O incursiune in lumea bascilor: Euskal Museoa

TIPĂREȘTE

Ne preumblam prin multe locuri, facem poze cu telefonul, cu aparatele digitale, le descarcam, le punem pe un CD, sau pe un stick si pe urma uitam de ele. Cand erau fotografii numai de hartie, le puneam intr-un album si parca rasfoiam mai des albumul acela decat facem acum cu albumele digitale. Astazi, mi-am amintit de plimbarea mea prin Pais Vasco. Nu am scris nimic despre Bilbao. Doar despre Portugalete si despre San Sebastian.

Ajunsesem dimineata in Bilbao, pe la 7. Am gasit repede cazarea, am lasat bagajul, si am plecat sa descopar orasul. Si-acum, cand ma gandesc la acele momente, am senzatia aceea placuta de verde, de racoare in luna lui august, cand lasasem, doar cu cateva ore in urma, un Bucuresti sufocant, mustind in sudoare, chiar si noaptea.

Ma plimbam eu fara tinta prin centrul vechi (Casco Viejo) al orasului Bilbao, cand atentia mi-a fost atrasa de un fel de papusa uriasa. Ma opresc si citesc alaturi: „Euskal Museoa”. Mai jos, era si traducerea „Museo Vasco” si cateva explicatii, din care rezulta ca era un muzeu de etnografie, deschis in incinta fostului Colegiu Iezuit „San Andrés”. Intrarea, doar 3 €. Cum era joi, ziua muzeelor, intrare libera! Cred ca eram prima vizitatoare, fiindca muzeul se deschidea la 10, si nu m-am intalnit decat cu „uriasii” in periplul meu.

Cladirea, in stil baroc, dateaza din secolul XVII si se afla in Piata Miguel de Unamuno. Asa cum este explicat si pe placa aflata pe fatada cladirii, initial, aici era o scoala iezuita. Asta pana ce Carlos al III-lea i-a expulzat pe iezuiti din Spania, in anul 1767. Muzeul adaposteste expozitii permanente, precum si expozitii temporare.

La parter se gasesc pietre si monumente funerare. Tot la parter, se afla un spațiu rezervat pentru expoziţii temporare, şi un magazin de suveniruri, dar si de carti, dat fiind ca spatiul muzeului adaposteste si Sali de studiu si de cercetare. Etajul I gazduieste expoziţii de arme (cu vitrine specifice Războiului Civil şi războaielor carliste), obiecte apartinand culturii pastorale, colectii de ceramică şi textile (lenjerie de pat şi lână). La etajul II, se afla colectiile de istorie. La etajul III se afla, sala Consulatului orasului Bilbao, precum si macheta regiunii Vizkaya (a carei capitala este Bilbao). De la acest etaj se ofera privirilor si o exceptionala panorama a cladirilor din vecinatatea muzeului.

„Papusa uriasa” care mi-a atras mie atentia, facea parte din Expozitia temporara intitulata „Gigantes y Cabezudos”, expozitie care are loc in fiecare an de pe 1 iulie pana pe 31 august. La intrarea in muzeu, unul dintre personajele colectiei, Don Terencio, cu bicornul sau, ureaza bun venit vizitatorilor, aratand drumul spre salile unde ne asteapta Bilbainita, Pitxitxi, Mina, si ceilalti giganti de peste patru metri înălţime (in total, in numar de 24), precum si cei 9 Cabezudos (personaje mici de inaltime, dar cu capul mare, disproportionat), care formeaza cortegiul festiv în timpul Aste Nagusia Bilbao (Semana Grande de Bilbao: 15 – 24 august; pe 15 august se celebreaza Santa Virgen de Begoña, protectoarea orasului Bilbao si a regiunii Vizkaya), si la care am avut, de asemenea, norocul sa asist, la intoarcerea mea in Bilbao, din Santander. Aste Nagusia este unul dintre cele mai aşteptate evenimente de către toţi locuitorii din Bilbao. Este o oportunitate unică de a cunoaşte folclorul şi cultura populara a Bascilor. Deschiderea oficiala are loc in fata Teatrului Arriaga, cand Marijaia (simbol oficial al festivalurilor, incepand din 1978), Pregonero şi Txupinera tin discursul de deschidere. Startul petrecerilor este dat de lansarea unui "txupin", adica a unei petarde. Gigantii sunt scosi pe strada unde defileaza, danseaza alaturi de multimea de localnici sau de turisti veniti din toata Spania si din toata lumea.

Originile gigantilor sunt legate de sărbătoarea Corpus Christi, care era, in calendarul sarbatorilor catolice, cel mai important eveniment. La inceput, uriasii erau in numar de patru si reprezentau regii celor patru rase de pe cele patru continente (Australia nu fusese inca descoperita). Se organizau festivitati in care insusi regii aduceau un omagiu trupului lui Hristos. Ulterior, „regilor” li s-au adaugat alte personaje importante, precum Don Terencio, reprezentandu-l pe primarul comunitatii, cel care m-a intampinat pe mine la intrarea in muzeu.

Initial, Muzeul Vasc adapostea si colectia de arheologie. Actualmente, exista un Muzeu de Arheologie independent, aflat chiar vizavi de muzeul despre care v-am povestit in acest articol, tot in Piata Miguel de Unamuno, deasupra intrarii in statia de metrou Casco Viejo, si langa baza funicularului de Artxanda. Eu una, la iesirea din muzeul basc, m-am asezat la o masuta, ca sa beau o cafeluta, si am lasat Muzeul Arheologic pentru altadata. Am preferat sa intru la metrou, si sa iau directia Portugalete, despre care v-am povestit deja in articolul despre Puente Colgante.

Ii veti revedea pe cativa dintre gigantii fotografiati de mine in inregistrarea video de pe youtoube.

---

VIZUALIZĂRI: 2100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI