Lacul Sfanta Ana si Baile Balvanyos

TIPĂREȘTE

Filozofie

N-am crezut niciodata ca intre Paradis si Infern, intre Sublim si Mizerie, intre “perla” muntilor Harghitei (Lacul Sf. Ana) si “ruina” ei (Baile Balvanyos), sa fie o cale si o distanta atat de scurta, doar de 10 Km! Drumul, cand bun, cand prost, e serpentinos ca un prelung sarpe de beton ce se strecoara prin padure, un amestec de piatra cubica, de denivelari sau petece de smoala, e-un drum ce te zapaceste dar peisajul ce-l inconjoara, e fantastic. Se pare ca ceea ce zamisleste natura dureaza o vesnicie si ne incanta ochiul, dar ceea ce face omul, cel putin in acest caz, nu dureaza mult ci zace de mai bine de doua decenii, in ignoranta, nepasare si uitare, care ne alunga.

Cum se ajunge la Lacul Sfanta Ana?

De la Praid, traversam satul Corund, o luam spre Odorhei, apoi, spre Miercurea Ciuc si ne oprim la Tusnad. Deoarece excursia pana la lac ne va "ocupa" o zi intreaga, cautam cazare la Tusnad sau in imprejurimi. E un week-end torid iar la “piramidalul” hotel de cura Tusnad nimeni nu-ti inchiriaza o camera doar pentru o noapte (210 lei) si de fapt hotelul e “full”, sunt nevoit sa recurg la varianta B (de rezerva) si figura tine si de data asta... traversez soseaua in parcarea de vis-a-vis si... astept. E imposibil sa nu apara cineva care sa nu te intrebe “Nu doriti o camera? ” Nu trec nici 5 minute si o femeie de la un mini-market de langa marele hotel de cura, apare si ne recomada chiar doua camere (duble), la 60-70 de lei “la cetatean”. Cred ca stiti, ce inseamna “cazare la cetatean”... mici cabane, bungalow-uri sau chiar pensiuni construite in curtea omului de la care nu vei primi chitanta dar macar vei avea un pat pentru noaptea ce se apropie, un televizor, un frigider si o camera de baie. Aici, in “tara cartofului”, e saracie mare si se mai descurca fiecare cum poate. Oamenii se ajuta unii pe altii, sunt interconectati, chiar cei care nu mai au locuri de cazare, te opresc, spunandu-ti, “stati ca va gasesc eu ceva” si incepe telefoniada mobila.

Ah, era sa uit! In ultimele trei week-end-uri, toate insorite, am facut un mic “tur al Transilvaniei”, strabatand 8 judete. Am ce scrie...

Lacul Sfanta Ana

A doua zi o pornim de la Tusnad, spre Lacul Sfanta Ana. Urmam soseaua spre Sfantu Gheorghe iar la Bixad, dupa 11 Km, ne abatem la stanga spre lac. Sunt 10 Km de drum prost si 7 km de drum bun pana acolo sus pe buza lacului. E un drum frumos, in serpentina ce urca, urca, strabate paduri galerii sau peisaje fantastice, dar ce folos, tu trebuie sa privesti in jos, spre denivelarile si peticele din asfalt. Lacul Sfanta Ana e ascuns in craterul unui vulcan stins, deci mai intai urci versantul craterului. Sus, pa buza lui, esti oprit de doi gardieni care te intreaba politicos. “Doriti sa lasati masina aici in parcare (10 lei) sau sa coborati cu ea pana langa lac (30 de lei) ? ”. Daca veti cobori in mica parcare de langa lac intr-o zi insorita, nu prea veti mai gasi loc, poate va trebui sa va parcati masina pe sosea, intr-o coloana ce urca, urca... asa ca eu mereu o parchez “sus” si cobor cei 1,5 km de serpentina asfaltata, pe jos. Exista si scurtaturi care te scot la lac in 10 minute, prin padure, (evitand serpentina) dar poate e mai bine sa urmati cele 5-6 “ace de par” de sosea si sa ajungeti cam in 20 de minute pana la lac.

Lacul Sfanta Ana in zilele senine, iti insenineaza sufletul. E-atat de frumos, incat, atunci cand apare dintre brazi, nu-ti poti retine o exclamatie de admiratie... Seamana cu o farfurie sau cu un ceaun plin cu apa de ploaie calduta, limpede si putin adanca Nu va fie teama de vulcanul stins ce se afla sub lac, chiar daca ceaunul plin cu apa limpede de-i vezi nisipul de pe fund si la 2 metri, sta pe o punga de jaratec ce mocneste somnoros si care s-ar putea destepta oricand. Da, da! Lacul e situat exact deasupra salasului subteran al zeului Hades sau Hefaistos, care doarme insa bustean la ora asta, si-asta o face, de vreo cateva mii de ani incoace. Si nu cred c-o sa se trezaesca el, tocmai azi, intr-o zi atat de frumoasa de vara.

E multa lumea azi la lac... cu palariute, cu barcute, cu colace, altii cu nimic, doar cu pofta de balaceala... altii, mai pragmatici, au trecut la gratare, mici sau bere rece de Ciuc. Caldura acestei ape de munte, de obicei rece, s-ar putea datora in parte si soarelui dar si alambicului de elemente chimice, toate in stare lichida, din adancuri care fierbe mocnit. Lacul are o forma ovala, e destul de mare si inconjurat din toate partile de verdele coniferelor. Daca vrei sa faci o poza cu intreg lacul, e greu, n-ai cum, (decat eventual de langa o bisericuta ce se afla pe-un tapsean mai indepartat), trebuie deci sa reculezi mult si daca nu vei lua un ciot de brad sau chiar un brad in spinare, vei reusi. Poti intra insa in padure si fotografia lacul printre brazi. Langa debarcader, exista si o mica “eco-terasa”, gen “totul din lemn”, unde poti servi o cafea (5lei) sau un Pepsi (7 lei) sau chipsuri.

Ne intoarcem in “parcarea de sus”. Restaurantul din incinta ei, s-a inchis de 2 ani, nimeni nu poate sa-mi spuna de ce. Mai e o terasa mai mica, unde poti servi mici cu mustar, gratare, carnaciori, racoritoare dar... ”azi n-aveam cartofi”.

Baile Balvanyos

De la lac, pana la Balvanyos, nu mai sunt decat 10 km, e pacat sa nu dai o fuga si pana acolo. In drum intalnesti, ascuns printre brazi, hotelul de cura balneara (bai carbogazoase), “Best Western Balvanyos”, un hotel de lux, fostul sanatoriu TBC, renovat si introdus in circuitul international. O bijuterie. Dupa alti cativa Km de serpentina apare si statiunea Balvanyos, o fost statiune de succes a regimului trecut, astazi in ruina.

Iata ce scriam eu despre ea, in urma cu 10 ani...

“Balvanyos-ul, de care probabil doar parintii si mai ales bunicii nostri isi mai amintesc cu placere, e o statiune ascunsa intr-o padure, drumul de vreo 5-600 de metri ce te duce in centrul statiunii este de fapt un urcus destul de anevoios. Statiunea ma intampina cu o pustietate desavarsita. Aici, timp de cateva ore cat m-am plimbat printre ruinele ei, n-am intalnit nici o fiinta vie, fie ea om sau animal. Pe cine sa intreb asadar de vestitele sale izvoare si bazine cu ape carbogazoase? O iau la intamplare... si incep sa apara deodata, rand pe rand, un teatru de vara, cateva vile, un bar, o cantina, o baza de tratament si bazinele cu apa carbogazoasa bolborosind intr-una. Am tot timpul sentimentul ciudat ca ma aflu pe o corabie ce pluteste in deriva asemenea Olandezului Zburator, parasita in graba de echipajul ei. Parca ma plimbam printr-un oras fantoma abandonat, asemenea unui sit minier care functioneza doar atata timp cat mai exista minereu, apoi toti minerii isi fac bagajele si pleaca in graba.

Caderea statiunii a inceput dupa anii '90, urmand un scenariu clasic-mai intai s-a inchis baza de tratament, apoi posta, apoi cantina si vilele si intr-un sfarsit s-a inchis si barul Gorgan. In general barul sau bufetul e prima constructie ce apare si ultima care dispare intr-o localitate ce prinde viata si apoi, moare. Dar, chiar si asa inchise, cladirile din Balvanyos sunt inca "elegante si semete", peisajul e superb, statiunea e situata intr-o caldare naturala ferita de vanturi puternice, aici respiri ozon si mananci aerosoli aromati pe paine. Te doboara insa linistea. Te sperie si te alunga. Nemilostiva lege a firii isi spune cuvantul, Natura isi reintra incet-incet, in drepturi, rand pe rand, baza de tratament, cantina sau bazinele sunt acoperite de vegetatie. A trebuit sa indepartez multe crengi si frunze de ferigi, pana sa pot fotografia cate un bazin. Daca nu se iau masuri urgente, frumoasa statiune covasneana va fii complet acoperita de vegetatie, precum erau nu demult orasele maiase si aztece strivite de imbratisarea junglei. S-ar putea ca peste cateva decenii o echipa de arheologi curiosi de la National Geografic sa redescopere statiunea”

Azi, (2014) erau insa mai multi oameni prin statiune (vreo 10) si vegetatia ce invaluia cladirile, a fost trecuta pe la “frizerie”. Dar cladirile, se aflau intr-o stare si mai avansata de degradare. Cineva mi-a zis sa ma duc spre “baia rece” aflata sus, in padure, ca a inceput renovarea unui pavilion cu izvoare minerale. Aici la Balvanyos, mai curg inca izvoare cu ape feruginoase ce se aduna in balti sau lacuri de culoare ruginie, loc adeseori vizitat de ursi, dupa ce acestia ies din hibernare. Dar atentie! Nci acum, vara, nu e exclus sa nu dati nas in nas cu cate un “mos Martin” reumatic. Tot in paragina gasim si mofetele umede (amestecuri de bioxid de carbon si gaze sulfuroase), ce barboteaza apa catorva bazine din lemn, amenajate pentru tratament in aer liber. Sunt asa zisele bazine cu “mofete umede”, raspandite peste tot printre brazi. Mi-am balanganit si eu picioarele intr-o mofeta umeda. Apa era receeee, receeee. Frigider, nu alta... Brrr!... Dar dupa un timp, am simtit o caldura placuta, rolul acestor mofete este de a-ti activa circulatia periferica. Un localnic, in slip, intra cu totul in bazinul de mofete. Se pare ca locuitorii “polului frigului” sunt mai obisnuiti cu “recele”, pe mine m-au trecut frisoanele doar uitandu-ma la el...

Apoi, mai dau o raita pe la vechii mei amici... baza de tratament, cantina, barul Gorgan si cateva vile, toate distruse. C-un gust amar si c-un miros persistent de sulf in masina, revenim spre Tusnad, unde, luam masa la modernul restaurant al hotelului Tusnad. Initial am vrut s-o luam (masa) pe malul lacului Ciucas, unde stiam ca exista bucate grozave dar... si aici restaurantul si terasele erau inchise si lasate de izbeliste.

Concluzie

Ador sa revad locurile peregrinarilor mele transilvane din urma cu un deceniu, ma bucur cand apar lucruri noi dar ma intristeaza faptul ca in unele locuri, nimic nu s-a mai schimbat si gandirea oamenilor a ramas aceeasi.

@Web, te rog clipul, mersi! https: //www.youtube.com/watch?v=dUALBSLFFEc

---

VIZUALIZĂRI: 17226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI