Manastirea Cernica: tu esti?

TIPĂREȘTE

"Biserica aceasta mi-e legata inimii mele nu numai prin sfintenia ei, ci si prin puterea unor zguduitoare amintiri. "

Gala Galaction

Acestea sunt cuvintele scriitorului, controversatului calugar si eminentului profesor de teologie ce a tradus din ebraica, acel "ghem de contradictii" cum s-a numit singur, parintele Galaction, adresate manastirii Cernica.

Caci in cuvintele acestea m-am regasit putin si pe mine, eleva de liceu de acum foarte multi ani, care, intr-o perioada cu multe interdictii, a privit dintr-un mic ungher interior, timp de cateva zile, ceea ce era permis ochiului de mirean si, bineanteles cu mintea aceea de adolescent pe care n-o regasesti in alte etape ale vietii.

Aici am stat ca vizitator in zona "privata" timp de o saptamana, tatal meu fiind invitat de cel ce a fost atunci arhimandrit staret, parintele Roman Stanciu, ulterior episcop-vicar Roman Ialomiteanul. In vara acelui an, au fost invitati la manastire doi din fostii colegi ai parintelui, cei cu care studiase la Facultatea de Farmacie in anii urmatori razboiului, facultate a doua pe care a facut-o, iubitor fiind de "leacuri" din plante si in eventualitatea infiintarii unei bolnite (spital) pentru calugari la Cernica.

Am locuit intr-o casuta in zona dinspre actualul magazin, zona ce era neangradita atunci si libera pentru vizitatorii manastirii, la fel de libera ca toate celelalte pajisti acum inchise. Dupa multi ani, desi plecase parintele la Patriarhie, am tot revenit aici, atrasa de un miraj inexplicabil al locului, asa si in vara aceasta caniculara.

Din Bucuresti se ajunge relativ usor, de la Granitul sunt aprox. 10 km. Se merge pe DN3 pana la intalnirea centurii Bucurestiului unde se urca pe rampa, stanga pana la intersectia cu DJ301. Mergand pe acesta intalniti indicatorul de manastire, odata ajunsi in poarta, fie lasati masina in mica parcare din fata (este si o statie acolo pentru transportul in comun) fie, contra unei taxe de 2 lei pentru masina, intrati in curtea manastirii unde gasiti o parcare incapatoare (in zilele de mari sarbatori nu garantez).

Manastirea Cernica este una din cele mai vechi, celebre si frumoase manastiri din zona de campie si singura care a ramas din cele ridicate pe malurile Colentinei, celelalte fie au disparut, fie au devenit biserici de mir, ca Marcuta, Ghica, Fundeni.

De asemeni trebuie sa amintesc inca de la inceput, aceasta manastire nu a fost niciodata inchinata Muntelui Athos, adica nu a trebuit sa-si dea tot venitul sau prinosul catre acesta, situatie facilitata si de domnitorul Serban Cantacuzino, primul domnitor ce a sezizat aceste fapte si saracia in care traiau manastirile inchinate uneia superioare si tot el fiind cel care a stabilit reguli noi in acest ritual.

Biserica Sfantul Ierarh Nicolae.

Inceputurile vietii monahale in aceste locuri greu de patruns alta data sunt mai greu de dovedit (aici se afla o particica din imensul Codru al Vlasiei si tot aici erau insule si peninsule pe lac greu de abordat).

Legenda spune ca in zona aceasta era de fapt o insula cu un deal la care numai cei foarte hotarati si dornici de viata in pustie veneau, isihastrii adevarati, care indepartau apoi barcile de mal si traiau in scorburi sau bordee, fapt credibil caci doar cuvantul "sihastru" vine de la isihia sau hesychia, adica liniste, rugaciune in liniste, practicata atunci pe locuri inalte, printr-o asemanare cu muntele Tabor, ascetii sperand prin rugaciune continua sa depaseasca perceptia umana si sa atinga lumina dumnezeirii.

Totusi exista documente care mentioneaza o prima asezare monahala pe ostrovul numit astazi Sf. Nicolae, era o bisericuta de lemn pe soclu de piatra, numita Gradistea Florestilor. In anul 1606, peste biserica beche, vornicul Cernica Stirbei, fost ostean al lui Mihai Viteazul, impreuna cu sotia sa Chiajna, ridica o noua biserica inchinata sf. Ierarh Nicolae si cateva casute pentru calugari.

Prima atestare oficiala a nasterii manastirii ce apoi se va numi Cernica, dupa numele ctitorului, este hrisovul din 29 mai 1608 prin care voievodul Radu Serban autentifica daniile vornicului Cernica, acesta dovedind cu acte ca pamanturile sunt ale lui si obtinute legal.

Tot vornicul Cernica Stirbei cere Patriarhiei Constantinopolului sa-i autentifice daniile dupa legea bisericeasca a vremii, stiut fiind ca astfel nici el si nici urmasii lui nu vor putea revoca donatiile. Documentul este eliberat tarziu, dupa 66 ani si astfel manastirea Cernica devine parte a Mitropoliei Bucurestiului, proaspat mutata aici de la Targoviste (vezi articol).

In 1738 ciuma care a ucis'peste 10.000 de oameni in tarile romane, ajunge si in zona Cernica, astfel ca supravietuitorii parasesc manastirea si satele din jur (legat de ciuma, in toata Europa exista statui ridicate in memoria victimelor, la Cluj este una, alta la Timisoara, ridicata chiar in 1740, o statuie frumoasa cunoscuta drept "Statuia Sfintei Treimi" dar si "Coloana ciumei", statuie care pe langa sfintii ocrotitori ai orasului si Sfinta Treime, are reprezentate si cele trei calamitati: razboiul, foametea si ciuma).

Cum spuneam, biserica sf. Nicolae a manastirii este parasita de ultimii calugari supravietuitori, nu inainte de a copia hrisoavele de propietate, copiile le-au ascuns in tavanul pivnitei de sub trapeza iar originalele au fost predate mitropoliei; copiile actelor au fost gasite intamplator de staretul Gheorghe in timpul curatarii ruinelor si pe baza lor poate dovedi Patriarhiei drepturile de propietate ale manastirii asupra pamanturilor din jur.

Pana in 1781 manastirea este abandonata si atunci cand calugarul Gheorghe (originar din salistea Sibiului) vine aici cu inca 2-3 frati gaseste doar ruine si balarii. Legenda spune ca la intrarea calugarului in biserica, pe masa Altarului statea un sarpe mare incolacit, alungat apoi cu vorbe bune : "ganul (dragul) tatei, pana acum ai locuit tu aici, acum sa te duci caci vom locui noi ", adica venise iarasi vremea credintei.

Tot atunci se spune ca icoana Sf Ierarh Nicolae a plans prima data. In timpul staretiei sale si in anii urmatori, manastirea cunoaste o puternica dezvoltare materiala si o inflorire culturala deosebita, lacasul in care traiau cam 100 de calugari, avea scoli de caligrafie si pictura bisericeasca, de zugravi cum se numeau atunci, lasand in urma multe documente copiate si traduse dupa moda vremii. Staretul Gheorghe moare in 1806, mormantul sau este la manastire. Cutremurul din 1802 distruge biserica, aceasta fiind reconstruita intre anii 1809- 1815 si sfintita cu hramul Sf. Nicolae.

Biserica aceasta are ziduri groase de 1.8 m, are 43 m lungime si 11 m latime iar inaltimea este de 15 m. A suferit pagube insemnate la toate cutremurile mari ce au venit, la cel din 1940 s-au prabusit turlele, bolta si acoperisul dar a fost refacuta in 1965-1967. Pictura este executata in stil medieval tarziu, refacuta in timpul staretiei Sfantului Calinic. Acum biserica este iarasi in renovare si nu poate fi vazuta in interior, atunci cand se va deschide va recomand sa nu o ocoliti pentru ca este impunatoare prin dimensiune si pictura. Se spune ca este o copie a celebrei Manastiri Vacaresti, demolata din ordine stiute de fiecare dintre voi dar si din temeri si orgolii ale celor ce aveau puterea sa o salveze.

Biserica Sfantul Lazar.

Bisericuta aceasta mica cu bogata arhitectura brancovenesca sculptata in piatra, cu doua coloane frumoase si o scara de acces in stanga, se afla in cimitirul manastirii Cernica, tot in ostrovul Sf. Nicolae si a fost ctitorita de Staretul Gheorghe, fiind sfintita in anul 1804. Scopul ridicarii ei este spus chiar de ctitor: "pentru prohodirea parintilor incetati din viata". Superba ei arhitectura atrage privirile celor ce trec prin cimitir. Din pictura de la 1806 se pastreaza doar partial pe iconostas, restul este refacut in 1936. Detine un osuar la demisol.

Biserica Sfantului Mare Mucenic Gheorghe

In anul 1782 un calugar cautator de lemne, descopera o limba de pamant ce avea sa devina ulterior ostrovul Sf. Gheorghe, loc ce initial va fi cultivat de calugari, apoi in anul 1788 boierul Dan Brasoveanu ridica aici o mica bisericuta, daramata si refacuta la cutremurul din 1802.

Pe locul acestei bisericute, cel ce a pastorit timp de 32 de de ani manastirea Cernica, Sfantul ierarh Calinic (1818-1850), impreuna cu episcopul Ioanichie, ctitoresc biserica inchinata Sf. Gheorghe, ridicata in 1831-1832. Conceptul ridicarii acesteia era diferit, biserica era in centrul unor ziduri de cetate ce aveau, de fapt au, pentru ca astazi este la fel, chiliile calugarilor si anexele gospodaresti.

Sf. Calinic muta aici toti calugarii, de acum biserica Sf. Nicolae fiind pentru laici sau mireni, la care calugarii cu harul preotiei slujeau pe rand; mirenii nu aveau acces in noua biserica si deci nu se puteau amesteca in vietile calugarilor. Si aceasta biserica cunoaste timpuri grele de razboi si cutremure. Este refacuta in 1842 de Sfantul Calinic si resfintita, apoi in 1939 biserica este refacuta, cu spalarea picturii din interior, sub atenta supraveghere a arhitectului Patriarhiei, I. D Berechet, apoi intreg complexul intra in restaurare in anii 1965-1967.

Biserica este construita in forma de cruce, cu coloane masive in interior si pardoseala de marmura iar turlele sunt in numar de trei. Usa de la intrare este o opera de arta prin migalosele lucraturi in lemn. Dintre cei ce si-au pus semnatura pe picturile de aici sunt: Sava Hentia, cel care a realizat portretele ctitorilor in pronaos, pictura in ulei, icoanele imparatesti sunt semnate de Nicolae Polcovnicu, 1836, cel ce a infiintat aici si o scoala de pictura bisericeasca, apoi Adam Zugravu si altii.

In interiorul bisericii Sf. Gheorghe se afla si racla cu moastele Sfantului Calinic de la Cernica si chivotul cu moastele Sfantului Gheorghe staretul, ambele fiind lucrate de mesteri de la Monetaria Statului, din metale pretioase.

Muzeul manastirii si biblioteca.

Este un muzeu de arta religioasa apartinand cultelor.

Inca din timpul staretului Gheorghe dar foarte mult in timpul sfantului Calinic, s-au adunat si se pastreaza obiecte de cult, icoane, tesaturi si broderii din sec. XVII-XIX, vase ceramice vechi, manuscrise rare.

Cunoscute sunt "Cazania lui Varlaam de la Iasi " din 1643, Biblia lui Serban Cantacuzino din 1688, obiecte bisericesti argintate daruite de o printesa rusa, tablouri precum "Isus in gradina Ghetsimani" de Pallady si alte picturi laice ale acestuia dar si Portretul staretului Visarion pictat de Nicolae Grigorescu. Nicolae Iorga a descoperit aici aproape 300 documente originale rare. In biblioteca manastirii inca se gasesc aprox. 14500 volume.

Muzeul are pe usa un program afisat, variaza pe zile dupa cum sunt slujbele, oricum intre 12-13 este inchis, dar nu se accepta decat grupuri mai mari, nu vizitatori individuali. Eu nu-mi amintesc sa-l fi vazut deschis in vizitele mele recente.

Cimitirul manastirii.

Cimitirul, panteon al personalitatilor bisericesti si laice importante, este pe ostrovul Sf. Nicolae. Acolo s-au inhumat intai membrii obstii de calugari apoi au fost acceptati si mirenii. Exista inca crucile vechi de piatra a celor plecati de 100-200 de ani, alaturi de cavouri mai mult sau mai putin moderne.

Aici au fost inhumati Gala Galaction, Ion Minulescu, Ion Tuculescu, mitropolitul Nifon a carei moarte a fost prezisa de Calinic si care are un cavou de marmura alba pictat in interior de Gh. Tatarescu, cavou situat in fata bisericii Sf. Lazar, pe locul unde initial a fost inhumat Cuviosul Staret Gheorghe. Tot aici este inhumat marele teolog Dumitru Staniloae si istoricul Ion Lupas,

Fantana turcului.

Este pe drumul principal catre poarta de intrare, pe partea stanga si a fost facuta acum 200 de ani, in 1821. Legenda spune ca un pasa ce avea tabara in satul Pantelimon, a furat o tanara de la manastirea Pasarea. Sf. Calinic a facut jalba si turcul a eliberat femeia dar a jurat razbunare.

In seara cand turcul trebuia sa atace manastirea, o sluga a tras asupra sa dar glontul s-a oprit in punga cu galbeni. Turcul, marcat de intamplare, a trimis banii la manastire iar sf. Calinic a hotarat sa faca fantana pentru calatorii insetati ce mergeau spre cetatea Darstorului, la Dunare. Se spune ca apa fantanii este dintr-o panza freatica ce nu se amesteca cu apele lacului.

Am incercat sa va descriu manastirea oarecum cronologic. Dar cand mergeti sa o vizitati, traseul este cam asa : de la poarta, pe drumul asfaltat, intalniti intai in stanga Fantana Turcului, apoi putin mai sus pe dreapta o parcare mare, in amenajare (iunie).

Dupa ce parcati, pe stanga este magazinul de iconite si carti de rugaciune. Apoi, inainte pe alee, taraba ispititoare (vinul este bun, ceva mai scump, restul produselor nu m-au inspirat fiind tinute in caldura) si apoi pe stanga intrati, pe sub poarta cu clopotnita, in incinta curtii unde este biserica Sf. Gheorghe, chiliile, trapeza, administratia si apartamentele pentru oaspeti. Muzeul este in afara, pe aleea principala, in dreapta, si tot acolo vedeti si o firma "hrana sanatoasa" (pe bani, fara bon).

Puteti sta pe banca sau sa va racoriti la izvor, apoi pe limba de pamant ce leaga cele doua ostroave (astazi doar simbolic numite asa), ajungeti la biserica Sf. Nicolae, pe stanga si cimitirul cu biserica Sf. Lazar este pe dreapta. Arborii seculari, gorunii parintelui Galaction invocati in anii dinaintea mortii, ii intalniti, unul langa magazin si al doilea dupa ce treceti de cimitir.

Sunt desigur multe de spus despre o manastire ca aceasta. Are in prezent un Centru social cultural " Sf Ierarh Calinic de la Cernica" in cadrul caruia functioneaza si cantina sociala "Nifon Mitropolitul". De asemeni Seminarul Teologic Monahal, inchis in timpul razboiului si redeschis in 1995. Si, de ce sa nu amintim, are crama frumoasa si bogata, dar nu pentru vizitare! Cu putin noroc puteti vedea casutele-muzeu ale Sf. Calinic si a lui Gala Galaction.

Va spuneam la inceput ca am stat aici multumita unui om deosebit, Parintelui Staret Arhimandrit Roman Stanciu, mai tarziu devenit Episcop Vicar Roman Ialomiteanul. Am trait emotia pe care ti-o crea prezenta calugarului inalt si bland (cu mine si ceilalti), increderea pe care ne-a acordat-o, spre spaima parintilor nostri, de a ne duce sa vedem acele parti ale manastirii unde atunci erau primiti pe ascuns cei mai de seama doi mireni ai tarii si nu am uitat nici acum dupa atatea decenii privirea lui cand ne-a linistit parintii ca "nu vom vorbi" - si nu am facut-o desi era atat de tentant de povestit. Imi amintesc, estompat, discutiile ce m-au ingrozit initial, stiind ca este un munte de cultura, apoi le-am primit cu placere atunci cand asista la masa noastra (nu mancam in trapeza sa nu perturbam linistea calugarilor carora li se citea in timpul mesei), imi amintesc vag parte din biblioteca...

Astazi modestia vietii lui e regasita in cimitir: este singurul mormant de calugar impartit cu altcineva, nepotul lui de frate.

Totusi, in memoria celui ce nu a plecat din amintirile mele de peste 40 de ani, in amintirea calugarului fara grade ierarhice caci ne-a spus sa ne adresam simplu, "parinte", a celui ce ne-a dirijat subtil sa ne daruim liberului nostru arbitru, trebuie sa marturisesc ca incet aici la manastire, taina sfinteniei naturale de atunci se rupe in fata comercialului, taina distrusa chiar din interior, caci nimic nu m-a deranjat mai mult decat taraba cu branza, bors, vin si altele intalnita la cativa pasi inainte de biserica.

Plecand ingandurata, cu un amalgam de amintiri si noi impresii, l-am gasit pe cel ce de multe ori s-a spovedit si impartasit aici la Cernica, i-am gasit "Intrebarea" in fata alteor ziduri:

" din zid o umbra alba se desface.

Ma-ntorc spre ea cu sange in cuvant

Si-n ochiii lui Isus e numai pace.

Intreb: -Tu esti? Si Umbra spune: - Sant! "

Radu Gyr

---

VIZUALIZĂRI: 3773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI