ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.05.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
MAR-2016
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

La Mănăstirea Cozia

TIPĂREȘTE

Pentru că Mănăstirea Cozia este o capodoperă a arhitecturii religioase din țara noastră și totodată un loc de liniștire a sufletului, ori de câte ori trecem spre Sibiu facem un popas acolo. Chiar și în grup, cu autocarul, în drum spre destinații mai îndepărtate, popasul la Cozia se face negreșit. Este adevărat că nu întotdeauna este timp și pentru muzeul mănăstirii sau pentru bolniță, bisericuța din deal, de aceea cred că nu foarte multă lume le vizitează. De asemenea, nu cred că multă lume ajunge în spatele mănăstirii, pe malul Oltului, de altfel, un loc de o inegalabilă frumusețe. În orice anotimp, dar mai ales toamna când pădurile se învăluie în nuanțe dintre cele mai sublime, natura oferă privitorului de aici imagini greu de uitat.

În anul 2006, într-una dintre vizitele mele la Mănăstirea Cozia, am găsit - uitată pe rafturile micului magazin de la intrarea în muzeu - lucrarea Arhimandritului Gamaliil Vaida, "Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare". Editată în 1986, la 600 de ani de la ctitorirea Coziei, lucrarea nu mai era de strictă actualitate, vremea adăugând (atunci) încă 20 de ani la străvechimea lăcașului. Cu toate astea, rămâne și acum cea mai amplă monografie oferind cititorului nu doar datele istorice știute și prezentate peste tot, ci și foarte multe amănunte pe care le poate deține numai un trăitor de acolo, cu deosebire unul care are la îndemână întreaga arhivă a lăcașului. De aceea, cer permisiunea ca - din când în când - să fac apel la aceste informații.

Ultima oară am poposit la Mănăstirea Cozia în drum spre Hotel Diamond - Cinciș cu ocazia Întâlnirii AFA 2016. Nu am mai făcut fotografii pentru că am nenumărate.

În poarta sfântului lăcaș, de ambele părți ale drumului, mai ales dacă nu este o zi de mare sărbătoare, se poate găsi lesne un loc de parcare. Coborând ușor pe aleea pietruită, mărginită de arbori falnici, umbroși atunci când sunt înfrunziți, ajungi în fața bisericii.

Mănăstirea Cozia, una dintre cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Mare, zidită între anii 1386-1388, a fost înălţată "la locul numit Nucet, pe Olt, adică Cozia" şi i s-a spus inițial "Mănăstirea de la Nucet" pentru că în zonă existau mulți nuci. Domnitorul Țării Românești şi-a ales locul de odihnă veşnică în biserica mănăstirii. Vechile fresce înfățișează - în naos, pe zidul din dreapta - portretul lui Mircea cel Mare zugrăvit în chip de ctitor, îmbrăcat în costum de mare cavaler medieval, alături de fiul său Mihail.

Într-un document din 20 mai 1388, Voievodul Mircea spunea: "De aceia, am binevoit domnia mea să ridic din temelie o mânăstire în numele sfintei şi de viaţă începătoarei şi nedespărţite Troiţe… la locul numit Nucet pe Olt, adică Cozia…". Cel care l-a sfătuit să ridice ctitoria de la Cozia pe locul unde se află astăzi, a fost Nicodim de la Tismana, sfetnicul domnitorului Mircea privind cele sfinte. Se ştie că Nicodim a fost duhovnicul lui Mircea încă din tinereţe şi că mai apoi, când Mircea a ajuns domn, "îl lua adesea pe Nicodim cu dânsul". Mănăstirea Cozia a fost sfințită de însuşi Nicodim al cărui chip este zugrăvit în partea de sud a pronaosului. Tot lui i se datorează organizarea de început a așezământului monahic, precum și desemnarea primului stareț - Ieromonahul Chir Gavriil, un ucenic al său.

Biserica Mănăstirii Cozia

Ca nespecialist, nu pot vorbi despre însemnătatea artistică a Mănăstirii Cozia și despre trecerea armonioasă de la stilul bizantin împrumutat de la bisericile greceşti la stilul bizantin autohton, aspect căruia monografia sfântului lăcaș îi dedică multe pagini.

Mă voi mărgini să spun că biserica mare de la Cozia a fost construită iniţial doar cu pronaos, naos şi altar. Naosul, despărţit de pronaos printr-un zid foarte gros, este spaţios, mult alungit și are două abside laterale și una centrală, la răsărit, corespunzând altarului.

Pridvorul - cu arhitectură şi pictură în stil brâncovenesc - a fost adăugat abia în anul 1707. În pridvorul deschis, bogat împodobit cu pictură (Judecata de apoi, Sf. Apostoli pe scaunele de judecată, Paradisul, Maica Domnului, Martiriul Sf. Apostol Filip și Martiriul Sf. Apostol Toma), ușa frumos ornamentată are în partea superioară pisania. În pronaos pereții sunt împodobiți cu pictură datând din sec. XIV înfățișând Acatistul Maicii Domnului, Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb, mari pustnici, precum și sinoade ecumenice. În partea dreaptă se află mormântul ctitorului - Voievodul Mircea cel Mare, iar lângă el cel al Maicii Teofana.

Pictura naosului şi altarului a fost refăcută în primii ani ai sec. XVIII de familia Cantacuzinilor pe care o vedem reprezentată lângă intrarea în naos, pe partea stângă. Pe partea dreaptă se află tabloul votiv al Voievodului Mircea. Alte scene biblice în naos: Schimbarea la față, Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Drumul crucii.

Vechea catapeteasmă, din lemn, a fost distrusă de foc, iar cea pe care o vedem astăzi este din zid și - conform scurtului istoric afișat la intrare - datează din anul 1794 și a fost realizată de Teodosie, egumenul de atunci al Coziei. Iisus Hristos, Cina cea de Taină, Nașterea Maicii Domnului, Sfinții ierarhi, iată câteva picturi care împodobesc altarul.

Privind din exterior, se remarcă faptul că - asemenea multor biserici bizantine - Biserica Mănăstirii Cozia este construită din blocuri mari de piatră alternând cu cărămidă aparentă. Ancadramentele celor şapte ferestre ale naosului şi altarului, datând din perioada de domnie a lui Mircea cel Mare, precum şi cele două ferestre ale pronaosului datând din perioada lui Neagoe Basarab, prezintă forme și motive variate.

Morminte la Cozia

Mircea cel Mare a dorit ca după moarte, rămăşiţele sale pământeşti să se odihnească în biserica mare de la Mănăstirea Cozia, ctitoria lui cea mai de seamă. Pe mormânt a fost pusă o piatră mare care a fost distrusă (mormântul fiind profanat de mai multe ori) și abia în 1936 a fost făcută o altă piatră pentru mormântul lui Mircea. Textul inscripției alcătuit de Nicolae Iorga - cu mult mai bogat decât cel care există astăzi - a iscat discuţii cu privire la dimensiunea lui, precum și la conţinut. După numai doi ani, la 15 mai 1938, din iniţiativa Comisiei Monumentelor Istorice piatra funerară a fost schimbată așezându-se pe mormântul marelui Voievod Mircea actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria, pe care se poate citi: "Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418".

Alături, tot în pronaos, se află mormântul Teodorei, mama lui Mihai Viteazul care, după asasinarea fiului său, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia sub numele de Teofana monahia.

În biserica mare de la Mănăstirea Cozia mai sunt şi alte morminte domneşti, ierarhiceşti şi boiereşti ascunse sub pardoseala din lespezi de piatră așezată peste cea originală, din cărămidă. Despre toate aceste morminte vorbesc hrisoavele vremii, dar și monografia Arhimandritului Gamaliil Vaida care m-a ajutat cu atâtea amănunte interesante.

Muzeul Mănăstirii Cozia

În anul 1983, în vederea aniversării a 600 de ani de la urcarea lui Mircea cel Mare pe tron şi punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Cozia, în şase încăperi (parter şi etaj) din partea de sud-est a incintei, s-a reorganizat colecţia de vechi obiecte bisericeşti.

Cei care au mai mult timp la dispoziție pot vizita muzeul - intrarea este liberă - unde pot admira icoane foarte vechi (sec. XIV-XIX) pictate pe lemn sau pe sticlă, obiecte de cult, tipărituri în limba română cu caractere chirilice, precum şi tipărituri slavone şi greceşti. Sunt expuse aici prețioase manuscrise, evanghelii ferecate în metal şi pietre preţioase, Psaltirea lui Dosoftei în versuri, Cazania Mitropolitului Varlaam, fragmente din sculpturi în piatră din sec. XIV şi bucăţi din piatra originală de pe mormântul lui Mircea cel Mare. În colecţia muzeală s-au păstrat și obiecte care au aparţinut unor stareţi şi călugări cozieni.

Este important a menționa că de sus, de la fereastră, se deschide privirii o prea frumoasă perspectivă asupra Oltului și a muntelui de peste vale tăiat de șoseaua pentru camioane.

Paraclise la Cozia

În incinta mănăstirii, pe latura dinspre Olt, pot fi admirate cele două paraclise. Nu le-am văzut niciodată în interior, dar pot spune că Paraclisul de sud-est, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", a fost construit de ieromonahul Amfilohie, egumenul Coziei, în anul 1583, iar Paraclisul de nord-est, cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor", a fost construit în anul 1710 de Arhimandritul Ioan de la Hurezi, duhovnicul Voievodului Constantin Brâncoveanu.

Este demn de reținut faptul că acest al doilea paraclis și-a îndeplinit menirea până în anul 1859 când apele furioase ale Oltului l-au înghițit pe jumătate, lăsându-l fără turlă, picturi și obiectele din biserică. Abia după 100 de ani a fost reclădit, iar cei care au norocul să se nimerească la Cozia atunci când se fac slujbe în paraclis, pot vedea ceea ce a mai rămas din picturile originale.

Fântâni la Cozia

În faţa bisericii mari de la Mănăstirea Cozia, aproape de colţul sud-vestic al pridvorului, vizitatorii se răcoresc vara cu apele unei fântâni cu bazin octogonal, din piatră, având la mijloc o cruce tot din piatră, cu inscripţie. Conform cine știe cărei credințe sau superstiții, unii aruncă bani în bazin, așa încât acolo veți vedea - odihnindu-se în apa răcoroasă - monede și bancnote românești, din plastic.

Mai puțini știu însă că fântâna este o lucrare tipică epocii lui Neagoe Basarab şi poartă numele de "fială", "baptizer" sau "izvor", pentru că la Bobotează şi la Izvorul Tămăduirii, de la întemeiere şi până astăzi acolo s-a făcut și se face sfințirea apelor pentru tămăduirea bolnavilor şi pentru aghiasma mare. În interiorul acestei fântâni, pe jumătate cufundat în apă, vizitatorul poate vedea un cap de om sculptat în piatră, cu mustaţă mare, răsucită în sus, ajungând până la urechi. Inițial, în bazinul acestei fântâni erau patru astfel de chipuri din ale căror guri curgea apă. Astăzi se mai păstrează doar unul.

În afară de această fântână care servește nevoilor materiale şi spirituale ale credincioşilor, sub foişorul chiliilor nordice, aproape de vechea bucătărie, mai există o fântână care servește nevoilor curente ale mănăstirii. Ea se numește "Fântâna lui Neagoe Basarab". Datând din 1517, această fântână este funcțională și acum.

Biserica bolniței de la Cozia

Peste șoseaua națională care desparte în prezent proprietatea mănăstirii, pe dealul dinspre vest, se află Biserica bolniței de la Cozia, cimitirul și clopotnița. Bolniţele mănăstireşti erau spitale, infirmerii şi azile pentru bătrânii şi bolnavii din mănăstiri şi din împrejurimi. În trecut bolniţa era cuprinsă în incinta mănăstirii, dar spărgându-se zidurile împrejmuitoare pentru a se construi actualul drum naţional, bolniţa a rămas izolată pe muchea dealului.

Când am fost acolo, de cele mai multe ori am găsit bisericuța bolniței închisă, dar o dată, cu ocazia aducerii în țară a trupului neînsuflețit al Prințului Carol Mircea, primul fiu al Regelui Carol II al României (care a fost înhumat în cimitirul de la Cozia), am putut vedea și interiorul.

Biserica - cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - nu are pronaos, din pridvorul închis intrându-se direct în naos. Pictura originală se păstrează în întregime. În pridvor, în stânga, este reprezentat Mircea cu fiul său Mihail Voievod, lucrare inspirată de cea din biserica mare a mănăstirii. Radu Paisie - ctitorul bolniței, este zugrăvit în naos, în partea dreaptă, iar membrii familiei sale sunt pictați tot în naos, pe zidul din stânga.

Pereţii exteriori sunt din cărămizi aşezate în lung şi în lat formând cadre roşiatice în mijlocul cărora sunt prinși bolovani de râu. Arcadele ferestrelor și ale ocnițelor, precum și aranjamentele în zig-zag ale cărămizilor în partea de sus sunt singurele decoruri exterioare.

Bolniţa a adăpostit obştea Mănăstirii Cozia cam 40 de ani (1880 - 1920), perioadă în care mănăstirea a fost penitenciar, azil (Azilul "Doamna Elena"), apoi - în primul război mondial - lagăr de prizonieri şi spital. În prezent în biserica bolniţei se oficiază numai Sfânta Liturghie în ziua hramului (29 iunie) şi slujbe ocazionale, de înmormântare.

În cimitirul de la Cozia, lângă clopotniţă, am descoperit și piatra funerară a celui care a semnat monografia în posesia căreia intrasem, Arhimandrit Gamaliil Vaida. Despre Biserica bolniței autorul afirma: Pentru valoarea inestimabilă a picturilor murale rămase intacte şi conservate destul de bine, pentru poziţia ei în cadrul pitoresc al Văii Oltului, dar mai ales pentru armonia liniilor arhitectonice, având o siluetă de o graţie şi frumuseţe inegalabile, bolniţa a fost supranumită "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".

Cozia veche

Cozia veche și Schitul Sf. Ioan la Piatra sunt denumirile ruinelor unei foste bisericuţe ale cărei ziduri năruite se mai puteau vedea până în 1986 pe Valea Oltului, la distanţă de 1 km de la Mănăstirea Cozia, spre Sibiu. Se presupune că aici ar fi fost o ctitorie a lui Radu (tatăl lui Mircea cel Mare), datând de la sfârşitul sec. XIII - începutul sec. XIV.

Documentele vremii spun că în 1670 Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti a refăcut această bisericuţă şi în acelaşi an, la 24 iunie, a sfinţit-o. Cutremurele din 1802 şi 1838 au provocat mari distrugeri acestei aşezări monahale care a rămas în ruină, nemaifiind apoi refăcută. Ultima atestare documentară despre viaţa schitului este la data de 8 septembrie 1837. Construirea hidrocentralei de pe Olt a antrenat o serie de lucrări în zona Coziei. Pentru importanţa lor istorică, în anul 1980 ruinele Coziei vechi au fost integral conservate şi înălţate pentru a nu fi acoperite de apele lacului de acumulare.

În prezent, cei care merg pe Valea Oltului, pot vedea din mersul mașinii, pe locul fostelor ruine, o mică biserică refăcută complet. Dacă zăboviți câteva minute în curtea noului așezământ, veți putea citi istoria în rezumat a acestor locuri. Semnat de stareţul de atunci al Mănăstirii Cozia, Arhimandrit Gamaliil Vaida, cel care a scris monografia amintită, textul este inscripționat pe un postament de piatră.

Trebuie să mai spun că acolo, lângă noua bisericuță, imediat după viaduct, locul este îngust și cam în curbă, deci nu este posibil să staționați fără a stânjeni circulația. Noi am fost acolo pietonal, cu mașina lăsată în fața mănăstirii sau în parcarea de lângă Pensiunea Dada și benzinăria OMV.

În final…

Mănăstirea Cozia - cea mai de seamă ctitorie ortodoxă din sec. XIV - va dăinui în istoria și în conștiința românilor atât pentru vechimea cât și pentru valoarea ei spirituală și artistică. Mănăstirea Cozia ne va aminti întotdeauna de Voievodul Țării Românești - Mircea cel Mare - cel care a ctitorit-o.

Vizitând sfântul lăcaș, nu uitați că, în spatele vechii bucătării brâncovenești (sec. XVIII), pe o scară de piatră, puteți coborî la malul Oltului. Departe de zgomotul străzii, în bună parte izolați de lume, privind unduirea râului și codrul de peste vale, veți simți liniștea coborând în voi. Dacă sunteți interesați și de acest amănunt, aflați că pe zidul de piatră din spatele mănăstirii veți vedea marcate nivelurile apelor Oltului la inundații.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de iulianic in 10.05.16 15:24:52
Validat / Publicat: 10.05.16 18:52:08
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în CĂLIMĂNEŞTI-CĂCIULATA.

VIZUALIZĂRI: 3991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 Mănăstirea Cozia - Biserica bolniței "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 38900 PMA (din 41 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

Safta Radu
[10.05.16 19:39:53]
»

Mănăstirea Cozia rămâne un loc de referinţă pentru mine, cred că prima dată am vizitat-o la 6 ani, când bunicii mei, venind la tratament în Călimăneşti, m-au luat cu ei. Anii au trecut, dar eu am continuat să vizitez acest loc ori de câte ori am avut ocazia, de fiecare dată vin aici cu bucurie în suflet, pentru mine este un loc drag, un loc unde îmi adun gândurile, unde îmi regăsesc liniştea. Foarte frumos articolul, mi-a mers la suflet. Felicitări!

iulianicAUTOR REVIEW
[10.05.16 20:16:18]
»

@Safta Radu - Mulțumesc pentru aprecieri! Și pentru mine Mănăstirea Cozia este și va rămâne un loc deosebit. Este mănăstirea pe care am vizitat-o de cele mai multe ori și despre care am citit cel mai mult. Cu toate astea, nu este prima pe care am vizitat-o. La Cozia am venit pentru întâia oară când eram la liceu, într-o excursie cu școala. Îmi amintesc vag că autocarul a oprit chiar în fața porții și mă miram că nu avem mult de mers pe jos.

Așezământul monahal căruia i-am călcat pragul prima oară (când aveam doar 7 ani) este Mănăstirea Bistrița - Neamț.

elviramvio
[10.05.16 20:21:03]
»

@iulianic -

Un articol exceptional, felicitari.

In drum spre Cincis ne-am oprit si noi putin acolo, cred ca este un loc unde sa te reculegi cateva momente ori de cate ori este in drumul tau. Desi era destul de matinala ora, intrau destui oameni, localnici sau calatori ca noi.

tata123 🔱
[10.05.16 21:51:50]
»

@iulianic - Un articol foarte util și bine structurat - cuprinde toate punctele de interes de la Mănăstirea Cozia, drept pentru care am oferit cu drag un superbonus. Chiar ai vobit despre multe lucruri interesante, pe măsură ce lecturam textul mă întrebam: oare va menționa muzeul cu a sa frumoasă priveliște asupra Oltului? oare va scrie despre cuhnia cu al său imens coș de fum? va pomeni despre terasa de pe malul Oltului, de sub zidurile mănăstirii? dar despre biserica bolniță de vis-à-vis? Uite că le-ai menționat pe toate - felicitări!

Mănăstirea Cozia cred că e una din cele mai vizitate mănăstiri din țară datorită amplasării pe marginea drumului național. La Cozia nu am vizitat încă biserica refăcută Cozia Veche.

Un magazin cu suveniruri ori pangar caut și eu când ajung la un obiectiv - pentru a achiziționa o vedere și o broșură despre locul respectiv. (Referitor la scrieri mai vechi - la mănăstirea Govora am găsit o monografie interesantă a ansamblului monahal tipărită prin anii 90.)

iulianicAUTOR REVIEW
[11.05.16 11:11:15]
»

@tata123 - Mulțumesc pentru interesul acordat rândurilor mele! M-am străduit să ating doar aspectele care ar putea interesa pe un vizitator obișnuit. N-am făcut nici o referire la episcopii și mitropoliții (21) care s-au ridicat din rândul călugărilor cozieni, la școala care a funcționat acolo încă din timpul lui Mircea cel Mare, unde unii au deprins scrisul și cititul, au învăţat greceşte și slavoneşte sau au devenit dieci lăsând în urmă documente scrise cu talent şi migală, iar alții au deprins meșteșuguri (pictură bisericească, sculptură în lemn).

Mai interesant decât orice - și îmi pare rău că am omis a menționa - este că printr-un document (20 mai 1388) Mircea cel Mare stabilea ca "Vieţuirea acestui locaş să fie după orânduirea popii Gavriil şi câte va orândui el şi va aşeza, nimenea să nu cuteze să schimbe altfel, cât de puţin. Încă şi după moartea popii Gavriil, nimeni să nu aibă putere să aşeze pe egumeni, nici eu, Mircea Voievod, nici alţi domni… nici mitropolitul, nici nimeni altul, numai acel pe care fraţii îl vor voi din mijlocul lor, după aşezământul lăsat de popa Gavriil".

Istoria și lucrarea "Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare" ne informează că acest privilegiu acordat întâiului stareţ al mănăstirii după regula Sfântului Munte Athos, nu a fost respectat întotdeauna la Cozia.

calatorul
[11.05.16 16:19:17]
»

@iulianic - Frumoasa descriere si lamuritoare, sper ca asemenea relatari sa convinga tot mai multi romani sa viziteze aceste locuri de mare valoare nationala. Pot spune ca eu am revazut cu alti ochi si Cozia si manastirile Bucovinei, dupa ce am vizitat Capela Sixtina si alte catedrale occidentale. Si am apreciat mai mult patrimoniul nostru national care, desi nu la fel de impunator si celebru, are partea lui de valoare si inefabil artistic.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49
[11.05.16 19:14:57]
»

@iulianic - Eu ce mai pot comenta la acest inspirat articol?

Incerc sa adaug cateva amanunte care s-ar putea sa nu fie cunoscute de toata lumea. Si aici imi permit sa va readuc in atentie un eveniment care s-a desfasurat in incinta Manastirii Cozia in 22 ianuarie 1999. Este vorba despre ceea ce presa vremii a consemnat sub numele de Pacea de la Cozia.

Dupa ce in 15 ianuarie 1999, Tribunalul de la Petrosani declara ilegala greva minerilor din Valea Jiului, in ziua de 18 ianuarie minerii condusi de Miron Cozma, Romeo Beja, Dorin Lois si alti lideri sindicali pornesc marsul spre Bucuresti in cea de a cincea mineriada. Dupa desfiintarea baricadelor realizate de jandarmi si politisti in defileul Jiului, dupa ce minerii din Oltenia si Banat s-au alaturat lui Miron Cozma, la Tg Jiu, la Costesti, in apropierea travantilor, minerii lui Cozma reusesc in numai trei ore sa invinga jandarmii si trupele speciale ale MAI, sa-i umileasca dezarmant si luind prizonieri mai mult de 1500 de jandarmi si politisti. In batalia de la Costesti minerilor li s-au alaturat si localnicii care i-au condus pe mineri pe poteci numai de ei stiute, incercuindu-i pe politisti si jandarmi. In urma acestei reusite minerii se indreapta spr Rm Vilcea, unde sunt intampinati cu bucurie de mii de localnici, care sunt dispusi sa se alature minerilor in marsul lor spre Bucuresti. In acelasi timp alte cateva mii de mineri si muncitori se indreapta spre Pitesti, din zona Ardealului, Brasov, Campulung, pentru a se alatura minerilor spre Bucuresti. In acest context, cand scanteia unui razboi civil nu era o fantoma, Presedintele Emil Constantinescu convoaca Parlamentul care aproba declararea starii de urgenta pe teritoriul tarii, iar premierul Radu Vasile accepta inceperea dialogului cu minerii. Veti spune ce legatura are manastirea Cozia cu aceste evenimente. Are, pentru ca aceste convorbiri si tratative au avut loc la Manastirea Cozia, in prezenta episcopului de Ramnic. Trebuie mentionat in acest context rolul deosebit jucat de Episcopul de Covasna si Harghita, Ioan Selejan, a carui interventie pe langa Miron Cozma a dus la convingerea acestuia sa renunte la marsul spre Bucuresti si sa se aseze la masa tratativelor. Si influenta inaltei fete bisericesti, care in perioada 1990 – 1994 fusese staretul Manastirii Lainici, loc unde Miron Cozma mergea de multe ori (oameni apropiati lui Miron Cozma afirmau dupa aceasta mineriada ca Ioan Selejan fusese duhovnicul lui Miron Cozma), a avut ca finalitate semnarea unui act prin care se punea capat mineriadei. Din pacate guvernul nu si-a respectat cuvantul dat si semnat, fapt ce a dus la izbucnirea peste mai putin de o luna a ultimei mineriade, infrante la Stoenesti, Olt. Inca o data spiritul manastirii a dus la impacarea unor oameni care pareau, la un moment dat, dusmani inversunati.

Cam aceasta ar fi, pe scurt, istoria Pacii de la Cozia.

Am privit pozele din curtea manastirii si am o nedumerire. Eu am fost in 20.04.2013, intr-un pelerinaj la mai multe manastiri din Ardeal si prima vizita a fost la Cozia si mi-au ramas in amintire mai multe magnolii mov in curtea manastirii, de o frumusete rara. Ei bine in pozele dvs. nu am vazut acele magnolii. Nu mai sunt? (la nevoie pot atasa pozele cu magnoliile din curtea manastirii).

Numai bine si calatorii placute!

zapacitu
[11.05.16 19:50:49]
»

Un loc cu adevărat unde grijile dispar. 10-15 minute de vizitat și te simți alt om la ieșirea pe porțile mănăstirii.

Ca o umilă completare, dacă mai era nevoie, mi-aduc aminte că în vremurile când Hurezeanu apărea la tv, a realizat o emisiune despre viața monahală a M. Cozia, avându-i ca interlocutori pe starețul așezământului dimpreună cu monahii. A prezentat imagini din întregul ansamblu de cult, cu toate ale sale: livada, casa parohială, cuhnia cu trapeza și cămara cu bunătăți. Mi-au rămas întipărite pe cortex rafturile din cămară, cu borcanele multicolore pline cu diversele legume conservate necesare în perioadele de post și rânduite precum statuile soldaților de teracotă chinezești, ascunse de lumină și de curiozitatea lumii. M-a uimit ordinea întronată, cazonă.

iulianicAUTOR REVIEW
[11.05.16 21:56:30]
»

@calatorul - Este adevărat că bisericile noastre nu au măreția marilor catedrale catolice, dar pentru noi, românii, au valoarea lor istorică, artistică și mai ales sentimentală. Mergem în lume, vizităm și ne extaziem în fața capodoperelor, dar tot la bisericile noastre ne întoarcem. Sunt mai aproape de sufletul nostru.

@liviu49 - Știu despre mineriade și îmi amintesc de faptul că la Mănăstirea Cozia a fost întâlnirea de conciliere care a rămas în istorie sub numele de "Pacea de la Cozia". Mulțumesc pentru completare! Cât despre faptul că nu ai văzut în pozele mele magnoliile din curtea mănăstirii, explicația este doar una și cât se poate de simplă. Pozele mele nu sunt de la ultima vizită, adică de la cea din martie când mergeam spre Cinciș.

iulianicAUTOR REVIEW
[11.05.16 22:06:50]
»

@zapacitu - Am fost de multe ori la Cozia, am vizitat aproape tot ceea ce poate vizita un călător obișnuit, dar în casa parohială, la trapeză și în cămara cu bunătăți eu nu aveam ce căuta. De aceea e bine că se mai fac reportaje. Profesioniștii au alte posibilități, au alte intrări și se bucură de o altă primire.

Poate că trebuia să mai amintesc despre chiliile cele noi care s-au construit de curând, pe latura dinspre nord. Îmi place că au păstrat același stil ca și la vechile chilii, cele de mai aproape de biserică. De asemenea îmi plac mușcatele înflorite vara, plantate în ghivece de același tip și aranjate pe la toate balcoanele.

calatorul
[12.05.16 15:15:19]
»

@iulianic - Multumesc pentru raspuns, cu care sunt de acord, ba chiar intaresc si reiau ce spuneam, ca dupa ce am vazut o mica parte din celebrele frumuseti ale Europei, am ajuns la concluzia ca si ale noastre, desi mai putin monumentale sau cunoscute, sunt la fel de frumoase, demne de interes si admirat, si nu doar de iubit in mod subiectiv. Drumuri bune si vacante frumoase!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
calatorul, elviramvio, iulianic, liviu49, Safta Radu, tata123 🔱, zapacitu
Alte impresii din această RUBRICĂMănăstirea Cozia [Călimănești]:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.091466903686523 sec
    ecranul dvs: 1 x 1