Mănăstirea Buciumeni - Altarul din pădure

TIPĂREȘTE

După ce ai vizitat Mănăstirea Sihastru, dacă te îndrepți spre Tecuci-Tișița prin Nicorești, treci pe lângă Mănăstirea Buciumeni. În stânga șoselei asfaltate, la margine de pădure deasă, o poartă de lemn sculptat este semnul că ai ajuns la sfântul lăcaș. Doar 5 km despart cele două mănăstiri, ambele situându-se lângă șosea, fără nevoia de a accesa drumuri laterale, prost întreținute. Din poartă, în urcuș ușor, se ajunge în parcarea mare de la intrarea în incintă. Este asfaltată, marcată și un pic în pantă.

Câteva date istorice

Tradiția locală spune că pe aceste locuri exista viață monahală încă de la sfârşitul sec. XVI, un document (datat 18 martie 1602) menționând "chilia lui Gheorghe dascălul" situată în apropiere. Abia la începutul sec. XVIII a fost construită aici prima biserică, de lemn, cu hramul "Sf. Nicolae". Sfinţită în 1718, biserica a dăinuit numai până în 1750 când - probabil în urma unui conflict cu fanarioții - schitul a fost desfiinţat. Demontată și încărcată în căruțe, biserica de lemn a fost transportată undeva lângă Bacău și reconstruită mai apoi de schimonahul Isaia Orbul. Dar nici aici nu a rămas prea mult, în sec. XIX fiind strămutată de schimonahul Isaia Diaconu în cimitirul Mănăstirii Bogdana. În 1925, fosta bisericuță de lemn de la Buciumeni a fost distrusă în bună parte de un incendiu, dar ulterior a fost refăcută, în acelaşi stil, de stareţul Glicherie Lovin.

La Buciumeni, viața monahală a continuat modest și după dispariția bisericuței de lemn. În 1809, serdarul Manolache Radovici, proprietarul unei moșii din satul Buciumeni, a construit un nou lăcaș de rugăciune, la sfințire acesta primind hramul "Sfânta Treime", hram care se păstrează și astăzi. Câțiva ani mai târziu (1817) Schitul Buciumeni devine metoc al Mănăstirii Văratec din Neamț. Din biserica ctitorită de serdarul Manolache Radovici nu se mai păstrează astăzi decât sfânta masă a altarului. O nouă biserică, de zid, a fost ridicată alături, în perioada 1840-1844.

Secularizarea lui Cuza a dus la desființarea schitului, maicile fiind mutate la mănăstirile Agapia, Văratic și Adam, la Buciumeni rămânând să-și ducă traiul până la sfârșit doar câteva, cele mai vârstnice. Slujbele erau oficiate de preoții din parohiile învecinate. 19 ani mai târziu viața monahală de la Buciumeni este revigorată și se începe refacerea și zugrăvirea bisericii. Și după cutremurul din 1940 se mai fac lucrări de reparații, prilej cu care s-a adăugat turla de pe naos și s-a pictat interiorul de către Anatolie Cudinof și ucenicul său Mihael Corbu. Pisania adăugată cu acest prilej, existentă și astăzi (dar foarte greu de citit din cauza lipsei spațiilor dintre cuvinte, a grafiei înghesuite și a caracterelor speciale), menţionează la final: "Terminatu-s-a lucrarea la anul mântuirii 1959".

Adevărata refacere a vieții monahale la Mănăstirea Buciumeni are loc abia după anul 1990 când s-a realizat reamenajarea întregului complex mănăstiresc și s-au construit noi corpuri de chilii și anexe gospodăreşti. Tot atunci s-a construit clopotnița şi s-a efectuat împrejmuirea cu gard a întregii incinte.

Vizita noastră la Mănăstirea Buciumeni

Turnul clopotniță cu gang și poartă de fier, are pe fațadă icoana hramului - "Sfânta Treime" - în mozaic. O alee lungă, pietruită, conduce spre biserică și spre casele mănăstirești. În stânga, lângă biserică, remarci micul magazin cu obiecte religioase, lumânărarul și o parte a grădinii de legume. Aceasta, ca și rondurile cu flori și gazonul sunt atent îngrijite de măicuțe. În partea de răsărit, spre pădure, treci printr-o livadă tânără, cu meri, peri, pruni și gutui.

Era o zi de lucru când am fost noi acolo. Maicile trebăluiau la curățenia în biserică și la straturile cu flori. Biserica era deschisă, ni s-a permis să facem și fotografii, așa încât ne-am grăbit să intrăm.

Biserica - monument istoric, în stilul bisericilor moldovenești, are o singură turlă așezată pe naos. Turla este octogonală, cu ferestre și nișe nepictate pe fiecare latură. Deasupra ușii simple, din lemn, prin care se pătrunde în pridvor se află icoana hramului - "Sfânta Treime". Nu este pictată pe zid. Este o icoană de mici dimensiuni aninată acolo. Cea de-a doua ușă care face trecerea spre pronaos, este bogat ornamentată cu sculptură. Fațadele nu sunt pictate. Sunt zugrăvite în alb și au ca decor - sub streșini - doar brâie şi ocniţe nepictate.

Interiorul este pictat în întregime. Pe lângă pictură, în interior atrage atenția forma turlei. Catapeteasma, stranele și întreg mobilierul sunt din lemn sculptat.

Mai trebuie adăugat că lângă biserică, în partea stângă se află o fântână, iar spre dreapta, aproape de absida altarului, se află sfânta masă - singura care s-a păstrat din biserica ctitorită de serdarul Manolache Radovici.

Pentru că și Google îl semnalează, știam că la Mănăstirea Buciumeni există un altar în pădure. Altarul din pădure se află la 5 minute de mers (pe jos) pe aleile din incintă, pe lângă casele mănăstirești, cimitirul monahal și printre plantațiile de pomi fructiferi. Sunt și săgeți indicatoare așa încât nu există riscul de a te rătăci.

Altarul din pădure este o construcție simplă, din lemn, de formă haxagonală, cu multe geamuri. Atunci când am fost noi acolo era închis, cu covoarele rulate, dar prin geamuri se putea vedea interiorul cu crucea de lemn, masa și întreg locul de slujire. Amplasamentul este cu totul deosebit. Înconjurat de pădure, cu bănci pentru cei care nu pot asista la slujbă stând în picioare, cu loc special pentru aprins lumânări, cu coșuri pentru gunoi și chiar cu o masă mare sub un acoperiș, Altarul din pădure este de fapt un parc întins în care - vara, în aer liber și la umbra arborilor falnici - credincioșii asistă la slujbe. Mi-a plăcut mult acest loc.

De fapt, mi-a plăcut totul la Mănăstirea Buciumeni. Mâinile harnice ale măicuțelor de acolo au transformat locul într-un colțișor de rai. Curățenie impecabilă, o mulțime de flori, gardurile vii tunse la milimetru, grădina de legume în care firele de ceapă cresc aliniate, o mică seră cu ghivece cu flori, pădurea deasă care o înconjoară… totul!

---

VIZUALIZĂRI: 1803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI