Curtea de Argeș

TIPĂREȘTE

Pe-o gură de rai,

Pe-un picior de plai...

Așa-mi vine să pun asta aici deși pare că s-ar potrivi mai bine în altă parte. Dar mie-mi vine s-o pun aici.

Mănăstirea Curtea de Argeș colcăie de legende, care mai de care mai sinistre, parcă una am studiat chiar și la școală și ne-am mirat cu toții despre ce a vrut să spună autorul. N-a înțeles nimeni că era total neverosimil iar mie, personal, mi-a provocat o criză de lingurică. Nu-mi plac lucrurile sinistre, cu atât mai mult cu cât sunt inventate (mai mult decât evident) și, din empatie, nu investesc nici timp nici atenție în cruzimi deși se găsesc destui să mi le servească la dejun.

Astfel, dintr-o semirotație, mă apuc de studiat arhitectură, botanică, dendrologie și sociologie.

Astfel, mănăstirea Curtea de Argeș se află în Curtea de Argeș (ca să vezi coincidență) și chiar are o curte extraordinar de frumoasă, plină de acareturi, în care se intră printr-o poartă largă, după ce urci un număr de trepte largi, după ce oprești în parcarea care este, și ea, largă. Încă de la construcție intenția a fost ca produsul să fie impunător doar că, între timp, s-au găsit mulți alți orgolioși care au ctitorit tot felul de ansambluri arhitecturale mult mai impresionante astfel încât, Neagoe Basarab, cel care s-a îngrijit de apariția mănăstirii Curtea de Argeș ar fi fost oarecum câștigat de-ar fi făcut ceva studii de relativitate însă nu era compatibil cu Einstein la secol. Ghinionul lui. Plus că ctitoria lui șade atârnată de o tragedie atât pro cât și post factum când n-a fost tocmai fair cu constructorul. Astfel că, mai bine lăsăm istoria în plata Domnului și ne îngrijim de prezent.

În prezent, din parcare se vede râul Argeș care uneori are debit mai mare și uneori mai mic și care, fiind și apă, și curgătoare, și inundată de verdeață în jur, dă o senzație reconfortantă. Când te apasă istoria, o gură de relaxare prinde bine, măcar vizual.

Mănăstirea Curtea de Argeș este loc de mare pelerinaj și are hramul Adormirea Maicii Domnului.

Intrând în curte, după poarta largă, vedem mănăstirea drept în față, dincolo de agheazmarul deschis, ornat cu tot felul de dantelării. Plin de dantelării este și gărdulețul ce împrejmuiește clădirea. Un detaliu al acestui gărduleț este faptul că ornamentele au formă de floare de crin și nici nu este de mirare pentru că adăpostește os domnesc: Neagoe Basarab, fiul său, Radu de la Afumați, regii României Carol I, Carol II, Ferdinand I și soțiile lor, Elisabeta și Maria.

Din loc în loc, prin curte, mai găsești câte o bancă pe care să șezi.

În spatele clădirii principale se află Palatul Episcopal, o clădire lungă, din cărămidă brună, cu multe anexe ce pare că ține spatele clădirii principale pe lângă care există și o biserică din lemn cu hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Toate astea împreună cu gardul împrejmuitor al curții au fost restaurate și consolidate într-un proiect cu fonduri europene care s-a încheiat în 2021. Tot acest proiect a cuprins și construirea unui punct de informare cu scopul vădit și declarat de a crește atractivitatea turistică a ansamblului monahal de la Curtea de Argeș.

În dreapta, mergi le alee, găsești magazine cu obiecte bisericești pe dreapta și toaletele pe stânga, la subsol. Magazinele s-au mutat aici și nu mai sunt la intrarea principată în curte și nici pe lângă biserică.

După magazine se iese din curte și imediat pe stânga este o clădire nouă, din cărămidă, cu acoperiș în formă de cupolă și cu multe turle și care a fost ridicată cu scop de a fi necropolă regală, ceea ce și este. În interior este spațiu larg precum și cavouri regale. Multe ghivece cu flori stau aliniate pe pervaz, în exterior, în fața ferestrelor largi.

Clădirea principală a Mănăstirii Curtea de Argeș este extraordinar de frumoasă, albă, cu multe dantelării și arăbescuri lucrate pe pereți. În partea pronaosului sunt două turle cu aspect răsucit, detaliu care reprezintă specificul clădirii.

În interior, zona care cuprinde altarul este gândită ca trei încăperi semicirculare din care una este altarul și celelalte două sunt naosul. Pronaosul este format din patru zone ce formează, per total, un dreptunghi.

Pictura interioară a fost realizată de pictorul Dragomir și ucenicii său, celebru pe vremea lui Neagoe Basarab și la solicitarea acestuia. Picturile au fost lucrate în aur și argint și bătute cu pietre prețioase. 350 de ani mai târziu, arhitectul francez care a fost tocmit pentru restaurarea Mănăstirii a decis să înlăture fresca originală din care au mai supraviețuit doar 35 de fragmente, respectiv, mai puțin de 50% din întreaga suprafață.

Per ansamblu, întreg complexul ecumenic inspiră pace și armonie și oferă momente neprețuite de relaxare.

Locul e fain, nu zic, nici nu-ți vine a crede că e oraș. Dealuri și coline...

Adică atât cât te poți distra și relaxa la o vizită la mănăstire și la magazinul cu icoane.

---

VIZUALIZĂRI: 301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI