durat 4 ani și a stârnit polemici, datorită sumei imense de bani cheltuită de guvern. Cert e că proiectul a avut un succes extraordinar, a urmat apoi efectul Bilbao pe plan arhitectural.

Muzeul de lângă Rio Nervion e construit din blocuri întrepătrunse, învelite în calcar și acoperite cu un material rar folosit, titaniu.

Pentru proiectarea clădirii fantastice arhitectul a folosit un program intitulat Catia, pus la punct de industria aerospațială, pentru proiectarea de suprafețe ondulate.

Arhitectul a proiectat clădirea în contextul istoric și geografic al orașului Bilbao, într-o zonă veche a portului industrial. E o clădire spectaculoasă care nu depășeste nivelul clădirilor din jur, grație concepției arhitectului.

Astăzi muzeul e administrat de fundația americană Guggenheim și de cea bască, în apropiere de muzeu e Primăria, o universitate și Muzeul de Arte Frumoase.

Clădirea ocupă 4,2 ha pe o cotitură a râului Nervion, lângă podul Puente de la Salve, muzeul face parcă trecerea de la industria grea la artă.

Exteriorul muzeului Guggenheim -un puzzle

Clădirea se deschide ca o floare metalică în toate direcțiile, o sucesc și o răsucesc de jur împrejur... unii au comparat-o cu un buchet de cozi de pește, arhitectul e obsedat de motivul peștelui încă din copilărie, îi plăcea să se uite la el în cadă dupa cum mărturiseste, studiindu-i mișcările sinuoase și libere.

Volumul exterior al cladirii e de două ori mai mare ca interiorul, fiecare interpretează formele sinuoase după cum curge fantezia... muzeu e țesut din titan, are 33 000 de foi ușor pliate, pentru a produce un efect organic... ce joc de lumini curge pe fațade, nu stiu cum arată seara, cred ca e senzational.

[b ]Arta e și în afara muzeului

Câinele floral al lui Jeff Koons e pe o terasă exterioară, el reprezintă un terrier, e o sculptură policromă din oțel, care cântărește 16 tone.

Puppy e adorabil, m-am băgat sub el să miros florile care îl îmbracă, viu colorate, ele se schimbă în funcție de anotimp și sunt udate din interior, prin nu știu ce sistem... Scopul lui e de a crea optimism, securitate și a aduce zâmbete.

Sculptura păzește practic porțile muzeului, are 12 m înălțime și stă în același loc de două decenii, fie ploaie, fie soare, am alergat în jurul ei, căci mă atrăgea ca un magnet, parcă ar fi o mascotă.

Los Tulipanes -7 lalele de oțel –Jeff Koons

Americanul Jeff Koons e prezent în acest spectacol al artei din exterior și cu un grupaj de lalele, pe terasa atriumului, unde ai acces doar din interiorul muzeului.

Mi-am văzut reflecția în niște baloane de flori colorate, 7 lalele de 5 metri, dispuse orizontal, tulpinile lor se intersectează jucăuș.

Ele fac parte din expoziția permanentă a muzeului din 2006, costă actualmente 5 milioane de dolari.

Un salut terifiant –Păianjenul de 9 m numit ,,Maman’’.

Un păianjen uriaș mă ia în primire aproape de pod, mă sprijin de un picior de –al lui, e o sculptură uriașă a artistului Louise Bourgeois, o lucrare de avant –garde, numită ciudat, Maman, care provoacă teamă. Opera e o metaforă, un tribut adus mamei artistului, care a murit tânără.

Zici că păianjenul uriaș e scos dintr-un film de science –fiction, observ că el ține niște ouă într-un sac metalic.

, Păianjenul e o odă adusă mamei mele. Ea a fost cel mai bun prieten. Ca un păianjen, mama mea era țesătaoare ‚’’zice artistul.

Tall Tree & Eye –sculptura lui Amish Kapoor (2007)

O altă operă de artă mă trăznește prin spatele muzeului, un artist indian a realizat o sculptură specială cu 73 de sfere din oțel puse pe o axa, aluzie la natura efemeră a lumii... deja am creieul pe bigudiuri.

Mă opresc asupra lucrării Arcul Roșu a lui Daniel Buren, care a dotat Podul La Salve cu, piele roșie’’, lucrarea e integrată în design –ul muzeului, la fel si turnul care il vad de la distanta.

In concluzie, mă integrez ca musca în tabloul general și descopăr intrarea tare discretă, coborând niste scări, intru în zona zero, unde e casa de bilete.

Stau 10 minute la coadă și achit 7 euro bilet de senior, prețul normal e 13 euro, însă el variază în functie de expozitiile temporare, în preț e inclus și un audio –guide.

Interiorul muzeului –wow

Primesc o carticica cu schema muzeului, calendarul de expozitii... și regulamentul... no photos în sălile de expozitie.

Nu toate operele din colectia permanentă sunt expuse, verificarea o făcusem pe www.guggenheim-bilbao es.

Sunt luată la palme estetice în interiorul surprinzător, care sfidează imaginația mea, atriumul de 50 metri este extrem de luminos, cu fața spre râu, de aici se degajă cele 20 de săli, legate de scări și pasarele, lifturi de sticlă... mă blochez de frica altitudinii... mă ia cu frisoane... nu sunt pasăre măiastră.

Atriumul este spațiul central și evident poartă semnătura lui Frank Gehry, aici e centrul muzeului care distribuie 11 000m. p. de spatiu expozitional, cea mai mare galerie are 30 de metri și 130 m lungime și trece pe sub podul La Salve.

Liftul transparent mă trăzneste, cum urc eu pe firul morții, cer ajutor și două doamne senioare din Anglia, mă iau fiecare de braț... drăgutele de ele, m-au așteptat pe fiecare etaj. :)

Am urcat la etajul trei, hipnotizată, cu ochii închiși... mă trezesc pe pasarela îngustă ca un pod suspendat și mă uit în jos, la detaliile arhitectonice, care mă lasă perplexă... priviți pozele și veți întelege... am uitat sa prind cupola acoperișului, aveam destule palpitatii.:(

Sunt 20 de galerii pe trei etaje, jumătate sunt obisnute, celelalte au diferite forme pentru a schimba perspectiva spectatorului, care călătoreste prin arta modernă din secolul 20 până astăzi, cronologic.

Etajul trei –sălile 301-304. Capodopere din muzeul Guggenheim, Colectia Bilbao

305-307... Expozitie Chagall, The Breakthrough years, 1911-1919... în curs de amenajare... spre regretul turiștilor și al meu.

Etajul trei m-a invitat să călătoresc prin arta modernă de la sfârsitul secolului 20 până în prezent, unii autori îmi erau cunoscuti din Reina Sofia de la Madrid.

Fac cunoștință cu artisti precum Mark Rotho cu Untitled, Yves Klein, Andy Warhol, Willem de Kooning, americanul Clifford Still, sculptura reprezentată de bascii Eduardo Chillida și Jorge Oteiza... site-ul muzeului oferă detalii pentru fiecare artist și operă.

Etajul doi oferă expoziții temporare, care se schimbă periodic, eu am nimerit în sălile 201-209 Arta și China după 1989.

Etajele doi și trei prezintă teme din expresionismul abstract, cubism, suprarealism și forme geometrice, nu pot afirma că am avut un, beating heart’’.

Nivelul 1 prezintă în sălile 101-104 instalații... evident am fost fascinată de Galeria Arcelor , unde este expusă capodopera muzeului, Șarpele lui Richard Serra și tot ansamblul numit The Matter of Time, achiziționat în 2005.

Richard Serra –The Matter of Time, în cea mai spectaculoasă galerie

Am intrat în labirintul artistului faimos, trecând printr-o experiență mai degrabă emotională, cuvintele nu vor reuși să povestească senzatiile trăite, mă simt un pitic ascuns în interiorul instalatiei monumentale, care nu cred ca are egal în lume.

Mă plimb printre niște pereți curbati, merg de-a lungul unei spirale, apoi nimeresc în alta, nu știu ce mă așteaptă la următorul pas... sunt într-un spațiu circular, în interior nu e nimic, doar podeaua.

Joc șotronul mai departe pe câmpul artistic sculptat, aud voci de turiști distorsionate, mă răsucesc și mă trezesc că devin un personaj prins în mrejele artei... Șarpele... trei panglici de otel spectaculoase... e o lucrare de 31 de metri și 4 metri înăltime, creata special de artist pentru inaugurarea muzeului si plasată permanent în Galeria Peștelui.

Am reușit de la etajul doi să imortalizez instalatiile spectaculoase ale lui Richard Serra, din cea mai mare galerie din lume... interpretarea operei e pe site -, la un capăt e timpul cronologic... la celălalt e timpul în care spectatorul experimentează fragmentele de memorie vizuală și fizică... care sunt combinate... ’’

Concluzie... muzeul Guggenheim din Bilbao e o colecție de curbe, o operă de artă gigant ca o sculptură abstractă... nu am căzut în mirajul artei din interiorul galeriilor, m-au uimit însă atriumul, coloanele, pereții de sticlă care te conectează cu Bilbao și instalațiile lui Richard Serra.

Indiferent cât de iluștrii sunt artiștii moderni, muzeul pe exterior râmane vedeta de necontestat... am aruncat o ultimă privire capodoperei mondiale a deconstructivismului de pe Puente de la Salva, de pe celălalt mal al râului.

Muzeul e deschis marti –duminică, orele 10-20 pm.

Vă rog atasați un clip video:

Places to see in Bilbao – Guggenheim Museum 16 mai 2016

https://www.youtube.com/watch?v=P6YCQV0aoRM

---

VIZUALIZĂRI: 2827 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI