Mănăstirea Sihastru și drama vechilor călugări

TIPĂREȘTE

Comuna Ploscuțeni - Vrancea, situată pe malul stâng al Siretului, aproape de hotarul cu județul Galați, într-o zonă bogat împădurită, găzduiește două obiective cotate ca monumente istorice de interes local: un monument de arhitectură - Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" de la Mănăstirea Sihastru, datând din anii 1881-1891 și un monument memorial - bustul lui Nicu Ifrim din incinta mănăstirii, realizat în 1920.

În apropiere de mănăstire, pe partea dreaptă a drumului în urcare, venind dinspre Adjud, se află Schitul Oancea construit în perioada interbelică de Istrate Oancea din Buciumeni. Schitul se află acum în grija și administrarea Mănăstirii Sihastru.

Mănăstirea Sihastru a fost unul dintre obiectivele de vizitat pe drumul nostru de întoarcere de la Slănic Moldova. Așezământul monahal se afla de mult pe lista noastră de opțiuni turistice. Când am vizitat, apoi când am scris despre Mănăstirea Vladimirești am aflat de legătura strânsă și de destinul comun împărtășit de aceste două lăcașuri, de aceea am decis să citesc, să aflu mai multe, iar cu proxima ocazie să vizitez și Mănăstirea Sihastru. Ocazia s-a ivit acum, la întoarcerea de la Slănic Moldova.

Cum ajungi la Mănăstirea Sihastru

Din Adjud, prin Adjudu Vechi, trecând podul peste Siret, străbătând comunele Homocea și Ploscuțeni, după aprox. 25 km ajungi în parcarea din poarta mănăstirii. Aceasta a fost calea pe care am urmat-o noi. Se poate ajunge însă și din șoseaua Tișița - Tecuci, virând la stânga spre Nicorești. Prin păduri dese, șoseaua foarte bună, asfaltată, te conduce pe lângă Mănăstirea Buciumeni (și ea afundată în pădure) până la Mănăstirea Sihastru. Pe această cale, drumul măsoară 45 km.

Câteva date istorice

Informațiile privind întemeierea Mănăstirii Sihastru sunt destul de neclare. Am citit undeva că începuturile sale trebuie căutate în vremea lui Ștefan cel Mare, când - pe la 1474- hatmanul Șendrea a ridicat aici o bisericuță din lemn. Pisania de la intrarea în biserică nu specifică acest lucru. Ne spune doar că "Această sfântă Mănăstire Sihastru s-a întemeiat la 1748 de hatmanul Sandu Șendrea și soția sa Sanda, la îndemnul călugărului sihastru Sebastian. La anul 1888 întâia biserică de lemn se năruie și urmașii familiei Șendrea - Petrache Șendrea și rudele ridică un nou lăcaș de zid. " Pisania pictată în "anul mântuirii 1983, iunie 29" face referire mai mult la personalitățile bisericești sub oblăduirea cărora s-au efectuat lucrările de reparații după cutremurul din 1977, perioada cuprinsă între construcția bisericii de zid și refacerea sa - o perioadă deosebit de importantă din istoria lăcașului - fiind trecută complet (și în mod intenționat) cu vederea.

Legendele spun că sihastrul Sebastian i-a vindecat hatmanului Șendrea o rană căpătată în luptele cu tătarii, pe valea Siretului, iar drept mulțumire, harmanul a înălțat bisericuța de lemn a schitului.

Biserica pe care o vedem astăzi, cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", datând din 1881-1891 - monument istoric de interes local - are o catapeteasmă din lemn de stejar, frumos sculptată, poleită cu aur. La ultima restaurare (1980-1985) s-au făcut adăugiri și extinderi - turla de pe naos, pridvorul, etc…, iar în anii 1996-1997 a fost construit şi paraclisul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".

În secolul trecut, Mănăstirea Sihastru a fost martora multor evenimente, unul dintre cele mai importante fiind cel în urma căruia mănăstirea - de călugări de la înființare și până atunci, în 1955 - a fost transformată în lăcaș pentru maici. Momentul a fost de un dramatism fără precedent. În zilele noastre, mai multe materiale publicate scot la lumină și ne povestesc fapte și întâmplări despre care în trecut nu se putea face vorbire decât în șoaptă. Dar, deocamdată, despre…

Vizita noastră la Mănăstirea Sihastru

Și de această dată am fost singurii vizitatori. Am lăsat mașina în parcarea de lângă turnul clopotniță aflat în renovare, cu gangul de la intrare baricadat de schele. Turnul clopotniță a fost reconstruit în 1972, în stil clasic și are o turlă hexagonală, cu deschideri pe fiecare latură. Pietonal, ocolind clopotnița și cele două troițe, ne-am apropiat de biserică. Doar partea dinspre răsărit a acesteia poate fi bine văzută și prinsă în obiectivul aparatului foto, lângă celelalte laturi fiind înghesuite corpuri de chilii. Stăreția și vechea casă arhierească aflate pe latura vestică, se evidențiază cu claritate.

La exterior, biserica este zugrăvită simplu, în alb. Interiorul însă este bogat împodobit cu pictură, lucrare executată - conform pisaniei - de pictorul Grigore Popescu. Ni s-a permis fotografierea, așa încât voi atașa și câteva imagini din interior.

Intrarea se face prin latura de sud, printr-o ușă de stejar minuțios sculptată. O altă ușă, ceva mai mică dar la fel de frumos lucrată, este cea de-a doua intrare în biserică.

Aproape de intrarea principală se află monumentul lui Nicu Ifrim "născut la 1829 în Sârbi - Nicorești, decedat la 1895 la Buciumeni" . Nicu Ifrim - fiu al Tarsiței Șendrea și Pantazi Ifrim "statornic apărător al drepturilor Schitului Sihastru, străveche ctitorie a hatmanului Sandu Șendrea din 1748". Monumentul este inclus pe lista monumentelor istorice din Județul Vrancea, catalogat ca fiind de interes local.

În curtea îngustă, alături de flori și plante bine îngrijite, există o fântână de piatră, frumos ornamentată, construită de obștea de călugări în frunte cu starețul Ghenadie Iacobescu, în 1930, în amintirea eroilor care au făurit România mare.

Am aflat că Mănăstirea Sihastru deține și o colecție muzeală cuprinzând obiecte de cult, carte veche bisericească și multe icoane foarte vechi, pictate pe lemn. Nu am avut norocul de a o vizita.

Drama vechilor călugări de la Mănăstirea Sihastru

Amintind mai sus despre drama călugărilor de la Mănăsirea Sihastru, ar trebui să dau niște detalii. Nu voi intra foarte mult în amănunte. Dacă sunteți interesați, vă invit să accesați internetul și în special Ziarul de Vrancea cu articolul său care a adus multă lumină în dilemele mele privind evenimentele de la Mănăstirea Vladimirești, evenimente care au prins în angrenajul lor și obștea de călugări de la Mănăstirea Sihastru.

În 1955, regimul comunist - dușman declarat al religiei și al credinței strămoșești a poporului roman - a pus capăt vieții monahale de la Vladimirești, mănăstirea fiind desființată, iar maicile arestate din cauza episcopului de atunci - Antim Angelescu, vândut comuniștilor. Pentru că monahii de la Mănăstirea Sihastru au plecat în marș spre Vladimirești încercând să fie sprijin moral pentru cele peste 300 de călugărițe și pentru duhovnicul lor Ioan Iovan hărțuiți de trupele Miliției și ale Securității, au urmat procese și arestări și în rândul acestora.

Petre Pandrea, scriitor și filozof, avocat de profesie, a fost cel care a apărat în procese cele două mănăstiri. Deși a pledat strălucit, au urmat multe arestări și întemnițări. De la Mănăstirea Sihastru au fost arestați 35 de călugări, iar de la Vladimirești - în frunte cu stareța Veronica - au fost arestate 40 de maici. Mănăstirea Vladimirești a fost desființată, iar la Sihastru, în locul călugărilor întemnițați au fost aduse maici de la Schitul Buciumeni, conduse de o stareță ofițer de Securitate. A fost pentru prima dată în istoria României moderne când obștea unei mănăstiri era arestată cu aprobarea Sfântului Sinod al BOR. Așa a început, neoficial, lichidarea monahismului românesc, acțiune oficializată prin decretul 410/1959 când majoritatea mănăstirilor din România au fost închise.

---

VIZUALIZĂRI: 1985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI