Ciolanu

TIPĂREȘTE

La Ciolanu am ajuns într-o dimineață înrouată de toamnă. Zona plină de vegetație generase umezeală și mai și plouase mocănește mai devreme. Când am ajuns noi se liniștise deja, mai și apărea soarele ocazional dar pământul era umed și aleea largă, ascendentă, pe care se urcă spre Mănăstirea Ciolanu era plină de lut frământat. Cred că era de la utilajele grele care lucrau nu știu ce. Doi oameni cu furtun de apă spălau lutul de pe alee dar suprafața era mare și avansa greu. De apă te puteai feri dar de lut nu. Era peste tot, de la o bordură la alta. Eu eram în sandale. La început nu am înțeles de ce toți oamenii ocoleau fântâna din curte, de lângă poartă, din dreapta și mergeau prin iarba scurtă, la minim doi metri de bordură. Apoi am făcut și eu același lucru, văzând că nu am cum să înaintez altfel, prin mâlul de pe alee fără să mă nămolesc până la glezne. Buzăul este zonă mănoasă, pământul este fertil dar și foarte lipicios.

Victorioasă, am ajuns în curte. O colegă își spăla pantofii la robinetul cu bazinaș și cu chioșculeț în jur care se află fix în fața celei de-a doua porți care permite accesul în curtea mănăstirii. Aleea în pantă de care tocmai trecusem traversa un fel de curte exterioară largă, un fel de tăpșan lung, tampon între curtea mănăstirii și alte construcții vecine pe de o parte și șosea, de partea ailaltă.

Peste șosea este parcarea și între șosea și zona de intrare spre acea alee ascendentă sunt niște monoliți din beton de vreo 80 cm înălțime ce formează un fel de gard pe care trebuie să-l ocolești ca să te îndrepți spre mănăstire. Se poate ocoli pe ambele laterale.

În exteriorul curții exterioare ????adică lângă șosea (practic), pe dreapta, este un ansamblu format din patru coloane din piatră, cam de 2 metri înălțime dispuse în pătrat care au la mijloc o cruce.

Poarta spre curtea interioară este extraordinar de frumoasă, cu arabescuri în metal și o culoare arămie frumoasă și este montată în construcția aia cu turnuleț cum se obișnuiește pe la unele mănăstiri, cu cupolă pe interior. Tot clădirea asta, ca un portal, așa, are niște scări de piatră pe interior pe care se urcă spre vârful turlei. N-am urcat, nu știu unde duc.

Curtea e frumoasă și îngrijită, cu clădirile cu chilii în lateral și alte acareturi, cu o platformă betonată în fața intrării în biserică pe care se aflau ghivece cu flori pe la margini, multe dintre ele răsturnate din cauza vântului buclucaș.

Biserica are un pridvor larg cât toată clădirea, cu coloane din piatră. Pe pereți, evident, pictură religioasă. Ce mi-a atras atenția și m-a nedumerit – în pridvor, pe stânga, o frescă înfățișează pe Iisus pe cruce dar imaginea este cu susul în jos. Nu am înțeles ce vrea să spună.

În biserică, ferestrele au vitralii extraordinar de frumoase și, evident, pictură pe toți pereții. Cum se obișnuiește, de-a lungul pereților sunt jilțuri din lemn, frumos sculptate. Îmi place foarte mult modelul ăsta de jilțuri, în orice biserică s-ar afla. Sunt cam toate la fel.

Mănăstirea Ciolanu e înzestrată (nu-ș cum). Are hectare multe de teren în jur pentru care statul plătește chirie pentru tabăra de sculptură Măgura care este fix peste drum de mănăstire dar și în amonte, pe aceeași parte cu mănăstirea și se văd sculpturi chiar din șosea, cea mai reprezentativă fiind o roată mare din piatră, stilizată, în formă de roată de car (sau de bicicletă ????, au cam același aspect).

Mănăstirea este de călugări, de rit ortodox și se află pe versantul sudic al dealului Ciolanu din localitatea Tisău (Buzău), către pârâul Nișcov.

E o mănăstire veche. Hramul îl are de Adormirea Maicii Domnului. Ctitor, se știe că a fost Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, în secolul XVI.

Cum se întâmplă cu multe mănăstiri, a avut perioade bune și rele, de-a lungul timpului a fost prăduită și reconstruită.

Pare că numele „Ciolanu” provine de la oseminte care au fost descoperite în această Poiană și despre care se crede că aparțin unor călugări ce au fugit din Imperiul Bizanțului pe vremea prigoanei, în secolul al XV-lea, după ocupația turcească.

În curte sunt două biserici. Cea veche are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Se spune că însăși Doamna Neaga s-a refugiat aici cu cei cinci copii ai săi, pe timpul unei invazii.

În 1825 începe ridicarea celei de a doua biserici cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Finalul vizitei la Ciolanu s-a încheiat apoteotic, aproximativ biblic, cu spălarea picioarelor. Pe-n că-s amărăștean, mi-am spălat picioarele la biserică. Nu, nu mi le-o spălat nime’, mi le-am spălat singură. Biserica, însă, o fost water supplier adică mi-o furnizat apă de la fântâna lor cu robinet. M-am bucurat. Se lipise lut de tălpi și nu-mi doream să rămân așa. Am apreciat, deci, bazinașul cu robinet din fața intrării.

Acareturile sunt multe și prospere și utilajele din jur arată că tot se construiește. Acum trăiește vremuri bune și pare că și viitorul este promițător.

Tisău, Buzău, cadru natural minunat, Subcarpații de Curbură,

Distracție, mai pe blajin, așa, dar relaxare este: în biserici, în curtea mănăstirii sau pe lângă.

---

VIZUALIZĂRI: 587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI