Sfânta Ana, pastel lacustru cu urși

TIPĂREȘTE

https://www.youtube.com/watch?v=gxbKlwWloGs

Lacul Sfânta Ana se găsește în Munții Harghita, la 55 Km (pe drum) de Miercurea Ciuc, dar aproape de Băile Tușnad. Din Băile Tușnad se poate ajunge la lac pe cărări foarte abrupte, un traseu destul de obositor, deși distanța nu este mare (vezi harta). Cu mijloace auto se ajunge la Sfânta Ana pornind fie din Bixad, fie din Târgu Secuiesc (ambele în județul Covasna), pe DN113. Undeva la vreo 2 km vest de Grand Hotel Balvanyos, este o intersecție spre nord, drumul modernizat ducând direct la cabana Sfânta Ana aflată în șaua dintre lacul Sfânta și tinovul Mohoș (ambele fiind în județul Harghita). Împreună cu tinovul (turbăria) Mohoș situat în craterul învecinat, formează o rezervație naturală complexă. Intrarea în rezervație este taxată cu vreo 10 lei/autoturism (autocarele plătesc mai mult). Pentru a coborî cu mașina în parcarea de lângă lac, se plătește o taxă suplimentară.

SFAT: rezervați-vă timp (1-2 ore) și neapărat vizitați tinovul Mohoș. Intrarea în turbăria Mohoș se face numai în grupuri organizate, la ore fixe (din oră în oră în vârful de sezon turistic) și numai însoțiți de ghid care vă va conduce și oferi toate explicațiile (taxa, 5 lei/persoană). Lacuri sunt sigur că ați mai văzut, dar tinovul Mohoș este o altă lume.

Sfânta Ana este singurul lac din România instalat pe fundul unui crater vulcanic. Lacul are o formă aproape circulară (diametrele maxime și minime fiind de 620 m, respectiv 460 m). Oglinda lacului este la cota de 949 m, iar culmea care formează marginea craterului este cu 120-350 m mai sus.

Turiștilor amatori de plimbare pe apă le sunt puse la dispoziție bărci din fibră de sticlă și echipament (veste) de salvare. Pe marginea lacului sunt amenajate locuri pentru picnic, dar și panouri de avertizare privind prezența urșilor.

În zona Mohoș - Sfânta Ana sunt peste 20 de URȘI TURISTICI, toți cu atestat și patalama la mână (labă). Turiștii sunt o specie ocrotită, numărul lor sporind astfel în ultimul timp. Turiștii lasă resturi de mâncare în locuri de picnic sau în tomberoane, așa că urșii au mare grijă de această specie bipedă. Uneori urșii fac baie împreună cu turiștii și participă la ședințe foto (nu percep taxă, dar o mică atenție culinară este oricând binevenită).

Am anexat DOUĂ FOTOGRAFII CU URȘI, FĂCUTE DE MINE. Să vă spun povestea lor:

Era demult tare, pe când se arunca puricele în slava cerului potcovit cu 99 de oca de fier și tot era ușor. Deci era pe vremea când nu existau decât în basme aparate foto digitale. Imaginile provind prin scanarea unor fotografii color făcute de mine. Fiind și eu mai tinerel, nu îmi permiteam o mașină (în acele vremuri, mașinile se numeau Dacii) așa că împreună cu un grup de prieteni (ambele sexe), într-o frumoasă zi de vară, am luat trenul până la Băile Tușnad. De aici am urcat muntele pe jos, până la lac. În timp ce ne relaxam lângă lac, vine un puști și ne întreabă dacă am văzut ursul din pădure, în apropiere. Puștiul ne indică undeva la vreo 50 de metri de marginea nordică a lacului o mică poiană în care stătea tolănit un urs. Ne apropiem la câțiva pași și începem ședința foto (foto 1; în partea stângă a imaginii se vede silueta mea). După un timp, ursul plictisit se ridică în patru labe și se îndreaptă agale spre noi. Amicii mei o zbughesc ca potârnichile, dar eu rămân în preajma lui, încercând o discuție prietenească, păstrând totuși o distanță de câțiva metri (foto 2). Ursul a înțeles mesajul meu, se îndrepta hotărât spre mine să batem palma/laba, mi-am zis să nu fie la mijloc vreo șmecherie, așa că am iuțit pasul și am ajuns iar pe marginea lacului. Era o după-amiază superbă și mai era destul de mulți turiști care stătea la plajă. După câteva minute îl vedem pe Moș Martin intrând în apa lacului și scăldându-se liniștit. Iese tacticos din apă, își scutură blana și apoi face câteva salturi înalte, foarte săltărețe, așa ca o antilopă, că să desăvârșească procesul de uscare. Cine crede că ursul e un animal leneș, puțin agil, se înșeală foarte tare. Daca ar fi vrut, oricând ar fi putut pune laba pe noi, dar nu a vrut. După cum spuneam și în alte ocazii, urșii din zona Tușnad - Balvanyos iubesc turiștii și îi ocrotesc. După ce s-a scuturat de apă, domnul Martin s-a retras la pas în pădure, sub privirile uluite a zeci de turiști.

Suprafața lacului este de circa 20 hectare. Adâncimea maximă a lacului este de circa 6,5 m. Specific lacului este că acesta nu se alimentează din izvoare sau pârâiașe, ci numai din precipitații. Din această cauză și apa este foarte slab mineralizată (0,0029 mg/l?) aproape ca apa distilată. Slaba mineralizare a apei și emanațiile de gaze mofetice prin fundul lacului fac ca apa să aibă o capacitate trofică redusă. Fauna lacului este redusă, totuși am văzut cârduri de pești în zona pontonului cu bărci. Nu demult, mi-a fost dat să citesc pe un website de turism (nu e vorba de AFA), că lacul Sfânta Ana nu ar conține viață. Le-am trimis câteva fotografii cu bancurile de pești, dar nu mi-au răspuns.

În crater se poate remarca ușor fenomenul de inversiune a vegetației: coniferele sunt lângă lac, iar deasupra foioasele. Situația este datorată microclimatului mai rece și mai umed din zona de fund a craterului.

La marginea nord-estică a lacului, apare o zonă de tinov cu mușchi, rogoz și roua cerului. În apropiere este o capelă catolică cu hramul Sfânta Ana.

Circumferința actuală a lacului Sfânta Ana ar fi de circa 1620 m, dar la începutul secolului XX era de circa 1750 m. Conform unei descrieri de la mijlocul secolului XIX, era atunci mult mai mare, coincizând cu cărarea care înconjoară acum lacul. Vechimea lacului nu a fost determinată cu exactitate. Cele mai recente erupții vulcanice sunt presupuse a fi avut loc, după diverși autori, acum 10.000-40.000 ani. Consider însă că acestea au fost de mică amploare și nu s-au desfășurat obligatoriu prin actualul crater. Studiile palinologice (făcute probabil pe spori de plante din în cele mai vechi sedimente) relevă vârsta 9.800-8.800 ani. Evoluția lacustră ar fi început ca turbărie și lac puțin adânc, urmat de adâncirea apei până la 12 m acum 2.700-700 ani

Conform unei legende, numele lacului provine de la o fată, Ana, care s-a aruncat în apă nevrând să se mărite cu tânărul impus de părinți. Conform altei legende, lacul s-a format datorită blestemelor unei fete care împreună cu surorile ei a fost înhămată la o caleașcă. În urma blestemului, s-a deschis pământul iar castelul tiranului s-a prăbușit în flăcări, în locul acestuia apărând lacul.

Pe la mijlocul distanței dintre lac și marginea craterului, lângă drumul asfaltat care coboară în serpentine, s-a construit o platformă de lemn, punct de belvedere care deschide o frumoasă imagine panoramică (foto).

În zona curbei de aici, versantul este abrupt iar drumul este protejat de un perete construit din piatră. În peretele făcut din blocuri de piatră sunt lăsate câteva locuri libere, probabil ca să asigure drenarea apei din spatele zidului. S-ar fi descoperit (probabil de către echipa care asigură paza rezervației) că în funcție de mirosul din (cele trei?) găuri, se poate da o prognoză meteo. Fenomenul este desigur real, dar titlurile și explicațiile citite în unele articole turistice sunt fantasmagorice și hilare, dovedind o neînțelegere a fenomenului. Prin acele (trei?) găuri au loc emanații de gaze mofetice (gaze postvulcanice reci, alcătuite aproape numai din dioxid de carbon) cu miros specific. În funcție de starea vremii, mai precis de presiunea atmosferică, au loc degajări mai slabe, mai intense sau deloc de gaze mofetice prin găurile respective. După cum miros sau nu găurile, se poate prezice vremea.

Tot în legătură cu geologia zonei Sfânta Ana, mai putem aminti un aspect interesant. Conul vulcanului Sfânta Ana, și în general întreg masivul Ciomad care găzduiește craterele Sf. Ana și Mohoș este de natură explozivă, fiind edificat preponderent din produse piroclastice, de explozie și foarte puțin (mai deloc) din curgeri de lave, așa cum sunt celelalte aparate vulcanice din lanțul vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita. O parte din materialul vulcanic care formează conul este reprezentat de piatra ponce. Aceasta s-a format prin detenta gazelor în momentul în care lapilii (pietricelele zburătoare aruncate în timpul erupțiilor) incadescente au intrat în contact cu apa, răcindu-se brusc. Piatra ponce apare sub forma unor fragmente rotunjite, de mici dimensiuni (în medie cam cât o măslină). Sunt fin vacuolare (prin detenta gazelor) și au o densitate foarte mică, uneori atât de mică încât plutesc pe apă. Este o piatră valoroasă cu multiple întrebuințări industriale. Piatra ponce poate fi găsită la sud de tinovul Mohoș într-o carieră mică unde s-a încercat o exploatare experimentală, precum și în versantul muntelui, lângă o mică parcare situată la drumul european, undeva la mijlocul distanței dintre Băile Tușnad și Bixad.

Cu ocazia excursiei de anul trecut, am făcut și următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2607 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI