ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.07.2022
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
JUN-2022
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Casa memorială “Vasile Voiculescu” - Pârscov

TIPĂREȘTE

În aceeași dimineață, lasând în urmă peisajul aproape selenar de la Vulcanii Noroioși și unul dintre cele mai stranii fenomene naturale din țara noastră, ne-am îndreptat spre Pârscov, comună aflată pe malul stâng al Văii Buzăului, în curbura Subcarpaților. De la Berca, prin Sătuc și Ojasca, DJ203L ne-a condus până în satul Pârscov, acolo unde ne aștepta un monument memorial de interes local - Casa memorială "Vasile Voiculescu".

Nu cunoșteam nimic despre această personalitate, în anii în care mi-am făcut eu studiile neamintindu-se nimic despre acest medic și scriitor totodată. Programul nostru turistic menționa doar "Casa Vasile Voiculescu, o căsuță păstrată cu grijă, pe cerdacul căreia aflăm povestea impresionantă a unui mare poet, medic chirurg, unul dintre cei mai buni din vremea sa, dar și membru al grupului de rezistență anticomunistă Rugul Aprins. "

În curtea înierbată a casei datând de la începutul sec. XX, alături de bustul lui Vasile Voiculescu (opera lui Oscar Han, dezvelit la 13 octombrie 1974, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la naștere), în umbra pomilor sub care zace o întreagă colecție de vechi lucrări în piatră (cruci cu încrustații, ghizduri de fântâni, diferite fragmente) am aflat primele detalii din viața celui care acum - imaginar - ne era gazdă.

Cine a fost Vasile Voiculescu?

Nu intenționez să prezint cu amănunte viața scriitorului și medicului Vasile Voiculescu. Totuși, pentru a întregi vizita la casa memorială, se impun câteva cuvinte despre cel care s-a născut acolo, la 13 octombrie 1884.

Inițial s-a numit Voicu, după tatăl său, Costache Voicu, numele Voiculescu căpătându-l în clasele primare pe care le-a urmat la Pleșcoi. A absolvit cursul gimnazial la Buzău, iar liceul la București. După liceu, în 1902, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o abandonează după numai un an înscriindu-se la Facultatea de Medicină pe care a absolvit-o în 1909. S-a căsătorit cu Maria Mitescu, o colegă de facultate căreia i-a dedicat mai multe poezii și i-a scris mai multe frumoase scrisori de dragoste. Debutul în literatură s-a petrecut în 1912 în revista "Convorbiri literare". În perioada Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, la finalul războiului primind pentru merite deosebite "Coroana României cu spade în gradul de Ofițer".

La Bârlad, l-a cunoscut pe Vlahuță și a participat la seratele sale culturale, începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu stând sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Editorial, a debutat cu volumul "Poezii" în 1916. Urmează colaborarea la mai multe publicații și este premiat în 1918 cu Premiul Academiei pentru volumul "Din țara zimbrului și alte poezii". Începând cu data de 21 decembrie 1935, Academia de Științe din România îl acceptă ca membru titular.

În perioada interbelică, creațiile literare ale lui Vasile Voiculescu se disting prin puternice accente religioase, generate de convingerea că Dumnezeu există. Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor și moartea Mântuitorului. În volumul "Poeme cu îngeri" întreg universul poetic este cuprins de prezențe angelice.

Nu are rost să intru în amănunte. Nici eu nu le cunosc pe toate deoarece încă nu i-am parcurs întreaga operă. V-am spus că abia cu ocazia acestui mic circuit în Țara Buzăului am făcut cunoștință cu scriitorul Vasile Voiculescu. În autocar, ghidul ne-a citit o parte din nuvela fantastică "Șarpele Aliodor" și ne-a îndemnat să căutăm prin librării sau prin anticariate lucrările lui Vasile Voiculescu.

Menționez ca la casa memorială din Pârscov, deși se găsesc niște materiale informative, nu există și cărți semnate Vasile Voiculescu. La felul în care a fost prezentat, la sentimentele care ne-au încercat ascultând fragmentul din nuvela "Șarpele Aliodor", vrăjiți de stilul literar al autorului, mulți dintre noi ar fi dorit să cumpere ceva.

Mai trebuie să spun că - în paralel cu activitatea literară - medicul doctor în medicină Vasile Voiculescu a susținut la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani, pe înțelesul tuturor.

După pensionare, a continuat să scrie și începe să frecventeze (din 1944) Mănăstirea Antim din București participând la întrunirile grupului "Rugul Aprins". În 1948, regimul comunist a interzis "Rugul Aprins" pe care l-a catalogat drept "organizație subversivă". Etichetat drept legionar, mistic și contrarevoluționar, Vasile Voiculescu a fost arestat și judecat de Tribunalul Militar București care l-a condamnat la 5 ani de temniță grea pentru "uneltire împotriva orânduirii sociale", luându-i-se totodată și dreptul de a publica. A executat 4 ani (1958-1962) după care - bolnav de cancer - a fost eliberat. A murit în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963 în locuința sa din București lăsând în urmă o operă literară de mare rafinament artistic, operă pe care eu abia de acum încep să o descopăr. A fost înmormântat discret, la Cimitirul Bellu, plecând pe ultimul drum - confom dorinței sale - îmbrăcat cu hainele cu care se eliberase din temnițele comuniste.

După 1990 personalitatea lui Vasile Voiculescu a început să fie descoperită tinerelor generații și tuturor celor care nu auziseră de el până atunci. Academia Română l-a declarat membru post-mortem în 1993, la 30 de ani de la dispariția sa. În satul natal, Pârscov, în 1996 a luat ființă Casa memorială "Vasile Voiculescu" străjuită de bustul scriitorului, obiectiv turistic pe care tocmai l-am vizitat și noi. Străzi, școli generale, școli sanitare, biblioteci din București, Buzău sau din alte orașe îi poartă numele încercând sa amintească lumii de un mare om pe nedrept aruncat în uitare, un poet-martir și un doctor "fără de arginți", mărturisitor al credinței noastre ortodoxe și jertfă nevinovată pe "Rugul Aprins".

Casa memorială "Vasile Voiculescu"

Aflată la aprox. 30 km distanță de reședința de judet, pe valea Buzăului, casa memorială de la Pârscov încearcă să recreeze atmosfera în care a văzut lumina zilei și a petrecut primii 6 ani de viață marele medic și scriitor. Casa memorială este o reconstituire a casei care a aparținut părinților săi, fiind refăcută din temelii prin anii ' 80, cu respectarea planului construcției originale. Este o casă țărănească, cu câteva odăi și cu un cerdac mare.

În stânga intrării, cerdacul se lărgește formând un gen de foișor umbrit, cu o bancă pentru odihnă, decorat cu trei chipuri ale scriitorului - lucrări în lemn realizate de sculptorul Deac Ioan.

În curte, în fața casei, se află bustul scriitorului Vasile Voiculescu, lucrare executată de Oscar Han, dezvelită la 13 octombrie 1974, la aniversarea a 90 de ani de la nașterea scriitorului.

Spațiul din interior este organizat tematic, încăperile redând aspecte și momente din viața privată și din activitatea profesională a lui Vasile Voiculescu. Mobilierul și numeroasele piese etnografice - nu știu cât de originale și nu știu câte dintre ele au aparținut cu adevărat familiei - reușesc totuși să creeze ambientul sfârșitului de sec. XIX și al primelor decenii ale veacului următor. Într-o încăpere, în afară de alte obiecte, pot fi văzute câteva tablouri între care și un portret al scriitorului.

Documente, scrisori, fotografii, cărți, icoane pe lemn și pe sticlă, mobilier de epocă, toate încearcă să ne spună câte ceva despre personalitatea celui care a fost Vasile Voiculescu. Privind atent vitrinele vei observa Certificatul de naștere a scriitorului, Certificatul de absolvire a studiilor liceale, Diploma de Cetățean de onoare al municipiului Buzău, precum și Diploma de Cetățean de onoare al comunei Pârscov.

Multe fotografii, inclusiv din anii de școală, poze ale membrilor familiei, o vitrină cu volume semnate Vasile Voiculescu, o altă vitrină cu obiecte de uz personal și manuscrise de versuri și povestiri... Mai pot fi văzute obiecte de artă decorativă, reviste și publicații la care a colaborat scriitorul, dar și câteva volume cu dedicații semnate de Alexandru Vlahuță, Ion Pillat, etc...

Casa memorială "Vasile Voiculescu" din Pârscov este declarata monument istoric de interes local. Programul de vizitare (afișat la poartă) este: în sezonul cald (1 mai - 30 septembrie) Luni și Miercuri - închis, iar în celelalte zile (inclusiv duminica) în intervalul orar 10.00-18.00. În sezonul rece (1 octombrie - 30 aprilie), Luni și Miercuri - închis, iar în celelalte zile (inclusiv duminica) în intervalul orar 9.00-17.00.

Taxa de vizitare este de 5 lei/persoană. Nu știu dacă sunt taxe diferențiate pentru elevi, studenți sau pensionari. Nu am văzut afișat nimic în acest sens. Așa cum, de altfel, nu am văzut afișat nimic referitor la fotografiat, o taxă sau "No Photo". La Casa memorială "Vasile Voiculescu" din Pârscov am aflat că fotografiatul este interzis abia după ce cei mai mulți dintre noi - cu telefon sau cu aparate foto - am făcut câteva poze în interior. Doamna custode fiind ocupată cu încasarea taxei de vizitare de la un alt grup, mai mic, sosit cu două autoturisme, nu ne văzuse, nu apucase să ne avertizeze în privința acestei interdicții, dar ne-a oprit din elanul nostru de fotografi amatori cu un disperat "Nu fotografiați! "

N-am înțeles și cred că nu voi putea înțelege niciodată de ce este interzis fotografiatul într-o casă-muzeu în care nu sunt picturi celebre, ci numai mobilier vechi și câteva vitrine cu documente îngălbenite de vreme.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de iulianic in 10.07.22 19:53:16
Validat / Publicat: 10.07.22 20:37:10
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.

VIZUALIZĂRI: 290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Pârscov - Bustul scriitorului Vasile Voiculescu în fața casei memoriale.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29450 PMA (din 31 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

Michi [11.07.22 07:36:21] »

@iulianic. Poate n-ar fi trebuit să scriu ecoul ăsta dar la mine ˝ce-i în guşă şi căpuşă˝. De câte ori scrii un review nu mă uimeşte exprimarea pentru că m-am obişnuit cu forma literară impecabilă, nici multitudinea de fotografii definitorii, ci munca de documentare din spatele reviewului. Nici nu ştiu de unde iei atâtea informaţii. Câtă diferenţă faţă de un review despre o cazare, foarte util din punct de vedere al informaţiei turistice ca reper, dar care se scrie într-o oră-două. Aşi vrea să te întreb dacă reţii tot ce ai scris în cele aproape 900 reviewuri? Eu, dacă am nevoie să recitesc ce am scris cu un an-doi în urmă, mă mir că am scris eu, pentru că reţin foarte vag că am fost acolo. Scuza e că pe lngă neuronii distruşi de vârstă, am avut în adolescenţă o meningită în urma căreia am rămas cu o memorie precară.

Lucien [11.07.22 11:25:26] »

Mi-a plăcut mult articolul, prin prisma ineditului (pentru că, de ce să nu recunosc și eu, Vasile Voiculescu nu-mi era „foarte” cunoscut și în acest fel am ocazia să-l descopăr), cât și a rafinamentului stilistic deja menționat în ecoul anterior.

Vroiam să mai zic, așa cum s-a dezbătut și în alte articole, interdicția fotografiatului este boală veche la români. Subliniez, la români! Totuși zilele trecute era să cad pe spate în timpul vizitei la străvechea Mănăstire Bisericani din apropiere de Piatra Neamț. După ce am întrebat respectuos dacă e slobod la fotografiat, părintele a insistat să fotografiez arătându-mi pas cu pas ce anume, dându-mi și explicațiile cuvinte...

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [11.07.22 17:27:54] »

@Michi: Multumesc pentru aprecieri si pentru ecou! Intr-adevar, a scrie un review de calatorie inseamna mai multa munca incepand cu momentul vizitei si chiar mai inainte de asta.

Cand plec intr-o calatorie, cunoscand ce traseu voi urma si ce obiective voi vizita, incerc sa ma documentez macar superficial despre ceea ce urmeaza sa vad. Descopar de multe ori aspecte la care va trebui sa fiu atenta la fata locului, sa le caut sau sa intreb despre ele. Pozele ma ajuta foarte mult. De aceea nu-mi pica bine interdictiile de a fotografia pe ici pe colo. Multe fotografii retin in locul meu programe de vizitare, tarife si chiar detalii (perioade istorice, texte scrise) despre obiectivul in cauza. Bineinteles, acestea sunt poze doar pentru mine. Nu vor fi atasate articolului. Sunt o extensie a memoriei mele care - si ea, ca la orice om - are limitele ei. Dar nu lipsita de importanta este documentarea de la final. Cand ma pregatesc sa scriu despre un anume obiectiv revad pozele (pe care in prealabil le-am selectat si le-am ordonat), recitesc brosurile si pliantele pe care le cumpar, eventualele notite (uneori, foarte succinct, notez cate un cuvant sau doua in legatura cu un amanunt pe care-l consider important si care poate fi uitat), cercetez hartile si nu in ultimul rand caut pe internet informatii despre obiectivul care ma intereseaza.

Urmeaza o compilare a ideilor urmarind intotdeauna firul calatoriei personale si abia apoi trec la scrierea articolului. Scrierea nu se face intr-o ora. Nici macar intr-o zi. Scrierea nu are limita de timp. Ma pot intrerupe dupa orice paragraf si reiau atunci cand pot. In final textul trebuie citit si recitit (chiar rascitit) pentru a elimina greselile de dactilografiere (are grija Word-ul sa-mi stalceasca multe cuvinte).

Vreau sa va asigur ca nu retin tot ceea ce am scris in cele aproape 900 de reviewuri. Si eu recitesc ceea ce am scris in urma cu mai mult timp si fac asta mai mult pentru a retrai momentele frumoase de atunci. Si... sunt foarte multe.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [11.07.22 17:53:18] »

@Lucien: Multumesc pentru aprecieri si pentru ecou!

Ati fost la Manastirea Bisericani? Ce mai este pe acolo? Stiati ca eu am crescut aproape de trei foarte vechi manastiri nemtene - Manastirea Bistrita, Manastirea Bisericani si Manastirea Pangarati? Nu le-am mai vizitat de mult si parca mi s-a facut dor.

Ultima oara cand am fost la Manastirea Bisericani, curiosi sa vedem noua ctitorie despre care aflaseram ca se inalta acolo, langa “Iconita” , un calugar - nu stiu cat de important era pentru sfantul lacas - ne-a dus si la biserica veche, ne-a deschis-o si ne-a povestit cate ceva din istoria ei. A fost singura data cand am vazut acea biserica in interior, desi in copilarie ajunsesem de multe ori in preajma ei. Acelasi calugar ne-a dus si la pestera in care au salasluit primii calugari de la Bisericani.

Cat despre fotografiat... Mai multa intelegere am gasit la manastiri decat la muzee. Un exemplu din ultimul meu circuit este Biserica “Sf. Nicolae” din Bascenii de Jos - Buzau. Pictata interior si exterior, cu doua straturi de pictura (primul a fost descoperit recent) este atat de frumoasa si atat de inspirat pictata incat si-a capatat renumele de “Voronetul Buzaului”. Am intrebat daca putem fotografia si preotul ne-a permis. Cat de curand, voi scrie cate ceva si despre “Voronetul Buzaului”.

Michi [11.07.22 19:27:35] »

@iulianic: Mulţumesc Iulia, cam aşa îmi închipuiam şi eu că este munca ta şi a altora mulţi. Tare ar fi bine să citească ce ai scris şi noii veniţi ca să le fie drumul mai uşor. Nu te gândeşti la SZSTRTOSFERĂ la ˝Filozofări mai puţin turistice ˝să postezi despre cum se scrie un review, cum se face documentarea, cum se aleg pozele? Ar fi util pentru cei mai puţin experimentaţi şi le-ar uşura munca. Deja dintre cei noi s-au remarcat câţiva dar restul ar trebui îndrumat. Să nu uităm că se schimbă generaţiile, deja nu cunosc peste jumătate din userii noi dar bravo lor că vor să se afirme...

Lucien [11.07.22 20:07:35] »

@iulianic: Noua biserică este înălțată, dar se lucrează masiv în interior. Nu este încă sfințită. Vechea biserică este accesibilă la fel, cu ajutorul unui călugăr care face „naveta” cu ATV-ul. Foarte simpatic. Împletirea asta, spital de penumofiziologie - mănăstire ultraveche, ambele degradate, nu mi-a plăcut deloc.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [12.07.22 06:15:05] »

@Michi: Da, generațiile se schimbă.

Tare ar fi bine să citească ce ai scris şi noii veniţi ca să le fie drumul mai uşor.

Nu știu dacă drumul le-ar fi mai ușor sau... dimpotrivă. Tânăra generație este grăbită, este întotdeauna în criză de timp. Oare câți ar accepta să buchisească prin texte și prin sute de poze pentru a găsi și apoi pentru a exprima esențialul? Personal, nu cred că articolele mele sau modul meu de a scrie sunt cele mai bune exemple. Dovadă numărul de PMA. Articolele mele abia dacă adună 20-30 PMA, în timp ce altele, de multe ori nu atat de muncite...

Cat despre poze... Selectată ca poză a zilei am văzut o farfurie cu mancare, o cană cu cafea, o clădire cu WC-uri... Dar asta nu mai ține de autor, ci de cum este primită de publicul larg poza respectivă.

Nu te gândeşti la SZSTRTOSFERĂ la ˝Filozofări mai puţin turistice ˝să postezi despre cum se scrie un review, cum se face documentarea, cum se aleg pozele?

Mi-ați dat o idee, dar - oare - ar trebui s-o pun în practică? Cei mai mulți eventuali cititori ai articolului nu vor privi asta ca pe o lipsa de modestie din partea mea?

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [12.07.22 06:56:02] »

@Lucien: Acum au și ATV la Mănăstirea Bisericani?

Împletirea asta, spital de penumofiziologie - mănăstire ultraveche, ambele degradate, nu mi-a plăcut deloc.

Secularizarea a fost începutul declinului și pentru lăcașul de la Bisericani, vechi de câteva sute de ani. Pe la 1880 așezământul monahal a fost abandonat, o scurtă perioadă (după 1885) acolo funcționând o închisoare. La începutul sec. XX “Societatea pentru profilaxia tuberculozei” a instalat acolo un sanatoriu care funcționează și acum.

Desigur, alăturarea spital de penumofiziologie - mănăstire istorică pare bizară, dar și mai bizar este și va fi complexul de ruine - ruine vechi (fosta mănăstire) și ruine noi (clădirile sanatoriului care se degradează tot mai mult).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
MarinaCoscris / TELEFON [14.07.22 09:23:53] »

@iulianic: din ce știu eu legat de sanatoriul Bisericani, primarul a obținut fonduri europene pentru renovare. Nu cred ca va ajunge ruine, cel puțin dacă se ține seama de nr mare de internați de acolo.

stiu ca se începuse lucrul pe vremea când mama încă lucra acolo. Acum este la o binemeritata pensie.

Sanatoriul de TBC cum e cunoscut in zona a fost pus acolo datorită Proprietăților curative ale aerului, și cred ca și datorită faptului ca e mai izolat.

ultima oară am fost la mănăstirea Bisericani când eram in clasa a 8a la o nunta. Deci acum peste 20 de ani, m-a impresionat pictura și trunchiul unde a fost găsită icoana.

Felicitari pentru articolul foarte bine documentat despre casa memoriala.

Votat cu mare drag!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
iulianic, Lucien, MarinaCo, Michi
Alte impresii din această RUBRICĂMuzee buzoiene:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.070035934448242 sec
    ecranul dvs: 1 x 1