O manastire, trei hramuri, trei ctitori - Manastirea Viforâta

TIPĂREȘTE

Dupa ce am petrecut un weekend minunat fiind cazati aici vezi impresii si vizitand ce am putut prin Sinaia si Busteni am plecat spre casa prin Targoviste hotarati sa vedem macar putin prin zona insa cu dorinta de a reveni. Am oprit putin prin zona orasului Pucioasa apoi ne-am hotarat sa vedem Manastirea Viforata asa cum ne-a aparut in cale un indicator. Intentia initiala era de vizitat orasul Targoviste insa mai avem timp pentru el.

Asadar urmand indicatoarele (care indica uneori cam ciudat distanta) ne-am oprit in dreptul unui panou dar care prezenta Biserica Viforata (am confundat initial cu Manastirea Viforata si eram cam dezamagiti). Am coborat din masina si am aflat ca este biserica satului care poarta hramurile “ Sfanta Treime, Sfantul Haralambie si Sfantul Nicolae” si a fost inaltata in secolul XVIII fiind refacuta in 1827. Cum insa la ora la care am ajuns noi acolo era inchisa (nu stiu de ce deoarece era duminica pana in pranz), am facut 2-3 poze si am plecat mai departe.

Am ajuns si la Manastirea Viforita care ca si localizare ea se afla in sat Viforata, comuna Aninoasa, la o distanta de aproximativ 7 km de Targoviste mergand spre Sinaia. Ulterior vizitei noastre acolo am descoperit un articol interesant care spunea urmatoarele:

formula-as.ro/2004/634/sp ... senie-boca-5383

I se spune Viforata, dar nimeni nu stie de unde vine acest nume, prin aceste locuri iarna fiind blanda, fara crivat sau alte rascoliri dusmanoase de zapada. Viforul va fi venit candva de la oameni, de la navalirile turcesti si incursiunile ostirii lui Bathory, de la incendii si cutremure, jafuri si alungari, care s-au succedat de-a lungul timpului, vreme de 500 de ani. Viforata e batrana si frumoasa, asemenea maicutelor preotese, pe care manastirea (singura casa sanatorial-monahala din tara) le-a adapostit, pana ce ultima din ele, maica Maria Suseac, s-a stins de curand la aproape 100 de ani. Viforata e unica, aparte si de necomparat. E singura lavra romaneasca cu doua starete (cea batrana, maica Arsenia; cea tanara, maica Mihaela), cu trei hramuri si cu trei ctitori: Vlad, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, dimpreuna cu soata sa, Marica Doamna. Ridicata pe ziduri de un metru grosime si adapostind comori fara de pret, printre care catapeteasma din tei aurit sculptata de Karl Stork, manastirea sta de paza la portile Targovistei, tacuta si de neclintit, asemenea icoanei facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe - icoana venetiana din argint aurit, daruita in 1631 de Leon Tomsa, cu multa dragoste si cheltuiala.

Ca si vechime asa cum este indicat pe placuta de la intrare dateaza din sec XVI – XVIII. Pornind de la aceste date am aflat ca primul ctitor al acestui lacas este considerat domnitorul Vlad Voda al V-lea care a construit aici la 1530 o biserica inconjurata de un zid inalt. Nu a apucat insa sa termine asa cum planuise deoarece dupa 2 ani de domnie, in 1532 moare inecat in Dambovita (de aici si numele de Vlad Inecatul) si va fi inmormantat la Manastirea Dealu (despre aceasta in episodul urmator).

Al doilea ctitor al acesti manastiri a fost Matei Basarab (care a domnit intre 1632-1654) care impreuna cu Doamna Elena sotia lui reface manastirea si ii schimba destinatia, aducand maicute in locul calugarilor greci.

Cel de-al treilea ctitor in timpul caruia s-a derulat o etapa importanta in evolutia acestei manastiri a fost Constantin Brancoveanu (care a domnit intre 1688-1714) care impreuna cu Doamna Maria sotia lui reface manastirea. Aceasta ce-a de-a treia etapa inseamna de fapt renovarea bisericii si pardosirea ei cu lespezi de piatra, noi chilii, refacerea picturilor.

In cadrul manastirii functiona chiar si o scoala menita a ajuta celor sarmani sa invete carte.

Dupa ce am parcat masina, pana la la portile de intrare se merge pe un drum asfaltat, bine intretinut, si strajuit de brazi.

In curte patrundem prin niste porti de fier si in fata noastra se infatiseaza minunat o biserica frumoasa, zugravita in alb dar cu prezenta unor icoane pe centrul pridvorului deasupra arcadelor.

In pridvor suntem intampinati de scene din judecata de apoi unde vedem pe fond predominant auriu raiul si pe fond aramiu (care sa te impresioneze) iadul. Scenele pictate sunt simple ca si desene insa foarte sugestive.

Ne pregatim sa patrundem in biserica si ne aruncam ochii asupra placii (am inteles ca se numeste pisanie) montate deasupra intrarii la data de 6 iulie 1914 si care prezinta istoria acestui loc si a celor care l-au ingrijit.

Biserica este plina de picturi, mai vechi sau mai noi iar trecerea (delimitarea) dintre pronaos si naos este facuta prin niste arcade sprijinite pe stalpi din caramida impodobiti cu icoane.

In pronaos sunt strane de o parte si de alta iar pe jos biserica este acoperita cu mocheta rosie. Pe masura ce admiri icoanele si picturile de pe pereti trecand pe sub arcadele pronaosului ajungi in naos unde ti se infatiseaza in toata splendoarea ei catapeteasma care este o adevarata opera de arta, o bijuterie care straluceste.

In cercetarile mele ulterioare am aflat ca aceasta este intr-adevar o opera de arta, fiind opera sculptorului Karl Stork (cel care a sculptat si statuia lui Mihai Cantacuzino cea care se gaseste in fata Spitalului Coltea), datand din 1864.

Este o adevarata dantelarie lucrata in lemn de tei unde la loc de mare cinste au fost incadrate Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului dar si Icoana in relief a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (amandoua lucrate in argint). Aceasta din urma icoana a fost un dar al voievodului Leon Tomsa in anul 1631 (alte surse spun 1632) si este o lucrare a unui zugrav grec Mavros.

Sa va descriu picturile si icoanele este greu insa le veti vedea in poze.

Am iesit mai departe in curte si am dat ocol acesteia. Locul este ingrijit si chiar daca in curte am mai gasit si urme ale zapezii cazute in ultimele zile se vedea si verdele ierbii care anunta primavara.

Imediat langa biserica se afla si niste banci pentru cei care doresc sa se odihneasca. Tot aici in curte, inconjurand biserica intr-un patrulater se gasesc chiliile precum si alte camere administrative.

In curte insa nu are cum sa iti scape un mormant discret dar care iti atrage atentia. Este mormantul ieromonahului Macarie (1770/1780-1836) intemeietorul muzicii psaltice romanesti.

Tot in curtea manastirii se afla o fantana „Fantana mitropolitului Ghenadie, fost al Ungro-Vlahiei, primat al Romaniei, 1904”

Am pomenit mai devreme ca aceasta manastire poarta trei hramuri, insa la intrare (ca si in biserica de altfel) am descoperit doar doua, unul inchinat Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie) iar cel de-al doilea inchinat Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie).

In curte aveam sa descoperim si cel de-al treilea hram, este vorba de paraclisul Manastirii Viforata care putem spune ca este parte integranta a chiliilor.

In urma cutremurului din 1977 care a adus mari pagube acestei manastiri, a fost ridicat acest paraclis care a fost sfiintit in 1994. Hramul acestui paraclis se sarbatoreste la data de 20 iulie, cand este pomenit Sfantul Ilie.

Acest paraclis in care se intra prin lateral de pe holul chiliilor are forma unui turn, cu multe ferestre, fara turle si cu acoperis din tabla.

Am observat insa o pictura pe perete si am aflat ca este vorba de Sfantul Prooroc Ilie hranit de corbi cu paine. Am citit putin despre Sfantul Prooroc Ilie si am aflat ca in perioada in care a stat ascuns era hranit de corbi care-i aduceau paine dimineata si carne seara.

Nu am intrat in paraclis, am facut poze doar in exterior.

Acestea fiind zise, va recomand sa vizitati aceasta manastire, iar eu plec spre partea a doua a zonei, spre Manastirea Dealu.

---

VIZUALIZĂRI: 4348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI