Frumoasa Insulă Spinalonga, monument al durerii umane

TIPĂREȘTE

După Myrtos, următoarea noastră oprire pentru două nopți a fost Agios Nikolaos, vezi impresii, având ca obiectiv vizitarea orașului alternând și cu o vizită la Insula Spinalonga, așezată în partea de nord vest a frumosului Golf Mirabello.

M-a tentat mult să o vizitez, știam că aici este o fortăreață venețiană dar și mai mult m-a tentat povestea ei din secolul 20, ca loc de adăpost final pentru bolnavii de lepră, monument al durerii umane. Doar câteva cuvinte despre insula - fortăreață pentru a nu plictisi, amănunte la găsiți în diferite surse. A avut o perioadă prosperă venețiană, circa 500 de ani, a fost ultima redută care a căzut apoi în mâinile otomanilor, circa 200 de ani, ca apoi din 1904 până în 1957 să fie colonie de leproși.

Dimineața în singura zi plină de la Agios Nikolaos am plecat cu mașina la Plaka, 15 kilometri trecând pe lângă întinsa stațiune Elounda, nu am oprit, multă lume chiar și în octombrie și după o jumătate de oră opream la micul debarcader, parcare liberă. Am ajuns devreme, era un chioșc lângă barcă, ni s-au cerut certificatele verzi, ne-am scris numele într-un tabel și am plătit 10 euro de persoană, bilet dus-întors, fără limitare de timp. Nu am fost mulți turiști, traversarea durează 10 minute, timp suficient pentru a admira și poza frumoasa insulă stâncoasă, arată așa de bine, tentantă rău!!

Când am ajuns veniseră și alte bărci mai mari de la Agios Nikolaos și din alte locuri, cu grupuri de turiști. Am stat puțin la coadă la Casa de Bilete, 8 euro pentru mine, 4 euro senior soț. Aici am pozat și harta insulei și am văzut că erau 4 tururi de vizitare, fiecare tur era bine indicat și are câte o culoare.

Fortăreața a fost restaurată, partea venețiană cu zidurile, bastioanele ei dar și două biserici, partea otomană s-a cam neglijat cu o excepție, Magazinele Pieții aflate la începutul traseului. Pentru detalii vezi foto. Este pe Lista Provizorie a Patrimoniului Mondial UNESCO datorită vestigiilor arhitecturale din diferite perioade istorice și influențelor culturale care au coexistat dar și datorită coloniei de leproși, Spinalonga este un monument al durerii umane, este încarcerare și chin. Străzile, potecile, casele cu curțile lor de pietriș, pereții cu mai multe straturi văruite, urmele pașilor de pe pragurile casei, toate amintesc de oamenii care au locuit aici.

Am intrat prin Poarta de Sud, numită Poarta Leproșilor sau Poarta lui Dante, cu referire la Purgatoriu și la replica: “Cine intră aici părăsește orice speranță” , poartă mai mică care se continuă cu un tunel. Am ajuns la Bastionului Tiepolo, puțin restaurat în interior, zidurile lui exterioare arată bine și ne-am continuat plimbarea pe Traseul 1, galben, cel ce înconjoară insula mergând de-a lungul zidurilor exterioare, circa 1,5 kilometri. Am trecut de Poarta Carbonana, poartă mare, toate denumirile folosite sunt ale șefilor garnizoanei, furnizorilor sau ai altor comandanți și guvernatori din perioada venețiană. De o parte și de alta a aleei sunt case, cele din stânga frumos restaurate formau Piața Otomană.

Aici este un mic Muzeu în care sunt expuse fotografii din perioada coloniei de leproși, veselă, instrumente medicale și de ajutorare. M-au impresionat foarte mult... Pacienții trăiau independent în propriul lor spațiu privat. Nici restricțiile impuse și nici dificultățile stării lor nu le-au slăbit voința de a trăi. Și-au organizat spațiul de locuit, au cultivat pământul, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit și au avut copii. În primii ani ai istoriei sale, îngrijirea medicală în colonia de leproși a fost minimală și a fost asigurată doar pacienților grav bolnavi, de către femei angajate special în acest scop. Statul acorda fiecărui pacient câte o indemnizație lunară, cu care să cumpere alimente esențiale, ceea ce le-a oferit un grad de independență financiară.

Tot aici este și un magazin de suveniruri, mai mult vederi, cărți. În dreapta este Biserica Sf. Pantelimon iar pe stânga sunt Cisternele de Apă din perioada venețiană, m-am cocoțat pentru a poza mai bine biserica. Trecem pe lângă alte case etajate otomane mai puțin restaurate după care ajungem la o mare încăpere numită Camera Garrison din perioada venețiană, Camera de Dezinfecție din perioada coloniei, iar m-a impresionat totul. Se coboară pe lângă ea la Poarta Principală, aflată la mijlocul zidurilor de vest, am ieșit în afara lor pentru a vedea marea de aproape și pentru pozare.

Am revenit și am continuat plimbarea, alte case otomane, în unele locuri erau plăcuțe cu semnul interzis și “pericol” , casele nu erau restaurate, mi s-au părut interesante și așa. Am ajuns la două clădiri mari, Dormitoarele coloniei de leproși, după care se merge pe lângă zid până în partea nordică la Semibastionul Michiel, complet restaurat, are cinci guri imense de tragere, am coborât pe o scară foarte îngustă în interiorul lui. Revenim la plimbare pe partea estică a zidului, trecem de Avanpostul Rangone și ajungem la Semibastionul Scaramella de unde se vede frumos alt semibastion aflat sus pe stâncă, erau destui turiști. Vizităm Biserica Sf. Gheorghe aflată vizavi, cu două nave și mergem spre capătul sudic la Bastionul Donato. Aici iar impresii triste, este Cimitirul Coloniei de Leproși, fără nume doar niște plăci de beton, oare erau gropi comune?! și ajungem practic de unde plecasem la poarta lui Dante, am făcut tot circuitul galben, am înconjurat cetatea, așa vă recomand.

Se urcă apoi la Semibastionul Moceniga/Barbariga, nu înainte de a ieși din potecă pentru a poza leul venețian. Semibastionul este impresionant, frumos arată cu cele șapte guri imense de tragere. Urcați aici pentru poze deosebite asupra împrejurimilor, merită!

Am plecat apoi pe alte poteci pentru a urca și mai sus, la ultimul nivel. Am trecut printre pietre mari, stânci și potecuțe și am ajuns lângă alți turiști sus de tot, practic eram deasupra bastionului Moceniga, alte poze, priveliști de neratat!!

Am revenit iar în zona Pieței Otomane și pe lângă Biserica Sf. Pantelimon, pe Traseul 4, albastru am urcat la Spitalul de Leproși, alt loc de tristă amintire ce nu trebuie ratat, și iar pe scări și alee la ruinele Bisericii Sf. Nicolae și la cele ale Magazinelor Venețiene, au fost ultimele locuri văzute după care am plecat spre ieșire, trecuseră cam două ore și jumătate.

În dreapta casei de bilete am mers la o mică terasă, se putea servi apă, limonadă, cafea, înghețată, era și magazin cu suveniruri, ce aparținea unei românce din Buzău, prețuri cam mari. Ne-a spus că insula s-a deschis spre vizitare din iunie, am cumpărat un magnet cu 5 euro, cel mai mare preț din Creta, este adevărat că în Agios Nikolaos nu am găsit o amintire cu Spinalonga, aici magneții costau 2, maxim 3 euro cei făcuți manual.

A fost o excursie frumoasă cu priveliști minunate într-o sâmbătă însorită de octombrie, o excursie cu întoarcere în vremurile frumoasei și puternicei cetăți venețiene și, mai ales, în vremurile triste ale coloniei de leproși, m-a impresionat foarte mult, ceva unic pentru mine, și acum când scriu aceste rânduri simt fiorii de atunci. Este o îngemănare între frumusețe și durere! Mergeți acolo și nu veți regreta!

Cadru natural plăcut, insulă stâncoasă cu o fortăreață venețiană deosebită...

Un loc unic prin colonia de leproși ce a existat aici timp de 50 de ani la început de secol XX...

Este o îngemănare între frumusețe și durere!

Drumeție ușoară de-a lungul zidurilor cu urcare apoi spre vârf, priveliști minunate, de neratat!

De evitat în perioada de arșiță!

---

VIZUALIZĂRI: 2864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI