Palatul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului

TIPĂREȘTE

După ce ˝ne-am pus la cale˝adică am mâncat bine la restaurantul Sura lui Ilea (vezi impresii), autocarul ne- a dus la principalul obiectiv al excursiei organizată de Fundaţie, mănăstirea Curtea de Arges. O văzusem de mai multe ori, ultima dată în 2014 când am scris două reviewuri pe AFA. Unul despre mănăstirea Curtea de Arges -- vezi impresii şi al doilea despre biserica domnească Sf. Nicolae -- vezi impresii. Cum pe AFA s-au scris 19 reviewuri despre mănăstirea Curtea de Argeş nu are rost să reiau informaţiile altora sau ale mele.

Am intrat totuşi în biserică pentru a mă înclina asupra mormintelor primului rege al României, Carol I şi al reginei Elisabeta, al regelui Ferdinand şi al reginei Matia Maria şi să mai admir o dată unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească.

Obiectivele mele erau palatul Arhiesopiei Argeşului şi Muscelului, fostă Mitropolie a Tării Româneşti (închis în 2014 pentru renovare, redeschis în 2022) şi Catedrala arhiepiscopală şi regală de la Curtea de Argeş, necropolă a familei regale (sfinţită în 2018)

Mitropolia Tării Româneşti (numită şi a Ungrovlahiei)

Scurt istoric

A fost înfiinţată în 1359 de Patriarhia ortodoxă de la Constantinopol. Patriarhul Calistos I l-a numit pe călugărul grec Iachint de Vicina ca prim titular al Mitropoliei Ungrovlahiei.

Vă veţi întreba de ce această denumire, stiindu-se că Ungaria e o ţară catolică? La data respectivă existau mitropolii ale valahilor din sudul Dunării. Denumirea dată de Ungrovlahia marchează că aceasta, nou înfiinţată este la nordul Dunării şi se extindea şi peste Carpaţi, ţinut aflat sub autoritatea Regatului Ungariei. Chiar înainte de 1359 exista o ierarhie în biserica ortodoxă dar ea, nefiind sprijinită de Constantinopol putea fi anihilată de catolici. Basarab I Întemeietorul, la bătălia de la Posada din 1330 l-a învins pe Carol Robert de Anjou si Tara Românească a devenit independentă. Fiul său Nicolae Alexandru a iniţiat demersurile pentru înfiinţarea acestei mitropolii. Motivul, înafară de cel religios a fost deci şi politic, respectiv independenţa faţă de ţările vecine.

Mitropolia Ungrovlahiei a funcţionat la Curtea de Arges, capitală a Tării Românesti începând din 1359 până în 1517 când scaunul metropolitan s-a mutat în noua capitală Târgoviste, iar mai târziu în 1668 la Bucureşti.

Din ce am scris s-ar putea naşte o confuzie între gradele bisericesti cu atat mai mult că pe palat după restaurarea recentă scrie Mitropolia Tării Românesti, ori în documentare am găsit Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

-mitropolit este episcopul principalului oraș, regiune sau provincie. În cazul de faţă Mitropolia Tării Românesti a funcţionat la Curtea de Arges.

În anul 1925 funcția de mitropolit primat al Ungrovlahiei a fost înlocuită cu cea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În 1990, s-a renunţat definitiv la denumirea de Ungrovlahia, patriarhul BOR fiind şi mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, deasemeni şi Arhiepiscop al Bucureştiului.

-episcopul este preotul uns în treapta superioară de cel puţin doi episcopi şi căruia i se dă spre păstorire o diaceză. Între 1517 şi 1990 a funcţionat ca episcopie a Argeşului dar a fost recunoscută de patriarhul Neofit al Constantinoplului abia în 1793.

În 1990 a fost înfiinţată noua episcopie a Argeşului şi Muscelului şi IPS Calinic (n. 1944) a fost ales episcop. Înafară de funcţia ecleziastică este scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din 2006 şi a publicat 70 de cărţi.

-arhiepiscopul este episcopul unui scaun episcopal considerat foarte important de către Biserică. Este proclamat de Sfântul Sinod şi instalat în cadrul unei ceremonii liturgice.

În cazul de faţă IPS Calinic a fost uns arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeşului şi Musceluluit în 2009

-patriarhul, cuvântul derivând din greacă şi însemnând pater familias este şeful întregii comunităţi desi este egal cu episcopul, arhiepiscopul şi mitropolitul, toţi fiind suverani în eparhiile pe care le conduc.

Recunosc că mi-a trebuit ceva timp să desâlcesc firul acestei ierarhii.

Amplasament

Ansamblul monahic Curtea de Argeş care cuprindea biserica domnească (construită de Neagoe Basarab între 1517-1519 cu destinaţia de necropolă domnească), paraclis, turn- clopotniţă, chilii şi alte clădiri s-a păstrat bine până ce incendiile din 1866 și 1867 au provocat mari stricăciuni. La iniţiativa regelui Carol I, arhitectul francez Lecomte du Nouy a restaurat biserica domnească între anii 1875-1886. A fost ajutat de pictorii Pierre Decasse şi pentru refacerea picturii de românii P. Popescu- Paşcanu şi N. Gabrielescu. Regele Carol a dorit să rămână necropolă regală pentru el şi succesorii lui.

Paraclisul din cărămidă roşie a fost construit în 1885, (conform inscripţiei de pe zid, ) de acelaş arhitect. Clopotele din actuala turlă au fost aduse de la mănăstirea Cozia construită de Mircea cel Bătrân. Pictura paraclisului a fost realizată de pictorul Norocea. La un an de la construirea paraclisului, din dispoziţia regelui Carol I au fost adaugate două aripi, deasemeni din cărămidă roşie dar în stil german. A rezultat un palat impunător cu un etaj a cărui construcţie s-a terminat în 1890.

În partea de nord a palatului funcţiona Episcopia iar partea de sud a fost palat regal. Parterul palatului regal cuprindea saloane de primire, sufragerie iar la etaj unde se urca cu un lift erau apartamentele regale în care se mai găseste atelierul în care regina obişnuia să picteze. Regina Elisabeta s-a retras aici după decesul regelui Carol I în 1914 şi până la moartea ei în 1916.

În jurul palatului Episcopal a fost construit un parc franţuzesc de o frumuseţe aparte.

În zona de vest a curții se găseşte o cruce de piatră, ce datează din anii 1661-1662, care amintește de o epidemie de ciumă. Crucea este protejată de un pavilion din lemn construit prin grija Reginei Elisabeta.

RESTAURAREA PALATULUI EPISCOPAL

Palatul a fost restaurat cu fonduri europene prin Programul Operaţional 2014-2020. Au fost recondiționate subsolul, parterul și etajul Palatului, reușindu-se punerea în valoare a noi spații, care găzduiesc Muzeul Arhiepiscopiei. Deasemeni s-a refăcut pictura paraclisului. Valoarea totală a proiectului a fost de 22,1 mil lei din care Arhiepiscopia a suportat 0.44 mil lei. Lucrările de restaurare s-au terminat în febr dar a fost permisă vizitarea aripei de sud din luna mai 2022

-În partea de nord este Muzeul Arhiepiscopiei care deţine câteva din frescele originale ale mănăstirii Curtea de Ages şi catapeteasma dăruită de Serban Cantacuzino. Muzeul nu este deschis pentru vizitare.

- În partea de sud, aripa regală. La parter am vizitat o sufragerie şi sala Manole. În partea superioară a pereţilor sălii, deasupra intrării sunt scene privind încoronarea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. Dealungul celorlalţi pereţi pe o lungime desfăsurată de 40 m este pictată legenda meşterului Manole, aşa cum a fost culeasă ca baladă de V. Alecsandri. Frescele au fost realizate de fratele arhitectului Andre Lecomte du Nouy care a reconstruit întreaga mănăstire şi de pictorul roman Constantinescu. Sub brâul de frescă privind legenda lui Manole sunt prezentate tablouri cu toţi epscopii care au păstorit la Curtea de Argeş. Tavanul sălii este realizat din bârne de lemn lustruit şi un şemineu de mari dimensiuni este amplasat în partea opusa intrării.

În perioada comunistă, reşedinţa regală a trecut în administrarea Patriarhiei române. La iniţiativa patriarhului Justin Moisescu aici a funcţionat un centru de reciclare a clericilor salvându-se palatul de distrugeri şi profanări.

---

VIZUALIZĂRI: 363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI