Port Vell, Barcelona - chemarea Mediteranei

TIPĂREȘTE

Cand bus-ul turistic al Barcelonei coboara de pe inaltimile Montjuic-ului, in castile primite la urcare rasuna acordurile minunate ale meloriei "Mediterraneo" a lui Joan Manuel Serrat, cel mai cunoscut cantaret catalan.

Pe aceasta melodie se face trecerea de la verdele platanilor de pe colina, la albastrul marii atat de blande in ziua aceea de august. Portul te intampina cu sutele de catarge ale iahturilor albe ca niste scoici in bataia soarelui, pe masura ce autobus-ul coboara te simti din ce in ce mai mic in fata vaselor imense de croaziera, ce seamana mai mult cu niste orase plutitoare decat cu niste vapoare.

Port Vell este reverenta pe care orasul o face de zeci de secole catre batrana sa suzerana, Marea Mediterana. Asa ca merita sa ma dau jos din bus in dreptul statuii lui Columb pentru a il vedea mai de aproape.

Nu departe de statie este un chei unde acosteaza micile vaporase de agrement, numite Las Golondrinas (randunicile), care fac inconjurul portului. O calatorie cu acesta costa in 2009 6,5 euro, platiti pentru raid de 20 de minute printre vapoarele acostate in port (era pe acolo si o epava albaneza care distona crunt cu imensele vase de croaziera din vecinatate).

Tot aici, expus pe o peluza cu iarba rasarita printre iahturi si vapoare se poate admira unul din primele submarine ale secolului XIX, construit in intregime din lemn.

Un pod mobil leaga faleza de unul dintre cele mai celebre mall-uri din oras, Maremagnum, unul dintre centrele fitelor din Barcelona (in fond un fel de Mall Vitan upgradat cu o super-priveliste). Alaturi se afla L'Aquarium, unul dintre cele mai importante acvarii din Europa. Pe mine nu m-a dat pe spate, iar pretul biletului de intrare este prohibitiv de-a dreptul: 17 euro.

De pe faleza, unde am putut intalni oameni din toate colturile lumii, nu aveau cum sa lipseasca palmierii, prieteni statornici ai marii. Doua sirene au incercat in zadar sa ma imbie cu farmecele lor sculpate in bronz, iar poetul Joan Salvat-Pappaseit, imortalizat in acelasi metal, priveste trist si melancolic marea pe care a cantat-o in stihurile sale.

Mergand paralel cu maretul bulevard Isabel II, se poate zari in departare silueta rosiatica a Muzeului de Istorie a Catalunyei, cladire patrulatera cu aer de cartier general al armatei.

Pe mal se afla si un targ de obiecte vechi, de la discuri si benzi de magnetofon pana la monede franchiste. Am vrut sa imi cumpar niste monezi vechi de pe vremea sinistrului Francisco Franco, dar am renuntat din ratiuni practice si am ajuns 50 de metri mai incolo, la o terasa unde am esuat in fata unui pahar de bere si a unui bocadillo (8 euro in total), servite culmea, de un american care facea glume cu clientii in stil stand up comedy. Cu unii ii iesea, cu altii mai putin...

Dar peste toate ramane in memorie panorama sutelor de catarge ale iahturilor acostate in portul vechi, majoritatea fiind o prelungire a potentei financiare a bogatasilor din Barcelona si imprejurimi. Sunt sigur insa ca si afaceristii americani, rusi sau vest-europeni au vase de agrement acostate in Port Vell.

Bogatia iahturilor contrasteaza izbitor cu saracia imigrantilor africani care, pentru un banut un plus, vand ochelari de soare si haine "de firma" pe cate o panza care se strange in doua secunde intr-un sac incapator, atunci cand Guardia Urbana e periculos de aproape.

Partea putreda a orasului este prezenta, hotii, mai toti imigranti din Africa, America de Sud sau Europa de Est, sunt la posturi, mereu gata sa "dea gauri" prin buzunarele turistilor neatenti si naivi.

Dar prevederea romanului invatat cu subtilizari de acest gen, sunt convins ca va va tine departe de neplaceri, iar Port Vell, una dintre atractiile principale ale Barcelonei, vi se va revela in toata splendoarea sa.

---

VIZUALIZĂRI: 2987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI