Muzeul Județean Buzău - descoperiri arheologice, istorie și cultură pe meleaguri buzoiene

TIPĂREȘTE

Zilele trecute ne-am hotărât să mergem în vizită la muzeu. Întrucât nu doream să parcurgem prea mulți kilometri în ziua aceea, am avut de ales între muzeele din municipiile Focșani, Râmnicu Sărat sau Buzău. Dacă la Muzeul Vrancei, Secția de Istorie din Focșani și la Muzeul Municipal Râmnicu Sărat mai fusesem în primăvara acestui an, la Muzeul Județean Buzău nu mai ajunsesem de câțiva ani buni. Ca urmare, acest obiectiv s-a transformat în destinația noastră pentru ziua respectivă.

Am ajuns în municipiul Buzău în jurul orei 11.30 și ne-am îndreptat spre parcul Crâng, întrucât clădirea care adăpostește muzeul se află la câteva sute de metri de intrarea în acest parc. Am parcat mașina pe o străduță din apropiere și ne-am îndreptat spre obiectivul nostru. Adresa exactă a acestui muzeu este bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 50 (accesul se face pe aleea Castanilor, printre blocurile din apropiere).

În câteva minute aveam să ajungem la intrarea în curtea muzeului. Privită de pe aleea din apropiere, clădirea care adăpostește muzeul este impresionantă, fiind vorba despre o construcție declarată ”monument istoric”. Această clădire cu trei niveluri a fost realizată în anul 1920 în stil neoromânesc, aici desfășurându-și cursurile în trecut liceul normal de fete. Pe lângă colecția muzeală, această clădire găzduiește în prezent și Teatrul ”George Ciprian” .

Am trecut prin apropierea a două amfore de mari dimensiuni și am intrat în clădire. Expoziția muzeală este amenajată în patru săli la etajul unu, așa că am urcat treptele într-acolo. Am observat totodată că prin uși laterale se realizează accesul către sala de spectacole. Ajunși la etajul unde se află muzeul, prima sală pe care am vizitat-o a fost cea care găzduiește descoperiri arheologice din Mileniul I și Evul Mediu. Am remarcat imediat vitrinele bine luminate, semn că lucrările de restaurare din ultimii ani au reușit să dea un aer modern sălilor de prezentare.

Într-o vitrină din partea stângă a sălii ne-au reținut imediat atenția piesele din cunoscutul tezaur ”Cloșca cu puii de aur”, descoperit la Pietroasele în anul 1837. De la început vreau să menționez că este vorba doar despre replici ale pieselor din celebrul tezaur, originalele aflându-se în colecțiile de la Muzeul Național de Istorie a României (există pe AFA articole și fotografii cu piesele originale din tezaur). Piesele din acest tezaur se pot împărți în două categorii: vase și podoabe; cel mai mult mi-a plăcut patera, aceasta fiind, de fapt, o farfurie ornamentată cu scene mitologice, având în centru un personaj feminin cu un pahar de apă în mâini. Nu putea trece neremarcat nici platoul spart în patru bucăți la puțin timp de la descoperire, în fond cea mai mare piesă din tezaur – 7,6 kilograme. Alte informații despre acest tezaur am prezentat în articolul scris în această vară, după ce am vizitat locul descoperirii tezaurului din localitatea Pietroasele.

În afara cunoscutei comori, în această încăpere mai sunt expuse numeroase alte obiecte provenind din descoperiri arheologice de pe raza județului Buzău: obiecte de factură romană din secolele II-IV, descoperiri aparținând dacilor liberi (cum ar fi un pumnal, un vârf de săgeată sau câteva vase ceramice), arme descoperite în necropola nr. 2 de la Pietroasele, descoperiri aparținând culturii Sântana de Mureș (secolul al IV-lea după Hristos: mărgele, pandantive, cercei, catarame, brățări – toate aceste obiecte au fost descoperite în diferite localități de pe raza județului, cum ar fi Gherăseni, Vadu Sorești sau Pietroasele).

Exponatele sunt aranjate după momentul datării lor, astfel că am văzut în continuare monede, vase, bijuterii sau fragmente de arme din secolul al V-lea, dar și descoperiri aparținând culturii Dridu (secolele VIII-XI). Mai departe, am ajuns într-o secțiune dedicată vestigiilor rupestre din munții Buzăului. Există o hartă a acestora, dar și un scurt istoric în care pot fi lecturate date despre fiecare dintre fostele schituri din zona Nucu-Aluniș.

Alte exponate care mi s-au părut interesante ar fi copia actului care arată prima atestare documentară a municipiului Buzău (anul 1431) , o vitrină cu arme albe și arme de foc din secolele XIV – XVIII, dar și o machetă a mănăstirii-cetate Bradu.

După ce am trecut de câteva ori prin dreptul obiectelor amintite mai sus, a venit momentul să mergem spre a doua sală – Cultura buzoiană. Ne-a plăcut mult amenajarea acestei încăperi – sub forma unei vechi săli de clasă. Pentru o clipă noi adulții ne-am simțit din nou elevi și parcă așteptam să sune clopoțelul din partea dreaptă (un exponat de la Școala Rătești, din prima parte a secolului al XX-lea). Pe margine sunt amplasate mai multe vitrine unde am văzut documente religioase vechi, dar și podoabe de cult. Într-un colț al încăperii este așezată o coloană de la biserica mănăstirii Berca. Ultimele exponate pe care le-am admirat acolo sunt o carte veche de Gramatică românească, dar și condeie școlare, Abecedare, un Manual de silabism (Buzău, 1854) sau clopoței inscripționați cu litere chirilice (secolul al XIX-lea).

A treia încăpere vizitată a fost spațiul pe care băiatul nostru l-a apreciat cel mai mult – acolo este amenajată o colecție de telefoane! Pe lângă cele peste 50 de telefoane mai vechi sau mai noi (cifra este orientativă, nu le-am numărat bucată cu bucată), am mai văzut câteva centrale telefonice din secolul XX, dar și costume de telefoniști. În ultima vitrină există și vreo doi strămoși ai telefoanelor mobile din zilele noastre (acele ”cărămizi” folosite în urmă cu aproximativ 20 de ani).

Ultima sală vizitată reprezintă probabil și cea mai frumoasă cameră a muzeului (din spațiile deschise în prezent pentru vizitare). În această sală este prezentată o poveste o globe-trotterului român Dumitru Dan, un profesor de geografie și un neobosit promotor al turismului românesc, o persoană care a călătorit împreună cu alți trei tineri colegi prin 74 de țări de pe cinci continente. Călătoria celor patru studenți români a început în data de 01 aprilie 1910 la București și a continuat până în anul 1916, o altă expediție având loc în perioada 1923-1924. Tinerii români au călătorit peste tot purtând tricolorul românesc pe umeri, peste costumele lor naționale.

Conform însemnărilor din timpul călătoriei lor, tinerii au utilizat 28 de costume naționale și au rupt 497 de perechi de opinci. Este interesant modul în care toată călătoria lui Dumitru Dan este redată în această sală de muzeu: de jur împrejur sunt expuse documente eliberate de autorități prin țările pe unde tinerii au trecut, sunt prezentate întâlnirile cu personalitățile vremii (regi și regine, guvernatori, primari etc.), dar și întâlnirile cu indigenii sau diferite pericole întâlnite în deșert, în junglă sau în timp ce navigau pe mări și oceane. Există obiecte care i-au aparținut lui Dumitru Dan, iar în partea de sus sunt înșirate sute de opinci, amintind de cele 497 de perechi folosite în călătoria în jurul lumii.

În partea opusă intrării în această sală este amenajată o scenă, iar patru manechine îi arată pe cei patru tineri plecați în călătorie. Aceștia sunt prezentați pe scenă întrucât pe parcursul călătoriei lor au susținut numeroase spectacole pentru a se putea întreține; au interpretat poezii, cântece și dansuri românești, făcând astfel folclorul românesc cunoscut peste tot în lume.

Dumitru Dan s-a stabilit în cea de-a doua parte a vieții în municipiul Buzău, devenind una dintre cele mai cunoscute personalități ale orașului (a decedat în anul 1978). Lui Dumitru Dan i-a fost conferit post-mortem titlul de ”Cetățean de onoare” al municipiului Buzău.

În această ultimă sală a muzeului, pe lângă exponatele clasice, există și câteva tablete sau monitoare unde pot fi accesate alte informații cu privire la călătoriile globe-trotterului Dumitru Dan. Am realizat acolo mai multe fotografii și cu siguranță că ele vor reuși să prezinte mult mai bine ceea ce noi am putut admira acolo.

Vizita noastră la Muzeul Județean Buzău se încheiase. Ne-am propus să revenim peste ceva timp, mai ales că o doamnă muzeograf ne-a spus că există și alte spații la fel de interesante în curs de amenajare. Pentru clipele petrecute acolo alături de familie, dar și pentru posibilitatea de a admira exponate interesante și diverse, recomand vizitarea obiectivului! Alte informații mai puteți afla accesând site-ul muzeului.

Ajuns la final de articol, vă doresc tuturor călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 2205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI