GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Manastirea Probota - Oaza de liniste, flori si verdeata!
Desi la doar 4 kilometri distanta de satul copilariei mele, am aflat despre aceasta apropiata manastire abia la ultimile mele vizite pe la bunicul. Data trecuta am fost la Curtile Zmeilor si nu m-am incadrat in timp si pentru a vedea manastirea astfel ca am revenit la doar citeva saptamini ca sa ma tin de promisiune.
Drumul aratat de indicatorul din sat este de 4 kilometri, insa la sugestia unor rude care stiau ca acesta este cam deteriorat, am ales unul mai lung si mai asfaltat astfel ca am mers pina la Heci, am trecut calea ferata iar pe prima strada la stinga am virat conform indicatorului. Aici nu a mai ajuns asfaltul asa ca masina din fata noastra ne-a cam umplut de praf. Dar nu pentru mult timp, doar vreo 5 minute de mers caci imediat s-a terminat judetul Iasi si a inceput Suceava cu asfalt nou nout!
Am mai stat putin la o bariera ca sa treaca un tren si dupa alte 5 minute eram in fata obiectivuui nostru. Am parcat la soare ca nu era nici o umbra in acel loc amenajat, ne-am uitat pe un panou informativ cu obiective de vizitat in apropiere apoi ne-am indreptat spre lacas.
Un gard inalt de vreo 5-6 metri lasa doar acoperisul manastirii la vedere. Dar cind am pasit pe poarta am vazut ce frumusete e dincolo de gard. Doua turnulete cu pasarela interzisa vizitatorilor, erau in cele doua laturi ale gardului. Intr-o vitrina la intrare am putut observa schitele de constructie a manastirii, schite care contineau si materialele necesare pentru ridicarea acesteia, ex: grinda de brad 10X12, capriori 10X12, consola de brad 15X15, etc.
Ma gindesc la cei care au facut schitele, ca nu treceau material in plus asa cum fac unii constructori de pe vremurie noastre ca sa isi mai ridice si ei cite o vilisoara, ceva.
Despre istoricul manastirii si compartimentarea ei, va rog sa cititi articolul scris de Traian Leuca acum vreo 3 ani. Corespunde realitatii si timpul nu imi permite sa scriu acum pagini in pus doar ca sa dea bine la review. Am sa fac doar citeva competari la ceea ce era atunci si ceea ce am gasit eu acum.
Prima data am vizitat ruinele caselor boieresti. Impropriu spus ca le-am vizitat ci doar le-am inconjurat si ne-am uitat in jos pe la grotele ce se zareau sub niste "capre" de lemn. Nu era nici o scara sau pasarela de acces spre zona de jos asa ca n-am stat prea mult acolo si ne-am dus la Beciul Domnesc, beci care avea la intrare o usa masiva din lemn. Nu stiu daca o fi fost originala. Rudele mele au concluzionat ca n-ar fi. Treptele de acces in pivnita erau renovate si pe alocuri sparte, semn ca materialele de constructie ale lui Petru Rases erau mult mai durabile decit ale noastre. Pivnita era constituita din doua camere cu multe arcade si era goala la momentul vizitei noastre. Ce m-a mirat ca inauntru era la fel de cald ca afara.
Am iesit si ne-am indreptat spre portita din zid. Presimteam eu ca dincolo de ea se afla un colt de rai. Si asa am gasit. O alee marginita de trandafiri infloriti, trandafiri de toate culorile si foarte parfumati, se termina in fata unei case. Am admirat o pajistecu iarba ingrijita pe care se aflau mese si scaune cred ca pentru turisti, ca am vazut pe unii cum sateau linistiti si admirau peisajul fara sa fi fost deranjati sau alungati de cineva. Am citit in articolul lui Traian Leuca un pasaj in care spunea ca el nu a avut voie sa se plimbe pe acolo. Eu am depasit limitele intr-atit incit am intrat si in casa de la captul aleii crezind ca e vreun magazin cu icoane si suveniruri inauntru. Era doar curatenie impecabila si liniste! Nici un sunet, nici un zgomot, nimic, doar clickul aparatul meu indiscret. Am gasit o sala de mese aranjata ca pentru festivitate, cu fete de mese albe si scaunele aliniate la dunga. Cind am iesit de acolo o maicuta ce venea de pe alee ne-a spus ca nu era voie sa intram iauntru. Nu aveam de unde sa stiu pentru ca usile erau deschise si nici un semn de "casa particulara" nu se vedea primprejur.
Ne-am plimbat prin livada cu meri, crengile erau pline si sustinute de proptele. Am mincat cite un mar de pe jos ca prea ni se facuse apa in gura. Nu erau ele asa de bune ca la momentul coacerii insa ne-am facut pofta.
Am trecut inapoi in curtea manastirii si am vrut sa vizitam cele doua casute, una alba si una din piatra in care cred ca era clopotnita. Ambele erau inchise, astfel ca nu stiu ce s-ar putea gasi in interiorul lor.
Am lasat la sfirsit viztarea interiorului manastirii deoarece era slujba inauntru si credeam ca se va termina pina ne invirtim noi pe acolo. Daca aceasta a continuat, am intrat si am facut vreo citeva poze. Am remarcat ca picturile din interior sint mult mai bine conservata fata de cele de pe exteriorul zidurilor, chiar daca pe alocuri erau lipsa bucati bune din tencuiala. Nu am vazut vreun indiciu ca ar fi interzis fotografiatul, insa am tintit si eu picturile de pe pereti si mormintele celor care odihnesc acolo.
Dupa aproximativ o ora am pelcat incarcati de o stare si o energie buna. Acesta s-a consumat repede cind am dat cu ochii de scoala generala Petru Rares din Probota, ce se gasea peste drum de manastire. Am aflat de la matusa mea, invatatoare, ca localul cel nou este inceput de aproape 20 de ani si nici acum nu s-a terminat. Mi-a zis "Pozeaza copacii care au crescut in interior si ai sa iti dai seama de cit timp s-au abandonat lucrarile". Cu tristete am vazut ca e adevarat ce spune ea.
Ajunsi in parcare am supus la vot alegerea urmatorului obiectiv si cum unul dintre unchi a telefonat pe la cunostinte si ne-a zis ca Muzeele din Falticeni sint inchise duminica (nu stiu daca nu cumva el era prea plictisit sau asta era adevarul), am hotarit sa vizitam Muzeul Satului din Tatarusi. La intoarcere am ales drumul pietruit de prin padure si pe linga ca la un moment dat ne-am dat jos ca sa impingem masina, am abuzat de murele coapte de pe marginea acestuia. Peisajul si padurea nedefrisata merita orice deranj!!!
Va sugerez sa vizitati zona. Este foarte frumoasa!
Trimis de adri-nico in 18.08.16 18:50:25
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PAȘCANI.
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 47.37500100 N, 26.62301400 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Mănăstirea Probota [Dolhasca, SV], PAȘCANI" (nou-creată pe sait)
@adri-nico - Draga mea, cu riscul de "a nu mai manca ciorba calda acasa", trebuie sa fac o mica rectificare. Probabil din graba nu ai observat, dar acele schite aflate la intrarea in manastire nu sunt de pe vremea lui Petru Rares ci sunt mai apropiate zilelor noastre, sunt facute in perioada cand a fost renovata manastirea, tocmai pentru a arata vizitatorilor ce si cate materiale s-au folosit.
Ce mult m-am bucurat să citesc acest review, în care se confirmă aprecierile mele despre acest frumos lăcaş monahstic.
Felicitări pentru articol şi mulţumesc pentru completări!
@traian. leuca - Nu e chiar un articol ca la carte dar daca mai veneam si eu cu detaliile istorice pe care le-ai scris atit de bine in articolul tau, faceam ceva plictisitor. Si tot a iesit lung.
La manastirea Brosteni ati fost? Ca si acolo e frumos si nu e nici un articol pe site.
Cine ma imprumuta si pe mine cu 2 ore ca sa il scriu?
@Soso42 - Oricum nu maninci ciorba calda la masa pentru ca sint ocupata cu povestile scrise pe site.
Ma bucur ca tu ai fost mai atent decit mine care... imi fugeau ochii la trandafiri!
@adri-nico - La mănăstirea din Broşteni nu am fost, deşi am trecut de 2 ori prin acel sat de munte. Eu te împrumut nu cu 2, ci cu 8 ore (atât îmi trebuie la vârsta mea să scriu un review ) ca să ne povesteşti de acea mănăstire.
.
@adri-nico -
”Cine ma imprumuta si pe mine cu 2 ore ca sa il scriu?
Eu, nășico! Dau 4, să ai timp de pus și poze.
Mulțumesc lui @Soso42 că m-a luminat (dau eu ciorba! Tu zi de care vrei!). Măăă tot uitam la P05 sub care scrie: ”una dintre chitele manastirii”și nu mă prindeam: chite? Sau chițe? Și ce-s ele?
@traian. leuca - La mine dureaza mai putin, 1 ora la scris, ca am vitezadar s-au inscamosat tastele si mai mult ierd timp cu corectatu, si vreo ora jumate incarcatul pozelor.
Rau ai facut ca nu ai fost. Sa vezi acolo ponton de pe care poti sari in lac. Sic!!! Si-am vazut si "maciulie" de papura ca nu mai vazusem de mult... dar sarpe, nu! Hai, ca poate miine scriu mai ales ca nu e nici un articol.
@Zoazore - Am corectat ca s-ul de la Schite se dusese in farfuria lui Soso pe post de bucatica din ciorba.
@adri-nico - stiam eu aseara de ce nu citesc, ca sa-l citesc acum si sa dau SB-ul. Foarte frumoase povesti si foarte frumoase poze.
Recunosc cinstit insa ca nu ma asteptam ca manastirea respectiv biserica sa fie atat de mari si de impunatoare.
Cat despre scoala care asteapta si acum sa fie reparata, cred ca mai degraba edilii asteapta sa se darame de tot. Asa am mentionat si eu cand am scris articolul despre Focsani despre vechea cladire a prefecturii care astepta sa fie terminata din 1986. Si cand te gandesti ca altii in cateva luni fac un drum sau ridica o cladire.
Felicitari pentru articol, si particip si eu la cheta cu orele, dau si eu multiplu de doi, in functie de cat vrei.
@mishu - Sa stii ca nici eu nu ma asteptam sa fie asa de mare. Ziceam in gind " ei, o fi vreo biserica mai maricia ce poa' sa fie aici in coltul asta pe unde nu prea trece multa lume? " Cred ca era mult mai mare decit Voronetul (unde am fost acum citiva ani si nu prea am fost data pe spate) iar curtile... neavind termen de comparatie.
Cit despre cititul seara, am bagat si eu jumate din parcul tau, am ajuns pe la Insula pensionarilor... si de-acolo am inceput sa visez. Fa-le, bre, mai scurte! Sa citeasca tot omu' si ala obosit si ala odihnit!
Diseara bag partea a doua. Si la citit si la scris.
@adri-nico - Draga mea, iti dai seama ca am de recuperat toti anii din 2009 pana in 2015 (decembrie) cand eu nu am scris decat 2 articole. Cum altfel sa fac, ma mir si eu de ce am tacut atat, dar cred ca din cauza de serviciu, aici vorbesc intr-un an cat vorbeam la vechiul loc de munca intr-o zi .
Succes mai departe la citit, mai urmeaza, saptamana asta mi-am luat o scurta pauza, mai mult am citit decat scris.
Si oferta de ore pentru tine ramane valabila.
@adri-nico - Frumoasă mănăstire - veche, liniștită, mai ascunsă, mai puțin vizitată... Am trecut pe acolo acum vreo 6-7 ani... uitându-mă la fotografiile tale totul pare la fel, încremenit în timp. Aceeași alee plină de trandafiri, biserica impunătaore ale cărei picturi exterioare au fost șterse de ploi și vânt, căsuțele măicuțelor către care accesul e interzis, ruinele acoperite din curte...
Arhitectul N. Ghika-Budești și G. Balș au scris despre Mănăstirea Probota în 1909:
Trei turle albe cu acoperișuri înegrite de vremuri se înalță peste zidurile puternice și posomorâte ale cetății; câțiva brazi bătrâni și înalți se ridică falnic printre ele. Apropiindu-te apar strașnicele ziduri de piatră întărite la colțuri cu turnuri înalte, pătrate, încoronate cu creneluri și găurite cu metereze. În mijlocul zidului cetății despre răsărit se deschide o boltă scundă sub turla împodobită cu stema țării și cu zugrăveli pe jumătate șterse. Cum treci sub boltă, te pătrunde de odată liniștea desăvârșită a acestei curți părăsite, parcă despărțită de viața de prin prejur. În mijlocul pajiștei verzi se ridică biserica albă și senină sub razele soarelui, înălțând lângă podoaba verde a brazilor podoaba falnică a petrelor sale sfărâmate. Între aceste ziduri tăcute își doarme somnul cel de veci Petru Vodă Rareș, fiu și demn urmaș al marelui Ștefan.
La Mănăstirea Probota s-a înființat în anul 2009 un muzeu, în clisiarniță (clădirea lipită de turnul-clopotniță care avea rol de păstrare a veșmintelor preoțești de ceremonie sau, în anumite cazuri, aici se cazau oaspeți) - vezi P22.
Îmi aduc aminte că de la Probota vroiam să ajungem la Pașcani și am încercat să mergem pe un drum indicat de gps care ne-a scos la marginea satului probota, lângă o pădure. Aici se termina covorul asfaltic și începea un drumeag cu șleauri prin pădure - nu am îndrăznit să continuăm și ne-am întors.
@adri-nico -
”Fa-le, bre, mai scurte! Sa citeasca tot omu' si ala obosit si ala odihnit!
Tu vorbesti? Ia urmeaza-ti sfatul!
@tata123 - Mai demult, acum vreun an, citisem un comentariu cum ca ai fi "tata manastirilor". Pai cum de n=ai scris un articol despre acest sfint lacas? Sper ca stii de gluma.
Cladirea din poza 22 avea lacat pe usa cu gratii. Am bagat aparatul foto printre ele si am "tras" o poza dar incaperea era goala, nu era nici un muzeu. Nu am ajuns la casuta alba ca una dintre verisoare mi-a zis ca e inchisa si ea. Poate as fi aruncat un ochi pe geam si as fi stiut daca muzeul s-a mutat acolo.
Cit despre drumul de la marginea padurii, ai dreptate cu sleaurile. Nu stiam cum sa explic, termenul asta nu prea imi e in vocabular dar l-am mai auzit pe la sotul meu. Nu vrei sa stii ce troncanituri se auzeau pe sub masina si ma asteptam ca daca ma uit in urma sa vad bucati din piese pe drum... Dar daca am coborit si am impins=o la un "sleau" mai cocosat, totul a fot bine pina am ajuns in comuna. e acolo drumul e asfaltat ca in palma, asa cum se vede in poza 1. Sint cam 15 km pina in Pascani.
@Zoazore - Pai daca scriam eu despre anul in care s-a cladit manastirea, care sint mortii ingropati acolo, cite pietre are la temelie, cine a pictat-o si cine a fost staretul... etc... mai dormeati voi azinoapte? Am scurtat cit am putut.
Azi o sa imi urmez sfatul, am sa scriu o pagina, sa vad cum ma incadrez. Cred ca fara semne de punctuatie si fara alineate ar incapea.
@Zoazore - Zozo, cand a scris @adri-nico afirmatia de mai sus la tine m-am gandit , parca iti si vedeam fata. O sa incerc odata sa postez un articol scurt si acum ca ma gandesc poate daca scriu cum ies din curte si pana la coltul strazii doar asa va iesi ceva mai scurt, ca la fel de scurta este si strada.
O iau ca pe o provocare si promit sa fac figura asta diseara cand ajung acasa sa-mi spui daca e ok asa.
@adri-nico - Ha, ha, ha... știu de glumă. Într-adevăr am scris destul de mult despre mănăstiri, în general despre cele istorice, care „au în spate” ani grei... Am să fac o statistică cu numărul de articole dedicate lăcașelor de cult românești... bănuiesc că procentul e de circa 35% din totalul impresiilor publicate pe AmFostAcolo. Și cred că am vizitat peste 120 de mănăstiri în ultimii 10 ani - din pasiune pentru istorie, arhitectură, povești de viață, peisaje etc.
Despre Probota nu am scris deoarece era prea „veche” vizita... dar am fotografii frumoase de acolo.
@adri-nico - Moldova este superbă! Felicitări pentru review și pentru poze!
Am vizitat mânăstirea Probota acum mulți ani când veneam din primul nostru circuit în Nordul Moldovei și am făcut o deviație de la traseu tocmai pentru a o vedea. Veneam de la Humor și am luat-o prin Dolhasca lui Arșinel. Știam că este așa cum ai spus și tu ctitoria lui Petru Rareș. Mi s-a părut grandioasă din ce mai îmi aduc aminte.
@mprofeanu - Multumesc mult pentru aprecieri. daca stau bine si ma gindesc, nu este tocmai un articol ca la carte insa sper ca am reusit sa cuprid in el impresiile mele personale, care vad ca in mare majoritate coincid cu cele ale antemergatorilor mei.
@mishu -
”O iau ca pe o provocare si promit sa fac figura asta diseara cand ajung acasa sa-mi spui daca e ok asa.
N-ai curaj!
@Zoazore - Am scris articolul dar nu m-am incadrat nici in cele doua ore si nici intr=o pagina.
@adri-nico: iar eu m-am amuzat citind, am incercat sa scriu si eu un articol azi sa vad daca sunt in stare sa scriu scurt si ar fi fost cel mai scurt de pana acum insa in final am renuntat sa-l trimit spre validare. Asa incat raman tot eu cu articolele mele lungi si ecouri fara numar. O seara frumoasa.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2019 Probota, mănăstirea-cetate a lui Petru Rareș — scris în 07.06.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2013 Pelerinaj la mormântul mamei lui Ştefan cel Mare — scris în 05.07.13 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ